Ce este figura de stil? Exemple va rog TPU!

Buna!

Este procedeul artistic alcatuit dintr-o insiruire de metafore, personificari, comparatii, formand o imagine unitara prin care se sugereaza notiuni abstracte, prin intermediul faptelor, intamplarilor, lucrurilor.

Ex: In balada Miorita sfarsitul baciului moldovean este prezentat prin alegoria moarte – nunta.

Domeniul alegoriei il constituie mitologia. Fabula si parabola sunt alegorii (acestea sunt istorioare in care se prezinta indirect anumite realitati) funda te rog frum ?

Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înţelesul propriu al unui cuvânt sau construcţia gramaticală uzuală pentru a da mai multă forţă unei imagini sau expuneri. În prezentarea celor mai importante figuri de stil se ţine seamă de gradul lor de complexitate şi de relaţiile care se stabilesc între ele.

Figurile de stil pot fi definite drept cuvinte sau grupuri de cuvinte (expresii) ce modifică raporturile fireşti dintre semnificant şi semnificat. Modificarea este înregistrată ca o deviere de la modul curent, „normal" în care se realizează corespondenţa dintre obiectul desemnat şi cuvântul ce-l denumeşte.
Figuri de stil
[modificare] Aliteraţia

Aliteraţia constă în repetarea consoanelor sau silabelor initiale
„

Prin vulturi vântul viu vuia,
Vrun prinţ mai tânăr când trecea.
"

—Nunta Zamfirei, George Coşbuc


[modificare] Asonanţa

Asonanţa consă în repetarea unor sunete cu timbru apropiat.
„

Toate pasarile dorm,
Numai una n-are somn.
"

—În grădina lui Ion, din folclor


[modificare] Onomatopeea

Onomatopeea este un cuvânt alcătuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se imită sau sugerează sunete naturale.
Ex.:Tropotele de pe coridor i-au determinat să iasă din sala de şedinţe.
[modificare] Rima

Rima este o potrivire a sunetelor de la sfârşitul a două sau mai multe versuri.
„

La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrân aşa de simplu, după vorbă, după port.
- "Tu eşti Mircea?"
- "Da-mpărate!"
- "Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini."
"

—Scrisoarea III, Mihai Eminescu


[modificare] Sincopa

Sincopa constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete în interiorul unor cuvinte.
Ex.: dom’le, mulţim (în loc de mulţumim)
[modificare] Afereza

Afereza constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete de la începutul unui cuvânt.
Ex.: ’nalt, ’ngrămădeală
[modificare] Apocopa

Apocopa constă în căderea unui sunete sau grup de sunete de la sfârşitul unui cuvânt.
Ex.: copilu’, săru’ mâna
[modificare] Figuri de stil la nivel morfologic şi sintactic
[modificare] Repetiţia

Repetiţia constă în reluarea unui cuvânt sau a unei expresii în diferite poziţii ale enunţului.
La rândul ei, poate apărea în forma de:

Anafora - care constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii în propoziţie şi a unor propoziţii în frază, pentru a accentua o anumită idee.

Ex.: Era casa pe care şi-o dorise din copilărie, casa pe care o visase de atâtea ori, casa pe care de atâtea ori o desenase, casa perfectă; casa pe care nu şi-o putea însă permite.

Epifora - care constă în reluarea unui cuvânt la sfârşitul unei propoziţii sau a unei propoziţii la sfârşit de frază.

Ex.: În guvern se fură, în parlament se fură, în justiţie se fură, până şi din Biserică se fură.

Anadiploza - care constă în reluarea ultimei părţi dintr-o propoziţie în propoziţia următoare.

Ex.: Au năpustit în biroul directorului angajaţii, angajaţi care nu şi-au primit salariile de trei luni.

Antanaclaza - care permite realizarea unor jocuri de limbaj prin repetarea unui cuvânt, figură de stil bazată pe polisemie şi omonimie.

Ex.: În acestă problemă ar trebui să arate că este moţ şi nu cu moţ.
[modificare] Enumeraţia

Enumeraţia constă în prezentarea succesivă a unor fapte sau aspecte. Relaţia ce se stabileşte între termenii enumerării este una de coordonare.
Enumerarea poate fi întâlnită sub formă de:

Polisident - enumeraţie în care elementele enunţului sunt legate prin conjuncţii.

Ex.: Nici nu mai vrea să locuiască împreună cu părinţii, nici singură nu vrea să stea.

Epimona – constă în utilizarea în mod excesiv a conjuncţiilor coordonatoare.

Ex.: Fata asta este şi inteligentă, şi frumoasă, şi harnică, şi tot ce-ţi poţi dori.
[modificare] Asident

Asidentul constă în suprimarea conjuncţiilor coordonatoare dintre cuvinte sau dintre propoziţii.
Ex.:Toţi, politicieni, manifestanţi, poliţişti, au cântat împreună până au răguşit.
[modificare] Elipsa

Elipsa constă în suprimarea unei părţi din enunţ, pentru că este neesenţială sau se poate deduce din context.
Ex.: Primul motiv vi l-am explicat. Iar al doilea derivă direct din primul. (se evită repetarea cuvântului motiv).

