Etapele realizării unei compuneri:
- Documentarea (stabilirea temei, informarea, observaţii);
- Întocmirea planului de idei;
- Dezvoltarea ideilor;
- Redactarea compunerii.
Reguli ce trebuie respectate:
• scriere clară, corectă din punct de vedere gramatical;
• aşezarea corectă în pagină cu respectarea alineatelor;
• prezentarea ideilor în succesiune logică, corectă, expresivă.
O seara cu zâmbet să ai!
3. Alcătuirea planului sau dispoziţiunea
Faptele, ideile descoperite în timpul documentării trebuie ordonate edupă un plan, astfel încât compunerea să aibă trei părţi: introducere, cuprins şi încheiere.
Introducerea trebuie să stârnească interesul, curiozitatea cititorilor, dar să şi pregătească povestirea întâmplărilor care urmează. Înrt-o compunere narativă, introducerea indică, de regulă, timpul, locul unde se petrec faptele, principalele personaje.
Cuprinsul este partea cea mai dezvoltată şi cea mai importantă a unei compuneri. Faptele trebuie prezentate în mod logic, gradat, într-o anumită ordine încât desfăşurarea întâmplărilor să stârnească interesul. În această parte a compunerii un rol foarte important îl au amănuntele semnificative.
Profesorul trebuie să le atragă atenţia elevilor că personajele şi întâmplările dintr-o compunere nu trebuie să se confunde cu cele din realitate, căci ei (ca autori ai compunerii) au adăugat elemente noi, rezultate al imaginaţiei lor, sentimente şi gânduri proprii.
Încheierea este ultima parte a unei compuneri, de obicei fiind foarte scurta, care conţine soluţionarea întâmplărilor povestite în cuprins, păreri, sentimente proprii în legătură cu subiectul tratat.
Planul de idei trebuie să fie unitar, ideea generală fiind plasată în centrul compunerii, asigurând astfel claritate şi armonie compunerii.
Alcătuirea planului de idei şi mai ales organizarea acestora, fiind o operaţie originală, trebuie să izvorască din subiectul compunerii şi să aibă o înlănţuire logică, firească, naturală.