Îmi puteți spune când se scrie "fi" și când se scrie "fii"?

Infinitivul – întotdeauna cu un singur i: a FI.

Viitorul: se formează de la infinitiv, deci tot cu un singur i. Întotdeauna. Voi/vei/va/vom/veţi/vor FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

Condiţionalul prezent: ca şi viitorul, se formează de la infinitiv, deci tot un singur i. Întotdeauna. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

Condiţionalul perfect: tot cu FI de la infinitiv, adică un singur i. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI fost. FI, invariabil, la toate persoanele.

Conjunctivul prezent (adică ăla care începe cu „să…"). Se formează de la FI-, ăla cu un singur i, numai că acum e variabil, că i se adaugă diverse terminaţii. Iar la persoana a II-a devine să FII, cu doi de i (ca în Să fii acasă la nouă jumate, că dacă nu, nu mai pupi discotecă o lună. Sau club, mă rog. Pe vremea mea le zicea discoteci.)

eu să FIU (FI+U)
tu să FII (FI+I)
el/ea să FIE (FI+E)
noi să FIM (FI+M)
voi să FIŢI (FI+ŢI)
ei/ele să FIE (FI+E)

Conjunctivul perfect, în schimb, se formează ca şi condiţionalul perfect, cu tot cu FI invariabil, un singur i. Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele să FI fost. (Hehe, să fi avut eu vârsta ta… / să fi avut tu experienţa mea...)

Imperativul afirmativ (persoana a II-a sg, că doar asta ne interesează): FII! Cu doi de i.

Imperativul negativ: Nu FI! Cu un singur i. Că vine de la infinitivul de mai sus, fi.

Asta e greşeala cea mai frecvent întâlnită: nu fii, cu doi de i. Deşi scriem FII!, când îl punem pe nu scoatem un i: nu FI! De ce? Pentru că în limba română imperativul negativ la persoana a II-a singular se formează, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului (Citeşte! Nu citi! Spune! Nu spune! Fă! Nu face! ). Iar infinitivul lui a fi e taman FI ăsta, cu un singur i.

Cam asta ar fi, că atâta îmi vine-n minte acum.

_____________________________________________

UPDATE:

Conjugarea lui a fi
Regula 1 şi singura:

Se scrie FII, cu doi de i, numa’ la:
– imperativ afirmativ: Fii cuminte!
– conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.

În rest, e FI, cu un singur i:
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– condiţional prezent: aş fi, ai fi
– condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

Https://diacritica.wordpress.com/2011/02/07/regula-zilei-fi-fii-nu-fi/

Mai degraba ii dadeai site-ul.

Tine minte! Cu 2 de "i" e doar cand zici: Sa fii... si la forma afirmativă atunci când te adresezi cuiva: Fii cuminte! In rest se scrie doar cu un singur "i"!

Dar „fii", ca plural al substantivului „ fiu" nu există?
Și unde mai pui că acest „fii" ( ca substantiv), dacă mai e și articulat, se scrie cu trei de „ i ", adică „fiii".