Eu mă simt complexată pentru ceea ce sunt şi mă simt constrânsă de fericirea altora,deoarece eu nu am fost niciodată fericirea.
Din răutatea lipsită de scrupule a altora,am ajuns ă mă închid în mine şi să nu mai sper în nimic,nici măcar în ziua de mâine.
La mine,fiecare zi trece într-o îndelungă monotonie.
Am momente în care sunt total demoralizată şi dezorientată,dar merg mai departe, deoarece am încredere în propria mea persoană şi în capacităţile ce le deţin, dar mi-a pierit optimismul de mult...
Sunt prea timida si uneori nu am incredere in mine.Si mai am si cateva complexe legate de fizic.
noname_9826 întreabă: