Aici conteaza ce preferinte au unii, mai ales regizorii. Multi aleg sa ignore realitatile istorice doar pentru ca nu sunt pe placul lor.
De exemplu, Sergiu Nicolaescu a facut filme de propaganda comunista in perioada lui Ceausescu pentru ca atunci nu prea avea de ales, dar imediat dupa Revolutie a facut filmul Oglinda, in care nu mai simpatizeaza cu comunistii, ci cu fascistii. Si-n acel film, Hitler apare ca un politician corect si foarte calculat. Ion Antonescu e intruchiparea patriotismului, iar regele Mihai e ultimul tradator. El a facut acel film anti-comunist pentru ca a vrut sa arate lumii care e adevarata lui opinie despre evenimentele de atunci, si ca inainte de 1989 toate filmele lui au fost pro-comuniste pentru ca asa cerea statul, si nu pentru ca asa gandea el. Practic, a cazut dintr-o extrema in alta.
Nicolaescu a fost exemplul cras de o portunist.
Plus că, și acele filme făcute înainte de 89 au și ele destule neajunsuri și greșeli de ordin tehnic, de documen tare, preluări de idei din filme străine.
El fiind, d.p.d.v. al creării filmelor, omul de casă al clanului ceaușist, avînd deci posibilități mari de a accesa arhive și documente la care mulți alții nu au avut acces.
Cînd ziceam de a copia pe alții, mă refer la o scenă copiată aproape iden tic de Nicolaescu în filmul "Mihai Vi teazul "(reg.Sergiu Nicolaescu- 1970)
Este vorba de scena turnirului de la curtea lui Sigismund de Batori, care seamănă aproape ca două picături de apă cu aceea de la curtea ducelui de Burgundia, Filip Temerarul, din filmul „Miracolul lupilor" (reg. Andre Hunebelle - 1961).
Și acesta ar fi doar un exemplu.
Mihalache_Bogdan_Petru_1970 întreabă: