Voi ati accepta sa fiti intr-o relatie cu o persoana care are deja un copil cu altcineva?
L-ati creste si l-ati iubi ca si cum ar fi al vostru?

Da, atâta timp cât relația funcționează și nu e o mutilare constantă a sinelui fiecăruia. Dacă am suficiente motive pentru care să o admir și mă atrage prin felul ei de a fi, simt afecțiune pentru ea, automat o voi accepta ca un întreg, nu doar părțile care îmi convin mie. Numai că aici e mult mai ușor în teorie decât în practică. Interacțiunea a două energii e o chestie destul de dificilă și mult mai probabil una o anulează pe cealaltă la un moment dat. E greu să poți să păstrezi acel spațiu între parteneri sau să conviețuiești făcând un mare borș din ce ești tu și ce e partenerul și ce ar vrea el să fii tu. Am relaționat până acum cu trei mame și e un teren destul de delicat. Da, nu l-aș putea iubi pe acel copil CA PE PROPRIETATEA MEA. așa cum iubim majoritatea azi. Însă acesta e un pas extraordinar spre adevărata iubire, dacă ești capabil să îl faci.
Gandhi spunea o chestie similară referitor la un moment din lupta pentru putere dintre musulmani și hinduși. Un hindus a venit în genunchi la el spășit și se căia amarnic pentru că nu mai are sufletul curat, a ucis un bărbat. Și cum va putea el trăi împăcat știind că acel bărbat care a murit era tată, avea un fiu. Gandhi i-a spus simplu și sec: Nu e totul pierdut. Fiii tu tatăl acelui băiat. Dar dacă vrei să îți arăți cu adevărat căința crește-l ca pe un musulman, în religia lui.

Sa cresc copilu altei persoane? Ce ar mai fi
Sunt multi care se baga in relatii de genu.
Pana la urma fiecare e liber sa faca ce vrea.
Sper ca la tine e o pura curiozitate si nu astepti niste sfaturi sau pareri dupa care sa te ghidezi!

Eu nu as accepta nici o relatie man

Desigur. Chiar asta fac de ceva vreme încoace.

Nu stiu si poate dor cei care au trecut prin asta pot sa stie.
Dar poate trebuie sa ne gandim un pic si invers: Daca noi am avea un copil cu altcineva ar trebui sa nu ne mai ia nimeni niciodata?

Nu as creste copilul altuia.

Eu zic ca da as putea deoarece imi plac mult copii. Si mai ales sa fie al omului pe care il iubesc!

În alte ţări e o mândrie să creşti frumos copilul altcuiva. La noi e o ruşine... Oameni de, limitaţi în gândire, frustraţi şi needucaţi.

Ce ganduri ai, @Nemessys?

Da as accepta doar ca intr-un fel ma bucur ca nu sunt pusa intr-o astfel de situatie iar daca eram pusa si tineam cu adevarat la baiat iti dai seama ca tineam si la copil.

Am patit ceva de genul, dar am renuntat...eu am grija deja de un copil mare, de mine...inca unul e prea greu.

Cand accepti sa ai o relatie cu o persoana si o iubesti, o iei cu bune si cu rele, cu copil sau fara. Conteaza sentimentele pe care le ai.
Sunt mame si tati vitregi, ca sa zic asa, care ii iubesc pe copiii iubitei/iubitului mai mult decat o fac parintii biologici

Nu.N-as fi in stare niciodata sa-l iubesc.

Depinde dacã femeia si-a lasat sotul nici Gand, daca el a lasat-o pe ea si imi place de ea as accepta.

Femeile singure cu un copil sunt cancer
Foarte putine sanse sa accept asa ceva

Omor copilu'.

Sincer depinde, nu prea dar dc nu
Oricum nu ma incurc cu asa ceva

Nu conteaza absolut nimic din experienta de viata a unei persoane, atat timp cat experienta prin care a trecut e de inteles / justificata, in ochii tai.
Tu nu stai cu o persoana in functie de experienta de viata pe care a avut-o, alea sunt trairile ei, viata ei, care a fost asa cum a fost, cu bune, cu rele.
Sa iubesti copilul altuia depinde de personalitatea ta, de emotiile tale, daca poti.
Unii oameni adopta un copil, cand isi doresc unul si nu-l pot avea, deci iubesc copilul biologic al altuiva, pentru ca sunt genul ala de oameni care pot asta.
Daca nu il poti iubii ca si cum ar fi al tau, poti cel putin sa te atasezi de el, sa il respecti, si sa il protejezi, pentru faptul ca e o fiinta umana care prin circumstante e intrata in viata ta.
Degeaba ai intrebat aici asta, pentru ca fiecare om ti-a raspuns in functie de cum e el, depinde de tine, de cum esti tu.

De ce să nu? este doar un copil nevinovat.

Iubirea este ceva ciudat, si cred ca o iubire puterinica pentru o persoana te poate face sa-i accepti si pruncul

Iti raspund cu alte intrebari:
1. Ce vina are copilul respectiv ca născut într-o familie dezbinata sau ca părinți i s-au despărțit? Dacă el e mărisor poate crede că are si el o parte din vină ca părinții nu sunt împreună.
2. Daca părinții tăi s-ar fi despărțit si ai fi ajuns sa convetuiesti cu concubinul unuia dintre părinți care sa nu te accepte si de iubit sa nu încapă vorba cum te-ai simți?
Nu lua comentariul meu in nume de rau tu fa ce crezi ca e mai bine pentru tine dar sa nu faci un copil nevinovat sa sufere.
Cine stie poate o sa va apropiati si ai sa ajungi sa il iubesti cat de putin.