Uf...povestea mea de dragoste...Este cam asa.De fapt era chiar prima dragoste.Era vara intr-o tabara de vara.A 2 a seara.Erau dansuri seara si a inceput dansul lent.Dj-ul a spus ca de data asta fetele invita baietii.Eu,am un pic de tupeu, si l-am invitat pe un baiat care era linga mine chiar.Am remarcat adidasii lui.Am dansat acel dans am mai dat intrebari iar la urmatorul dans lent deja el ma invitat si tot asa pina am devenit un cuplu.Mereu ma sustinea si chiar imi place ft mult de el.Am participat impreuna si la un concurs la care am avut arte de primul sarut.Ne plimblam in fiecare seara, stateam acuprinsi ore in sir, dar din pacate cele 10 zile de tabara sau terminat ft repede.Relatia noastra nu a rezistat mult, fiindca eu aveam 12 ani iar el locuia intr-o comuna din apropierea orasului meu si nu ne-am vz decit o data dupta tabara.Am luat dupa 2 luni decizia sa ne urmam fiecare drumul vietii aparte. Daca as avea oczia as repeta la nesfirsit cele 10 zile.Acum el s-a schimbat, eu m-am schimbat nu mai eram fetita naiva de asta vara. Ceva mai mult decit o simpla prietenie in viitorul apropiat nu va fi, iar amintirile vor ramine mereu in inima noastra.mercii ca ai citit cest mic roamn sper ca ti-a placut.kisses :*
Iti dau eu o pozeste de dragoste senzationala: tu pe coate si genunchi eu in spate "du-te-vino"
Sper sa nu te plictisesti citind..pai, povestea mea de dragoste incepe cam asa:"Totul a inceput pe 12. 01. 2011. Eram de serviciu pe scoala, am fost trimisa la magazin pentru niste copii xerox..acolo se afla si el; x era gen"la colt cu baietii."am luat-o pe trotuarul paralel cu trotuarul pe care se aflau ei. El mi-a spus zambindu-mi"sa nu cumva sa o iei pe aici, ca te mananc, auzisi?"..il stiam din vedere si din vorbe. fusese iubitul mai multor prietene, terminase in scoala in care eu studiam si inca studiez..era tipul de golan care avea cate 5 iubite simultan, care nu statea mai mult de 2 luni cu o fata si care profita la maximum in alea 2 luni. m-a retinut, mi-a luat xeroxurile..citea, se uita la mine, citea se uita la mine. dupa am plecat. dupa, la plecare, cand plecam spre casa. m-a oprit si m-a luat de maini. m-am panicat si i-am bagat un compas in mana, dar fara nici o reactie din partea lui(nu mi-a dat drumul la maini nici un moment) pana la urma. m-a lasat sa plec..seara a facut rost de numarul meu, m-a sunat, am vorbit si am stabilit sa ne vedem in urmatoarea zi, pe 13. 01. 2011, dupa terminarea orelor mele de curs. S-ar zice ca 13 este zi cu ghinion, pentru mine nu a fost, pentru mine a fost inceputul unei povesti de dragoste, inceputul unei noi vieti. zis si facut, ne-am intalnit, mi-a propus sa fim impreuna dandu-mi timp de gandire pana a 2-a zi, dar, la plecare timpul meu de gandire a fost scurtat succint de o replica:" nu ma pupi?". am vrut sa-l pup(din politete) pe obraz, dar s-a-ntors si am avut parte de un sarut..care m-a si determinat sa nu mai stau pe ganduri..acasa i-am spus ca vrem sa fim impreuna. dupa, au urmat zile in care ne intalneam in pauze si dupa terminarea orelor mele de curs..in primele 3 luni evitam sa vin singura la intalniri(sunt o fire foarte timida). dupa ce am acceptat sa vin fara"argati" la intalnirile noastre imi era rusine sa ma uit la el. a avut rabdare maxima cu mine..au urmat zile in care m-a impresionat cu faptul ca imi amintea, periodic de aniversarile noastre..treptat am inceput sa tin la el, il sorbeam din priviri, era tot ce-mi doream si nu puteam crede ca-i "al meu"..au urmat momente in care ma facea sa simt ca plutesc de fericire la auzirea frazelor de genul:" esti speciala, nu esti ca toate celelalte, esti singura care a reusit sa-mi 'inmoaie inima', esti tot ce mi-am dorit vreodata!" dar si sa simt ca ma "hraneste" cu minciuni din cauza faptului ca avusese n prietene cu mult mai frumoase decat mine, dar treptat, mi-a demonstrat ca nu era asa cum credeam..au urmat mici "atentii", iar, dupa cateva luni si primul"te iubesc" acum, radem impreuna, traim impreuna, zambim impreuna, si suntem foarte impliniti..Traim unul pentru celalalt, ne spunem totul, cu el sunt "eu" fara rusine, fara teama, cu el simt ca sunt in al 9-lea cer si fiecare secunda fara el mi se pare un veac de agonie..Cam aceasta este povestea mea de dragoste, aceasta este povestea despre persoana pe care o iubesc enorm.
Asa am invatat ca si un "golan" poate iubi
Pai e cam veche intrebarea, dar totusi as vrea sa povestesc!)
Deci totul a inceput in octombrie 2010 cand eram cu niste prietene iar el era cu niste baietii, o prietena de-a mea se cunostea cu un baiat de acolo si ne-au oprit ca sa vorbeasca, el se uita la mine..eu la el pana am plecat. Dupa cateva zile ne-am mai intalnit atunci ne-am cunoscut, am vorbit, vorbeam pe mess la telefon, si dupa pe 21 octombrie 2010 tot la fel eram cu toti si cand sa plecam prietena mea si cu el au mai ramas, iar el i-a spus ca ma place si ca ar vrea sa fim impreuna a2a zi pe 22 ea mi-a spus, am ramas si atunci realizasem ca si eu il plac. Dupa cand ne-am intalnit din nou, el m-a intrebat daca vreau sa fim impreuna.iar eu i-am zis nu( de frica cred, nu stiu nici in ziua de azi de ce am zis asa) si el mi-a zis ca totusi imi mai lasa timp de gandire, ok... Dupa vreo ora ce am mai vorbit acolo cu toti era timpul sa plecam si el vine la mine ma ia de gat si imi zice "Deci pana la urma cum facem?" si eu i-am zis ca vreau sa fim impreuna si m-a sarutat:X si toti stateau si se holbau la noi)! Dupa am continuat vreo sapt cam asa..ne-am despartit, nu ne-am mai vorbit 5 luni da in tot timpul ala ma uitam la el ca la cel mai frumos lucru[si pentru mine chiar asta era] iar dupa nu stiu cum am reusit de ne-am vobit si sa reaprins iar "chimia". Am fost iar impreuna, cu multe obstacole dar am trecut peste facem pe 22 acum 2 ani si 2 luni . El e tot ce am eu mai frumos, mai bun, langa el ma simt fericita, simt ca e o parte din mine! E golan.dar e golanul meu pe care-l iubesc neconditionat! Avem certuri si tot, dar ne fac mai puternici si sa constientizam ca unul fara altul nu ne e bine.
anonim_4396 întreabă:
nicoleta_1310 întreabă: