Vreau un sfat, va rog tare mult, sa il uit cat mai repede!
nu scriu aceste randuri pentru ca as cauta mila; nu le scriu nici pentru ca as vrea incurajari sau orice fel de aprecieri. doar vreau sa imi descarc sufletul de starea asta de tristete ce m-a cuprins ca un fior, si care nu ma mai lasa in pace. M-a cuprins din vina mea. Din vina incertitudinii mele, si din teama de a nu-i face pe altii sa sufere. fara sa vreau, am ales sa sufar eu. Cateodata este mai bine sa lasi la o parte ratiunea, si sa faci doar cum iti dicteaza inima, sperand ca poate duce numai la lucruri bune si frumoase, din moment ce ea este gazda celor mai calde si adevarate sentimente. Dar eu nu am facut asta. nu am ales sa imi urmez inima, cum trebuia, ci ratiunea, sperand ca aleg cum trebuie, si iata-ma, singura, plangand. Acum e bine ca suunt singura. mai rau e cand sunt printre ceilalti si trebuie sa zambesc, sa rad...
am avut nefericita sansa de a alege intre doua suflete, pe unul cu care sa imi continui drumul asta lung, misterios.plin de ocolisuri si de piedici prin viata. spun nefericita, data fiind situatia: de un an si inca alte cateva luni, intretin o relatie aparent frumoasa, cu un baiat minunat. Ma iubeste, imi face toate mofturile, si vrea sa se insoare cu mine. Asta aparent, pentru ca inima mea nu a putut niciodata sa il iubeasca cu adevarat. il iubeste ca pe un prieten bun, ca pe un frate, ca pe orice altceva, dar nu ca pe un iubit. Nu sunt fericita langa el, desi imi ofera starea aceea de stabilitate emotionala si materiala. Desi a trecut atat timp, nu am putut obliga organul asta mic, sa iubeasca pe cine vreau eu, eu adica mintea mea asta plina de idei, concepte si principii, care in fond accepta si promoveaza rrelatia asta. Dar am acceptat-o. M-am obisnuit cu ea, eram convinsa ca mai mult de atat nu mai pot iubi pe altcineva, si ca nici rau nu imi va fi langa el. Maturitate emotionala credeam eu. Ce prostie!
Am intalnit intr-o calda zi de vara, un baiat care m-a fascinat din primul moment. Era in foarte bune relatii cu cea mai buna prietena a mea, se cunosteau si pot spune ca se intelegeau foarte bine. Facea pe-a fotograful profesionist, si m-a atras asta a el, pe moment. mi-am spus ca lasa-l in pace, tu il ai pe sorin, si gata. Eram sigura ca are prietena si ca trebuie sa imi iau gandul de la el. In plus, si eu aveam o relatie destul de frumusica. a trecut repede cununia civila a fetei aceleia. Era o joi. Urma ca sambata, sa mergem la cununia religioasa. Am mers. Si spre bucuria mea, era si el acolo... Marius... Mare mi-a fost bucuria cand prietena mea mi-a patrat loc si mie la masa de dupa cununie. de ce? eram exact langa marius, iar el era atat de dragut... Am incercat sa nu ma las prea mult antrenata in discutiile cu el, desi nu prea mi-a iesit. Am combinat discutia generala cu redactarea mesajelor scrise si interactiunile cu ceilalti comeseni, ca doar eram destui acolo. Dupa ce am aflat mullte detalii importante despre el, chiar din gurita lui, si el a aflat ca am prieten si ca dureaza relatia asta, ne/am mai relaxat. devenisem amici. Spre nenorocul meu, a trebuit sa plece, cu mult mai devreme decat restul invitatilor. mi/a spus atunci, la plecare, ca va face rost de numarul meu sau de id-ul meu de messenger. Prietena mea mi-a zambit, si mi-a spus ca Marius ma cam place. Cat de fericita eram in momentul ala! Am incercat sa ascund asta, si am negat, zicand ca nu a fost decat o discutie normala. Raspunsul a venit ca o incurajare: El nu vorbeste asa cu toata lumea. -Dar stie ca am prieten - Da, si stie ca nu sunteti casatoriti, nici logoditi macar. Ai grija! Seara s-a terminat repede. Am uitat de el dupa cateva zile. Revenisem la vechiurile mele obiceiuri, si la baiatul care acasa, ma astepta iubitor si plin de sperante. Trecusera cateva luni. poate vreo 3. apoi am inceput sa aud tot mai des stiri despre el. nu ma afectau foarte tare, dar cand intr-o zi, l-am revazut, mi s-au inmuiat picioarele si m-a trecut un fior. Prima