1. Separa constructiile in vocativ de restul comunicariiex. -Dragul meu fecior, nu-ti pot oferi ce doresti.
2. Separa apozitiile de restul comunicariiex. – Noi, elevii clasei a VIII-a, invatam pentru examen.
3. Separa constructiile incidente de restul comunicariiex. Am pierdut, din neatentie, explicatia profesorului.
4. Separa parti de propozitie de acelasi felAzi avem urmatoarele ore : matematica, romana, sport, engleza, etc.
5. Marcheaza predicatul elipticex. Ea l-a intrebat si el, nimic.
6. Separa interjectiile de restul comunicariiex. Ei, ce sa-i faci?
7. Se utilizeaza in cazul incalcarii topiciiex. El, din cand in cand, ne cauta.
Virgula este un semn de punctuatie ce marcheaza o pauza in vorbire si care:
-separa substantivul in vocativ de restul comunicarii, cerand intonatie exclamativa;
-separa termenii unei enumeratii;
-separa apozitia de restul comunicarii;
-marcheaza un raport de coordonare prin juxtapunere;
-poate marca si un raport de subordonare;
-izoleaza o explicatie de restul comunicarii;
-marcheaza lipsa predicatului verbal.
Numai bine!
Rolul virgulei. In propozitie
1. Separa constructiile in vocativ de restul comunicarii. ex. -Draga mea fata, nu-ti pot da tot ce doresti.
2. Separa apozitiile de restul comunicarii. ex. – Ei, elevii clasei a VIII-a, invata pentru examen.
3. Separa constructiile incidente de restul comunicarii. ex. Am scapat, din greseala, o vaza scumpa.
4. Separa parti de propozitie de acelasi fel. ex: Azi avem urmatoarele ore: matematica, franceza, muzica, desen, etc.
5. Marcheaza predicatul eliptic. ex. Ea l-a intrebat si el, nimic.
6. Separa interjectiile de restul comunicarii. ex. Ei, ce sa-i faci?
7. Se utilizeaza in cazul incalcarii topicii. ex. Maria, din cand in cand, ne mai suna.
In fraza
I. Marcheaza raportul de coordonare.
1. Am ajuns in oras ca sa vad, ca sa ma conving. (raport de coordonare prin juxtapunere)
2. Vin, dar nu stau mult. (raport de coordonare prin jonctiune; virgula se pune intotdeauna inaintea conjunctiilor coordonatoare adversative -dar, iar, insa, ci, ba-)
3. Cuget, deci exist. (raport de coordonare prin jonctiune; virgula se pune intotdeauna inaintea conjunctiilor/locutiunilor conjunctional coordonatoare conclusive – deci, asadar, prin urmare, inconcluzie-)
4. Sau mananci, sau bei. (tot raport de coordonare prin jonctiune; virgula se pune inaintea conjunctiilor disjunctive -sau, ori, fie- atunci cand ele se repeta)
II. Marcheaza raportul de subordonare
1. Se desparte prin virgula atributiva explicativa de regenta sa. ex: Am mers de curand la bunicii mei, pe care nu ii mai vizitasem de un an.
2. Se despart prin virgula propozitiile subordonate CD (completiva directa), CI (completiva indirecta), CL(circumstantiala de loc), CT (circumstantiala de timp), CM (circumstantiala de mod), CS (circumstantiala de scop) de regenta cand stau in fata regentei
3. Propozitiile subordonate CZ (circumstantiala de cauza), CŢ(conditionala), CV (concesiva), CNS(consecutiva) se despart intotdeauna prin virgula de regenta
4. De asemenea, se despart prin virgula propozitiile intercalate
Uite un exemplu aici: „Am fost, îi zise, aci de faţă".
Virgulele separă propoziţia incidentă "îi zise" (în vorbire indirectă), de restul enunţului (în vorbire directă). Separă, cu alte cuvinte, vorbele personajului ("Am fost aci de faţă.") de vorbele naratorului ("îi zise") sau daca iti cere sa rolul virgulelor din structura asta de exemplu „Stihuri, acum porniţi, vă scuturaţi.".
Prima virgulă izolează substantivul în vocativ "stihuri" de restul enunţului. A doua virgulă separă două propoziţii aflate în raport de coordonare prin juxtapunere.
Virgula este un semn de punctuatie ce marcheaza o pauza in vorbire si care:
-separa substantivul in vocativ de restul comunicarii, cerand intonatie exclamativa;
-separa termenii unei enumeratii;
Gasesti aici detaliat rolul virgulei: https://blog.elailiesi.ro/2018/09/rolul-virgulei.html
Giulyana_Giuly_1991 întreabă:
anonim_4396 întreabă: