Am unchi și mătuși foarte bogați. ( accent pe amândouă genuri)
Am unchi, și mătuși foarte bogate. (doar ele, accent mic pe "unchi", accent mare pe "mătuși")
Am unchi, și mătuși, foarte bogați. (doar ei, accent mare pe "unchi", accent mic pe "mătuși")
Sper să nu greșesc, dar cred că aceste variante sunt cele mai corecte.
Foarte bogati ca o femeie nu poate fii bogata si probabil ca barbati lor sunt bogati, ele sunt doar dupa bani (pamflet)
Corect este,, bogați". Sper că te-am ajutat!
_____________________
Dacă răspunsul meu te-a ajutat, sau ți-a plăcut, apasă pe fundă pentru a marca acest lucru.
Cum ai formulat tu prima data, se intelege ca ai unchi, a caror stare materiala nu prezinta interes, si matusi, care sunt foarte bogate. Dar, daca spui ''bogati'', merge pentru ambele genuri, si se intelege ca sunt bogati atat unchii, cat si matusile.
Depinde. Dacă vrei să spui că și unchii și mătușile sunt bogați, atunci "bogați". Dacă vrei să spui că ai unchi care nu-s foarte bogați și mătuși foarte bogate, atunci "bogate".
Unchi si matusi este subiectul, deci formularea corecta este "foarte bogati, pentru ca sunt mai multi (unchi si matusi).
Am si eu o intrebare legata de gramatica.
El sau ea este/sunt?
Când este vorba despre ea+el=ei, se referă la "un subiect, doi subiecți".
"Când este vorba despre ea+el=ei, se referă la "un subiect, doi subiecți"."
Dar dacă zicem că se referă la "o entitate, două entităţi"?
Poți să spui și așa, dar tu crezi asta, în timp ce alții folosesc termenii "subiect, subiecți", deși se folosește și "subiect, subiecte", pentru că depinde unde pui accentul mai mult, cred. Dar e cam puțin ciudat să spui "subiectă (ea), subiecte" ("subiectă" se folosește atunci când vrei să subliniezi o idee, ceea ce are alt sens față de "ea", dar după cum evoluează limba română și/sau engleză, în care "grejelili gramaticali si fac la misto", și trebuie să accepți, pentru că "n-ai di ci sa fii sirios", și de la glumă devine o realitate peste câteva generații, deci totul este posibil, adică "subiectă" să aibă ambele sensuri, dar mai important este unde pui accentul fonetic, dacă nu greșesc, și/sau cum aranjezi substantivele (adică, "mătuși și unchi bogați" / "mătuși și unchi bogate" / "unchi și mătușe bogate" / "unchi și mătuși bogați" )).
În altă ordine de idei, negramatical vorbind, ci despre religie, cand bărbatul a fost creat primul, iar femeia pe urmă; și tot pe această idee, femeia se duce să locuiască în casa bărbatului, și împrumută numele de familie. Cred că de asta există și dilema asta dintre el+ea=ei (gen masculin), cel puțin în limba noastră, și tradițiile noastre. O dilemă pe care grupurile feministe și/sau lgbtq o tot aduce în discuții, și vorba aia "femeile să aibă ultimul cuvânt de spus", cred că de asta este și confuzia dintre "el+ea=ei / el+ea=ele". Dar tot pe acest principiu funcționează și celelalte limbi, cel puțin acelea cu origine creștină sau care are la origine ideea de bărbatul conducător, iar femeia inferioară lui. În alte limbi, pronumele neutru se folosește în special la cuvintele și ideile care nu sunt umane, și nu le poți cunoaște genul, fie substantival (o masă), fie sexual (un animal). În engleză, din câte am observat, se aruncă "it" mai la orice cuvânt chiar și la oameni care se degradează de la ideea originală de "a fi om".
În timp ce:
-în engleză este "it",
-în franceză este "on",
-în germană este "es",
-în spaniolă este "lo/la -singular/ los/las -plural", pentru substantive fără gen, și fiind prescurtări de la cuvintele originale, cred ca doar cei care știu spaniolă pot face diferența, iar eu nu sunt așa cunoscător,
-în rusă este "ohó",
-în norvegiană este "den/det"
-în suedeză este "hen", care a fost adăugat destul de recent, în special datorită mișcărilor LGBTQ.
-în chineză mai este ceva, în hindi mai este ceva.
P.s: M-am plictisit, și am scris toată această idee. Mai important este că gramatica în sine este schimbătoare în oricare limbă, inclusiv română, noi care am avut alfabet și gramatică chirilică veche, precedată de un mix din multe popoare, precedate de latina, precedată de dacică, precedată de tracică, și care triburi au mai fost înainte, până indo-europeni și africani, cel puțin pe aceste 3 continente legate între ele, nu mai zic de cele 2 americi, Australia, Noua Zeelandă, și alte triburi insulare.
Momentan, cum am mai spus, depinde unde pui accentul fonetic, și cum aranjezi substantivele, iar când vrei să scrii el+ea=ei, mai bine le inversezi, să nu faci confuzie, adică ea+el=ei, pentru că atenția ascultătorului sau cititorului se axează pe similarități, adică să aibă același gen substantival, cel puțin, sună mai fain... să zic așa!
Da, s-au străduit să pună pronume neutru singular, dar nu și la plural. Cine știe, poate cineva folosește în mod individual "its" ca pronume, cu toate că ar avea alt sens în același timp. Nu ar fi prima dată când în engleză două cuvinte sunte scrise la fel, dar semnificația este alta.
"Da, s-au străduit să pună pronume neutru..." - Nu la pronumele neutru mă gândisem, ci la cel personal: ei (băieţii), ele (fetele).
Uite aici pagina 3 https://www.academia.edu/10430568/ACORDUL_PREDICATULUI_CU_SUBIECTUL
Documentul e f util.