Buna ziua, de ceva vreme ca trec printr o despartire acum facem 4 luni, nu neaparat asta m-a afectat cred dar pur si simplu nu ma gandesc la nimic, n am nimic in cap, ma uit asa in gol, si pot asculta muzica asa si sa nu simt nimic, sunt suparat pe interior dar pe afara trebuie sa fiu fericit ca sa zambesc ca nu este in firea mea ca lumea sa ma vada trist. Ma rog la dumnezeu dar parca ma rog asa obligat dar eu in capul meu vreau sa vorbesc cu dumnezeu dar zic 2 3 cuvinte si nu ma mai gândesc la nimic si obosesc, si trebuie sa ma concertez zici ca dau un test, si dupa ma simt prost ca zic ca fac un pacat si iar o iau de la capat. Vreun sfat?

Reflecteaza asupra problemelor reprosate de partenerele anterioare (si nu numai) si incearca sa le corectezi inviitor!
Sunt lectiile Vietii.

Nu te forta sa nu mai suferi. Lasa lucrurile asa cum sunt. Intr- o zi ai sa te surprinzi ca esti iar tu si ca zambetul autentic a revenit.
Apoi vei intelege ca fara suferința nu exista evolutie.
Intre timp viata merge inainte.
❤️

Hai ca a inceput scoala si nu mai ai timp sa te plictisesti ori sa stai fara sa faci nimic, ca ai destul de invatat la 17 ani.

Priteniile intre copii sunt foarte schimbatoare, fiindca sunteti imaturi la varsta asta si nu-i nimic pierdut, ca mai sunt fete pe lumea asta si chiar la tine in calsa, in scoala, in alte socli, peste tot.

Te-ai despartit acum 4 luni? Iti va trece, va rasari soarele si pentru tine.
Sau de 4 uni de zile va tot despartiti? Asta e o situatie toxica si trebuie sa-i pui capat. Te desparti si gata! Altfel lungesti boala.