discutie pe care am inchegat-o in mod deliberat cu el, a fost in legatura cu o chestiune de preepozitii la limba engleza. Si-a dat tot interesul sa ma ajute, si simteam cum inima incepe sa im bata cu putere cand eram atat de aproape de el. Atunci s-a nascut ceva pentru el intr-un colt de inima, si nu mai puteam afirma ca imi este indiferent. Dar, incercam sa pastrez distanta. Stiam ca nu e bine sa imi fac iluzii, crezand ca e nu ma va privi niciodata altfel decat ca pe o membra a acelui grup din care incepuse sa faca si el parte de curand. Cand mi-am dat seama ca privirile nostre se intalnesc foarte des, cand deja dupa cateva zile vorbeam din ce in ce mai mult, am inceput sa ma sperii. Aveam motive. Ma placea. Si eu pe el, tare chiar. Lucrul asta m-a facut sa ma bucur ca participand la anumite activitati de grup, il aveam langa mine, si chiar ne cautam reciproc, razand, glumind, si simtindu-ne liberi. Cand in cele din urma am mers cativa la film, nu m-a facut nimic sa il opresc sa nu ma imbratiseze, sa nu ma tina de mana tot timpul filmului, iar apoi, tarziu, cand nimeni nu ne vedea, sa ma sarute. Imi doream sa ma sarute. A facut-o, si abia atunci am inceput sa ma gandesc la celalalt. Voiam sa ma despart de el, de sorin, pentru marius. Dar, aici intervine partea grea... Sorin ma iubeste. Nu il pot face sa sufere. Am amanat decizia pentru cateva zile, asteptand ceva, un semn ceresc, ceva, orice, insa care nu a venit. sau a venit si nu l-am recunoscut eu. Clipe tensionate, despartiri de 10 minute, lacrimi, apeluri de amenintare in dreapta, in stanga... Si mai ales, rugamintea lui marius de a lua mai repede o decizie, caci altfel il fac si pe el sa sufere. Deja simtea din ce in ce mai puternic ceva pentru mine. si eu pentru el. Asa ca am incercat sa ma despart de sorin. Dar nu am putut. nu am putut, caci el sufereea prea mult, si nu voiam asta. stiu ce inseamna sa iubesti si sa fii dat la o parte, asa ca nu voiam sa fac asta nimanui. Ratiunea imi spune sa il aleg pe sorin, desi nu il iubesc, caci macar am rezistat un an langa el, nu m-a plictisit inca si imi pasa de el, stiu ca ma va cere de nevasta in curand, si partea cu fericirea trebuie sa vina din asta. Iar inima imi spune: nu vei fi niciodata fericita cu sorin, caci mereu va certati si el niciodata nu te-a respectat asa cum meriti, desi iti face toate mofturile, iar ratiunea zice, ca daca il aleg pe marius, nu e o relatie de durata, si ii pierd pe amandoi. Daca fac o alegere gresita, ma voi gandi mereu la cealalta varianta. Dupa multe negocieri, am hotarat : voi fi consecventa, voi incerca sa accept cererea in casatorie facuta de sorin, si sa il uit pe marius. Desi ma doare inima si plang, plang non stop si sunt trista ca si cand ceva din mine a murit. iar inima asta blestemata, imi ticaie in doua silabe: ma-rius, ma-rius, ma-rius... Am sters toate mesajele de la marius. si numarul de telefon din toate locurile unde erau salvate, ca sa nu trisez. apoi am plans, mult, pana m-am bagat in pat, si am continuat sa plang pana mi-am dat seama ca e dimineata. o noua zi pe care trebuie sa o petrec cu sufletul sfasiat, asteptand sa vina ziua aceea cand ma voi vindeca si toate vor fi iar ca la inceput. imi e dor de marius. vreau sa il am langa mine sa il sarut sa il imbratisez si sa ii ascult vocea la urechea mea, iar inima sa mi se umfle in piept ca o paine bine facuta. insa am ales deja. marius nu se intoarce niciodata asupra unei propuneri care i-a fost refuzata. inima plange, ochii ma ustura de la atatea lacrimi... Ma bucur ca pentru cateva zile voi fi departe de ell. imi va fi mai usor sa il uit. poate ar trebui sa plec si eu departe, sa nu mai trec pe langa casa lui sau pe langa locurile pe unde am fost impreuna. desi o alta parte din mine abia aasteapta sa il vad...

Spuneti/mi acum, voi ce ati face in locul meu? desi cred ca deja l/am pierdut pe marius, vreau sfaturi despre cum pot sa il uit mai repede.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook