Buna! Am câteva nelămuriri in legătura cu schimbarea job ului.

Lucrez acum ca și inginer proiectant la o companie privată. Stresul și munca sunt extrem de mari raportat la salariu. Dar acum am ajuns sa fiu mulțumită de banii primiți.

Am o alta varianta de a merge pe postul de asistent in cadrul unei universități. Salariul in mâna ar fi de 3000 lei. Eu acum la acest job câștig dublu. Dar ma gândesc ca îmi și distrug sănătatea peste câțiva ani.

In universitate ma gândesc ca mi-ar fi ușor pe viitor, ca femeie și presiunea nu cred ca e mare atata timp cât îți faci treaba.

Ca sa ajung pe postul de asistent, trebuie sa termin doctoratul (acum sunt in anul 2) si sa ma pregătesc pentru examen (unde iar e foarte mult de învățat)

Întrebarea mea: merita sa ma lupt atat pentru un post la facultate? Dat fiind faptul ca salariile se măresc doar când treci pe alta funcție, șef lucrări, conferențiar etc. Și mărirea se face cu maxim 10-15% aproape nesemnificativ.

Menționez ca locuiesc in Cluj și cheltuielile sunt destul de mari, cumva doar de salariu îmi fac griji mai mari.

Nu merita. Ca sa pleci de la 6000 la 3000 de lei inseamna sa iti schimbi total stilul de viata. Cum e posibil sa iti ajunga 3000 de lei in Cluj?
Sfatul meu e sa ramai inginer proiectant, sau ceva asemanator in functie de experienta ta. Pleaca de la compania actuala unde te simti stresata, si cauta alt angajator. Sigur vei gasi ceva ok

Numai tu stii ca esti dispusa sa renunti din stilul de viata de acum.

Eu nu as renunta, mai ales ca ai muncit sa ajungi pe postul si salariu la care esti acum.

Mutarea asta a ta inseamna confort mai mic, ca probabil o sa fie mai greu cu facturile, chiria, mancare mai ieftina, haine mai ieftine, calatorii mai putin sau orice alta pasiune si hobby ai tu, va suferi.

Nu cred că poți să fii asistent fără să fii doctorand. Mă rog, cel puțin nu legal, că la negru am și eu prieteni care au 8-10 ore pe săptămână și iau 50 lei pe oră.

E mult mai ușor la facultăți sau școli, este mediu lejer în care dacă îți faci munca eficient, nu te stresezi. Însă evoluezi greu pe plan financiar.

Există și companii la privat unde nu este stres, eu lucrez la privat la o companie de renume și deocamdată nu este stres ( pentru că sunt și intern), dar am văzut la alti prieteni care lucrează la companii( doamne ferește să lucrezi la Siemens), care efectiv își bat joc de angajați.

Pe lângă privat lucrez și la stat, și într-adevăr munca este cam 5% față de privat, dar și salariul jumătate

Sunt doctoranda in anul 2 deja. Din câte am înțeles va fi și aici salariul, plus plata la ora.

Dar nu trebuie să lucrezi în cercetare? Adică nu ești angajată la universitate ca și asistent deja? Din câte știu doctoranzii sunt obligați să aibă 12 ore pe săptămână de predare, coordonatorul de doctorat nu ți-a dat informații?