Ati recomanda cuiva care este mai emotiv sa faca o facultate de asistenti medicali, sau psihologie, sau asistenţă socială? Adica ar avea sansa sa lucreze intr-un domeniu în care este important sa fii foarte sociabil? Adica fiind o persoana foarte politicoasă si destul de plăcută ca om, dar foarte emotivă. Ar avea sanse sa faca ceva in viata? Sau ar trebui sa se rezume la niste locuri de munca mai de jos si unde sa nu implice sa vorbeasca prea mult..adica asta ar înrăutăți lucurile mai mult decat sa il ajute sa se dezvolte. Va rog, opinii? Mersi mult

Omul daca trebuie se v a schimba indiferent de situatie

Te incurajez sa-ti continui visul, acolo unde crezi ca te poti descurca: asistent medical, psiholog, asistent social.
Sociabilitatea se va dezvolta numai in cadrul ei. Si aceasta este o latura pe care toti oamenii trebuie sa o aiba. Daca unii s-au nascut cu darul sociabilitatii, altii trebuie sa depuna efosrturi serioase pentru a-l obtine; dar toti oamenii trebuie sa il aiba. Indiferent de natura serviciului lor.
Te vor ajuta poate si scoala, sau poate niste cursuri suplimentare de oratorie, vorbit in public; de altfel si un bun anturaj, participarea la diferite activitati de grup ca voluntariatul.
Dar cel mai mult te va ajuta cititul. Cunostinta despre multe lucruri si domenii.
Pe mine m-a ajutat studiul Bibliei. Ea te va ajuta sa cunosti oamenii mai mult decat toate cartile din lume. Atunci cand vei cunoaste oamenii -implicit pe tine- se va risipi nesiguranta ta.
Recomand cursurile: https://solascriptura.ro/

Daca ajungi pana la stadiul de anxietate sociala iti va fi foarte greu. Dar cred in 2-3 ani vei depasi aceste "probleme". Ai curaj acum si la un moment dat vei privi in urma si iti vei multumi ca ai facut-o.

Bună.
Depinde de persoană. Unii spun că cel mai bun mod de a scăpa de timiditate e să încerci să socializezi cât mai mult și să ieși din zona de comfort. Alții spun că e o prostie și că nu ajută cu nimic.
Am evitat asta mult timp, de frică, dar cred că totuși eu fac parte din prima categorie. Motiv pentru care m-am înscris la asistență medicală, cu toate nici măcar "persoană foarte politicoasă și plăcută" nu sunt...
Aș vrea să-ți zic dacă a fost o alegere bună sau proastă, dar abia am terminat anul 1 și încă nu am făcut nimic practic.
Nu cred că ai nimic de pierdut. Ar fi bine totuși să ai un plan de rezervă în cazul în care nu o să meargă lucrurile prea bine.
Baftă!

Dacă ești emotiv cum sa lucrezi ca psiholog când scopul acestuia este sa ii ajute pe ceilalți sa scape de emotivitate? Daca esti emotive le transmiti si pacientilor emotivitate. Asistent medical, poate ești emotiv și faci greșit injecția.

Ca asistent medical poti lucra linistit, nu conteaza cat de mult/putin vorbesti pentru ca meseria asta se bazeaza pe practica, nu pe papagal. Si oricum asistentul medical nu e pus acolo ca sa discute verzi si uscate cu fiecare pacient in parte, ca spitalul nu e cafenea, stii de zic?
Ca psiholog, acolo da, iti trebuie papagal, dar cred ca majoritatea au pregatita o lista cu intrebari inainte de fiecare sedinta. Practic tu ca psiholog citesti intrebari de pe o foaie si clientul iti raspunde la ele. Asa vazusem mai demult la TV.
Asistent social nu iti recomand sa te faci, nu prea am auzit chestii bune despre meseria asta. Lucrezi cu tot felul de oameni care mai de care, si mie personal nu mi-ar placea.

Esoterismul te ajuta în combaterea emotivitatii, în sensul că meditația yoga contribuie la o stare emoțională îmbunătățită, apoi autosugestia și psihanaliza. Recomand cărțile lui Osho. Cartea "Tratat de Meditație" scrisa de Alice Bailey este un ajutor real: https://issuu.com/......4c6def2f33

Bhagavad Gita este Adevărul Suprem! Hare Krishna!

Daca un tanar(a) este emotiv, respectele mele, isi recunoaste pozitia in cursa spre cunoastere, daca nu este, inseamna ca are doar tupeu de a-si ascunde necunoasterea. Deci emotivitatea este pana la un anumit punct o virtute, daca insa devine cronica devine viciu. Analizeaza-te te rog, si vezi in ce pozitie te afli!

Dacă asta e visul tău. Atunci îți faci curaj sa intri.