Bună ziua.
Eu am terminat doar 9 clase. Din mai multe motive nu am mers să învăț mai departe.
Acum am 27 de ani și sunt și însărcinată ) curând urmează sa nasc.
Mereu m-am simțit aiurea moral ca nu am studii, și deseori mă gândeam la asta. Nu pot să îmi găsesc nici un job plătit mai ok. Și mă simt și jenată când mă întreabă cineva ce studii am.
Am găsit recent la mine în oraș un liceu seral, si mă gândeam să merg să fac liceul, apoi universitatea. Studiile se încep în septembrie, de la ora 17:00 - 21:15.
Am întrebat părerea soțului despre dorința mea, luând în considerație ca o sa avem un bebeluș. Cineva trebuie să muncească iar cineva trebuie să stea cu bebelușul. El îmi susține ideea de a face un liceu apoi universitate.
Vreau să știu dacă cineva a făcut liceul după atâta timp de pauză. Mai ales cu un copil mic, dacă va reușit. Nu am învățat prea bine în clasele de la gimnaziu. Acum nu țin minte absolut nimic. Dar nu sunt nici proasta. Sunt foarte entuziasmată de această idee. Și abia aștept să încep. Știu ca o să mă stărui și o să învăț. La matematică mii cel mai frică. Dar o să aleg profil uman și nu o să am BAC la mate. Mii frică ca nu o să mă descurc. Plus ca mă gândesc ce o să zică rudele soțului când o să afle ca nu am studi ori poate deja știu ) Și am hotărât să merg să învăț acum când acasă o sa am copil de 3 luni)
Poate a trecut cineva prin experiență asemănătoare, am nevoie de un sfat și o vorbă bună. Mulțumesc
Apropo e primul copil. Și nu am idee dacă o să reușesc să învăț cu un bebeluș, de asta mii cel mai frică. Dar mă gândesc cat poate fi de greu mai ales dacă îmi doresc foarte mult
Mulțumesc.

Imi pare rau ca nu ai putut termina studiile la varsta potrivita, dar ma bucur sa aud ca doresti sa reiei activitatea.

Sunt profesor de engleza si predau exclusiv adultiilor. Non stop ma confrunt cu ideea ca 'dupa o varsta creierul nu mai acumuleza informatii', dupa cum iti poti imagina. Iti confirm din proprie experienta ca asta nu e doar incorect, dar complet pe dos. Si chiar nu ma intereseaza ce studiu a realizat naiba stie cine despre asta, eu iti zic ce-am vazut cu ochii mei.

Inainte sa ma angajez la universitate, am predat si copiilor, deci am un termen de comparatie bun. Sub nici o forma nu se compara abilitatea lor de a invata cu cea a adultilor. Adultii sunt mai motivati, se pot concentra mai bine, inteleg mai usor concepte abstracte si pot fi expusi la mai multe tipuri diferite de materiale. Nu exista nimic la care copiii sa se descurce mai bine in educatie decat un adult.

Te sustin sa continui studiile la seral si chiar admir ambitia ta de a face si facultate dupa. Vei fi o inspiratie si pentru propriul copil, si pentru altii carora li s-a spus ca nu se poate! Mult succes!

Nu ar trebui în primul an de viață al copilului să vă apucați de școală. E vorba de nopțile nedormite care se vor aduna, alăptarea, îngrijirea copilului non-stop etc. Anul viitor, da, puteți merge.
În rest, ați putea până la anul, în perioadele de liniște să începeți, singură să redeschideți manualele școlare și să vedeți ce mai știți, ce nu, să scrieți diverse lecții etc.
Sănătate și nașterea copilului să fie ușoară!

M-am gândit să mă apuc în primul an de viață pentru ca și așa durează liceul 4 ani la seral, nu 3 cum de-obicei. Și mă gândeam ca dacă tot se încep studiile seara de la 17
Ziua reușesc să mă și odihnesc, să și învăț si sa am grijă de bebeluș
Apoi cat sunt eu plecată sa fie soțul ori sora mea cu el

Buna,
Nu este vorba despre ce spun ceilalți.
Trebuie sa faci asa cum te simti tu implinita.
Daca acum este timpul tau sa continui studiile de ce nu.
Este minunat ca sotul iti ofera spriin in acest demers.
La seral este putin mai usor desi ai sa faci un an in plus.
Profii sunt mai ingaduitori, ei stiu ca oamenii au familii, copii.
Nu o sa fie usor si cu un bebe, dar ai sa reusesti.
Important va fi sa termini liceul indiferent de note.
In acesti ani te concentrezi pe materiile pentru bac ca sa nu stai in ultimul an sa ti stresezi creierul.
Nu mai amana....mergi anul acesta la scoala.
La 35 de ani o sa ai licenta si te vei simti bine tu in pielea ta.
Poate si un master.....de ce nu!?
Lasa ideile ca nu poti...ca asa cum altii pot, poti si tu.
Cand vrei ceva cu adevărat nimic nu te poate opri.
Un bebe iti aduce stare de bine ...sau stres pozitiv...dar nu este un impediment in calea ta.
Esti foarte tanara... organismul si creierul tau rezista la multe.
După cate se vede tie sarcina iti priește....iti vin ganduri bune in cap.
Este bine ca ai si sprijinul sotului ceea ce este un plus.
Mai putin importanta experiența altora, viata ta este unica, o traiesti prin propria experiență.
Si cred ca te ai gandit bine sa pornesti acest proiect de viata care iti va aduce un plus valoare tie in fata ta.
Iti doresc tot binele din lume si mult succes la școala.
❤️

Îți mulțumesc frumos pentru încurajare. Răspunsul tău este foarte folositor.
Mult succes și ție.
OZi frumoasă ☺️

Cred ca sunteți o doamnă inteligentă.
Vă mulțumesc frumos. ☺️

Multumesc,
Si eu cred ca sunteti o tanara inteligenta.
❤️

Buna.Nu am trecut prin asemenea experienta, dar eu sunt sigura ca te vei descurca de minune atat timp cat iti dai silinta. Aveam destule colege la facultate care veneau cu copii mici, toata lumea era cat se poate de intelegatoare si respectuoasa.Acum na, depinde si de ce fel de anturaje ai prin jur.Tu traiesti cu propria ta persoana zilnic si cu sotul tau, plus copilul, nu cu rudele.Asadar, nu trebuie sa iti pese de ce vor zice acestea.Mult succes!