Dacă ajungi să te " plictisești " într-o relație, aia ei bine nu este relație, este apa de ploaie.
O relație presupune conexiunea dintre doua persoane care se iubesc, respecta și care nu se pot " plictisii" la cât de multe lucruri noi descoperă împreună unul despre altul.
E normal sa apară monotonia dacă ambii parteneri nu învață cum să remedieze asta: timp împreună, timp sperat, cu propria persoana, etc.
Plictiseala... ce urat suna, zici ca povestim de o haina ponosita de care nu stii cum sa te descotorosesti si sa iti cumperi una noua.
Intr-o relatie este vorba de munca, de ambele parti, atat tu cat si partenerul / partenera faceti tot ceea ce credeti mai bine pentru a face relatia sa functioneze. Vedeti ce va face fericit pe unul si pe altul, tineti cont de nevoile fiecaruia dintre voi, comunicati, radeti, va iubiti... si uite asa plictiseala nu mai apare.
Aia deja nu-i relatie, e direct burlaceala Stai 2-3 saptamani/luni si dupa le/ii schimbi ca pe sosete. Daca te plictisesti e ceva ce unul din voi sau ambii gresesc sau sunt ei mai posaci de fel. Daca gandesti in felul asta, inseamna ca e ceva defect la tine.
Cred că o persoană cu adhd are așa o mare pasiune la început,o posevitate,gelozie extrema și câteodată o plictiseala extremă, depinde de atracție, ne place sexul mult, devenim obsedați de el doar că apare plictiseala, cred că după 1 an mori de plictiseala
Ce intrebare trista. Daca din punctul tau de vedere relatiile se schimba ca lenjeria sau ciorapii, tot cumperi altii noi la cateva luni, poate ar fi cazul sa mergi la psiholog.
Bună. Eu sunt căsătorit de 3 ani și jumătate și ne înțelegem la fel de bine ca în prima zi. La noi nu există plictiseală.
Mutubal întreabă: