Ce elemente de conŃinut importante (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul
dat?

In care text?

Si unde e textul dat?

Mă întorc în mijlocul bibliotecii mele si-mi amintesc zeci de întâmplări în care am
avut prilejul să constat că există un suflet al cărŃilor. N-ati observat că sunt cărti supuse
si cărti revoltate? Pe unele le găsesti de îndată ce ai nevoie de ele, la locul cunoscut,
imobile si ascultătoare, chiar dacă le-ai uitat cu anii. [...] Se multumesc să fie răsfoite, din
când în când, si nu-ti poartă pică dacă le-ai preferat, între timp, pe altele. Acestea sunt
cărtile prin excelenŃă feminine, constiente de conditia lor, mereu proaspete,
fermecătoare, care nu stiu ce e gelozia, ranchiuna sau invidia. Dar sunt si cărti
supărăcioase, care-si schimbă locul (noaptea, probabil, sau profitând de absenta
stăpânului lor), pe care le cauti, cu furie, fără să le dai de urmă, desi stii perfect că nu
le-ai mai căutat de mult si că n-avea cine să o fi făcut în locul tău. Răscolesti rafturile, te
umpli de praf sau de humă pe degete, tusesti, te îneci: zadarnic, au intrat în pământ. […]
Când, ostenit si enervat, […] trântindu-te pe primul scaun care se nimereste, îsi fac
deodată aparitia, unde nici nu gândesti, pe un raft pe care n-aveai motiv să le pui, si-ti
aruncă de acolo un dulce zâmbet sadic.

Mă întorc în mijlocul bibliotecii mele si-mi amintesc zeci de întâmplări în care am
avut prilejul să constat că există un suflet al cărtilor. N-ati observat că sunt cărti supuse
si cărti revoltate? Pe unele le găsesti de îndată ce ai nevoie de ele, la locul cunoscut,
imobile si ascultătoare, chiar dacă le-ai uitat cu anii. [...] Se multumesc să fie răsfoite, din
când în când, si nu-ti poartă pică dacă le-ai preferat, între timp, pe altele. Acestea sunt
cărtile prin excelenŃă feminine, constiente de conditia lor, mereu proaspete,
fermecătoare, care nu stiu ce e gelozia, ranchiuna sau invidia. Dar sunt si cărti
supărăcioase, care-si schimbă locul (noaptea, probabil, sau profitând de absenta
stăpânului lor), pe care le cauti, cu furie, fără să le dai de urmă, desi stii perfect că nu
le-ai mai căutat de mult si că n-avea cine să o fi făcut în locul tău. Răscolesti rafturile, te
umpli de praf sau de humă pe degete, tusesti, te îneci: zadarnic, au intrat în pământ. […]
Când, ostenit si enervat, […] trântindu-te pe primul scaun care se nimereste, îsi fac
deodată aparitia, unde nici nu gândesti, pe un raft pe care n-aveai motiv să le pui, si-ti
aruncă de acolo un dulce zâmbet sadic.