Va salut! Sper sa aveti rabdare sa cititi tot!
Am 25 de ani, am absolvt facultatea de mrk din cadrul ASE-ului si de un an si jumatate am niste probleme de care nu pot sa scap. Din cauza faptului ca nu reusesc sa imi gasesc de munca, nu am un grup de prieteni cu care sa ies la un suc, film, ma simt foarte singur si din cauza asta am ajuns sa am depresii si chiar ganduri de sinucidere. Initial ma gandeam ca o sa treaca dar din pacate nu este asa si este foarte nasol. Am depresii, uneori chiar am ochii plini de lacrimi si dupa cum v-am spus chiar ganduri de sinucidere. Mi-am pierdut orice speranta pentru tot si pentru toate. Am lucrat 3 luni la o firma dar dat fiind faptul ca eram foarte tacut nu vb mai deloc cu colegii de munca, cei de la firma nu mi-au mai prelungit contractul. Si reusisem sa imi gasesc acest job de abia anul trecut in oct 2011 desi eu incepusem sa imi caut de munca inca din august 2009. Si imi este greu sa cred ca im voi gasi un job prea curand.
Si totodata sunt destul de complexat, rareori spun ceea ce gandesc si intotdeauna imi este frica sa imi exprim o parere de frica sa nu fiu criticat pentru asta. Stau toata ziua in casa niciodata nu ies la un suc cu amici deoarece nu am asa ceva. Si ma simt foarte nasol. Am o parere foarte proasta despre propria persoana, ma simt mult inferior in raport cu ceilalti, ma simt foarte jos in raport cu ei, etc. SI nu stiu ce sa mai fac, chiar nu stiu. Pe durata celor 3 luni in care am lucrat parca parca nu mai eram asa ca ma rog nu mai stateam acasa. Ma duceam la servici si aveam de lucru si gandul nu mai imi statea la problemele personale. Dar de curand aceste stari au reinceput sa apara. Si e foarte nasol. Rareori am mintea limpede sa zic asa. De exemplu sambata era sa dea tramvaiul peste mine a oprit la jumatate de metru de mine, m-a injurat vatmanul de mama focului. Din cauza faptului ca aveam mintea in alta parte cand am traversat. Totodata starile astea ma faceau chiar si la jobul de care v-am zis sa imi stea mintea in alta parte decat la ce aveam de facut. Dar ma rog v-am spus pe durata celor 3 luni parca am fost ceva mai bine.
Nu am curajul sa spun cuiva cunoscut despre problemele pe care le am deoarece imi este frica ca cine stie ce o sa zica de mine, ca sunt batut in cap sau mai stiu eu cum si de aceea va adresez voua o intrebare: Ce sa fac ca sa scap de starile astea? Orice sfat e bine venit. Astept raspunsurile voastre.
Va multumesc!

Salut Liviu!
Ceea ce spui tu este o problemă serioasă este adevărat. Dar observ că în situația asta ai reușit să comunici și să te exprimi într-o manieră deschisă, fără rezerve. Presupun că ți-a fost mai ușor deoarece persoanele cărora te adresezi sunt necunoscute și nu interacționezi direct. Dar asta mie îmi spune că tu de fapt ai capacități de comunicare foarte bune, e vorba doar de o barieră emoțională care te face să fii mai introvertit în relațiile pe care le ai. Dar vestea bună este că se corectează.
Este greu să fii singur mereu, la un moment dat poate să ți se pară prea greu. Lipsa unui loc sigur de muncă este o problemă cu care se confrunta foarte multi absolventi in zilele noastre, nu esti singurul. Daca vei continiua sa cauti cu rabdare și să mergi la interviuri de angajare vei reusi sa gasesti un job adecvat pregătirii tale, dar nu te astepta sa se intample peste noapte. Trebuie sa muncesti pentru asta, sa cauti sa iti doresti sa gasesti ceva bun, pentru ca nimeni nu va veni la usa ta sa-ti spuna ca are un job perfect pentru tine.
In ceea ce priveste relatiile cu prietenii, majoritatea oamenilor au in jur un cerc mai mult sau mai putin larg de cunostinte, persoane cu care interactionezi, fosti colegi de scoala, serviciu. Relatiile astea sunt de cele mai multe ori superficiale, de conjunctura pentru ca oamenilor in general nu prea le pasa de problemele celor din jur, fiecare le are pe ale lui. Dar suntem nevoiti sa interactionam cu cei din jur, vecini, colegi de serviciu, pentru ca altfel viata ar fi mai dificila, daca te excluzi singur dintr-un grup refuzand sa interactionezi cu acel grup, nu stai de vorba, nu iesi in oras, atunci inevitabil vei fi exclus de catre acel grup. Sunt sigur ca odata ce vei gasi un job bun pentru tine, vei invata din experienta trecuta si te vei intelege mai bine cu viitorii colegi. Dintre acesti cunoscuti, o mana de oameni sunt prietenii adevarati, probabil putini la fiecare dintre noi, persoane pe care te poti baza si la nevoie, e bine sa ai macar un om pe care sa poti conta si pe care sa-l poti suna cand simti ca ai o problema si ai nevoie sa vorbesti cu cineva.
Cat despre femei, e cam aceeasi poveste, daca stai in casa nu vei cunoaste o fata. E normal sa te simti aiurea pentru ca nu ai un serviciu momentan, dar nu ai de ce sa fii complexat. Esti un om ca toti oamenii, ai terminat o facultate destul de grea deci nu esti prost, ai maini si picioare si cap si toate cele necesare la fel ca toti ceilalti oameni, nu ai de ce sa fii complexat. Daca vei fi putin mai deschis, mai comunicativ, vei reusi sa cuceresti si o fata iar viata pare mai frumoasa cand ai pe cineva alaturi. Dragostea poate sa apara oricand, la orice varsta, iar banii sau timiditatea nu prea conteaza cand e vorba de dragoste.
Cat despre depresie, asta e o alta discutie. E bine ca tu constientizezi ca ai o problema, ca nu e totul ok, asta e primul pas. Gandurile sinucigase sunt insa periculoase, arata ca situatia ta mentala este mai grava decat ar trebui sa fie, si e riscant, pe terenul asta poti pati un accident de genul celui povestit de tine, sau poti face o prostie care nu rezolva nimic, produce doar suferinta. Cred ca e necesar sa poti discuta despre asta cu parintii tai sau cu prietenii cei mai apropiati, eventual frati surori daca ai asa ceva. Nu e bine sa fii singur, poate ca intr-o seara te simti fara speranta, trebuie sa ai pe cineva pe care sa-l poti suna pentru incurajare. Nu trebuie sa bei in perioada asta, pentru ca alcoolul nu e o solutie, dar uneori de suparare poate sa cauzeze probleme mari. Creierul nostru este si el un organ, ca toate celelalte se poate imbolnavi. Nu este o rusine sa mergi la un doctor psihiatru si sa discuti despre problemele pe care le ai, despre gandurile astea negre, este chiar de dorit sa apelezi la un medic. Nu trebuie sa iti fie rusine, la noi lumea este reticenta in a apela la doctori pentru astfel de probleme dar depresia este probabil cea mai comuna boala psihiatrica. Daca simti ca situatia scapa de sub control, te rog sa apelezi la un medic, te va ajuta mult.
In concluzie, fii curajos, o sa fie bine. Nu te da batut, daca vrei sa se intample o schimbare in viata ta mai devreme sau mai tarziu va veni si ocazia ta sa fii fericit. Nu te da batut, cauta un serviciu bun si incearca sa cultivi realtii de prietenie cu cei din jur. Eu am incredere in tine, ai sa reusesti!