A nu se confunda cu elipsa, o curbă geometrică plană.
[modificare] Aposiopeza

Aposiopeza este procedeul de întrerupere a enunţului, parte omisă fiind considerată de prisos sau subînţeleasă.
Ex.:Banca i-a anunţat de furtul din conturi. Cine însă le va da banii înapoi...
[modificare] Brahilogia

Brahiologia constă în evitarea reluării în enunţ a unor termeni exprimaţi anterior.
Ex.:Unii studenţi au lipsit de la conferinţă, alţii au fost prezenţi şi foarte activi.
[modificare] Anacolutul

Anacolutul este o construcţie gramaticală greşită, ce ilustrează lipsa de cultură sau lipsa de logică ale unor enunţuri formulate de unele persoane.
„

Daţi-mi voie! Daţi-mi voie! (...) Din doua una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar sa nu se schimbe nimica, ori sa nu se revizuiască primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale. Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis!
"

—O scrisoare pierdută, I.L.Caragiale


[modificare] Inversiunea

Inversiunea constă în răsturnarea cuvintelor în propoziţie, pentru a pune în evidenţă un anumit termen. Exemple:
Impertinentul participant a fost scos afară din sala de conferinţe.
Desteptul copil a luat nota 10.
[modificare] Hiperbatul

Hiperbatul este o inversare în topica normală prin care termenul asupra căruia se doreşte atragerea atenţiei este plasat în final.
Ex.:Cine până la ora aceasta nu ştie despre ce e vorba, va afla acum: discutam despre rolul Bisericii în stat.
[modificare] Apostrofa

Apostrofa este o întrerupere a expunerii în care vorbitorul adresează unui interlocutor (prezent sau absent) o întrebare, afirmaţie sau exclamaţie.
Ex.:Campania lor a avut rezultate foarte bune, dar cred oare domnii directori ai companiei că ne pot minţi pe faţă?
[modificare] Interogaţia (întrebarea) retorică

Interogaţia retorică este o întrebare la care nu se aşteaptă răspuns, acesta fiind evident şi cuprins sau sugerat în enunţ.
Ex.oate cineva învăţa într-o zi ceea ce noi studiem de ani buni?
[modificare] Invocaţia retorică

Invocaţia retorică este o rugăminte adresată divinităţii, muzelor sau unor persoane reale pentru a cere ajutor.
„

Cum nu vii tu Ţepes Doamne, ca punând mâna pe ei
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei
"

—Scrisoarea III, Mihai Eminescu


[modificare] Eufemismul

Eufemismul - constă în îndulcirea unei expresii dure sau jignitoare, prin înlocuirea ei cu alta.
Ex.: şi-a pierdut viaţa, în loc de a murit.
[modificare] Gradaţia

Gradaţia - constă în trecerea treptată, crescândă sau descrescândă, de la o idee la alta şi prin care se urmăreşte scoaterea în evidenţă a ideii sau nuanţarea exprimării.
„

Călăreţii împlu câmpul şi roiesc după un semn
Şi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn;
Pe copite iau în fuga faţa negrului pământ,
Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt;
Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni,
Orizontu-ntunecându-1, vin săgeţi de pretutindeni...
"

—Scrisoarea III, M. Eminescu


[modificare] Imprecaţia

Imprecaţia - figură de stil prin care se exprimă, sub formă de blestem, dorinţa pedepsirii unei persoane.
„

Te blestem sa te-mpuţi pe picioare.
Să-ţi crească măduva, bogată şi largă,
Umflată-n sofale, mutată pe targă.
Să nu se cunoască de frunte piciorul,
Rotund ca dovleacul, gingaş ca urciorul.
Oriunde cu zgârciuri ghiceşti mădulare,
Să simţi ca te arde puţin fiecare.
"

—Blesteme, Tudor Arghezi


[modificare] Invectiva

Invectiva - Exprimarea violentă, apostrofă necruţătoare la adresa unei persoane etc.
„

Prea v-aţi arătat arama, sfâşiind aceasta ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
"

—Scrisoarea III, Mihai Eminescu



[modificare] Figuri de stil la nivel semantic sau figuri de cuvânt
[modificare] Comparaţia

Comparaţia este una dintre cele mai frecvente figuri de stil şi constă în alăturarea a doi sau mai mulţi termeni cu scopul evidenţierii primului termen.

Originalitatea, care devine criteriul principal de apreciere a acestei figuri de stil în operele literare, poate fi realizată în următoarele tipuri de comparaţii, determinate de natura termenilor care se compară:

un termen concret cu altul tot concret: „Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic" (M. Eminescu, Călin - file din poveste)
un termen abstract cu altul concret: „Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri" (M. Eminescu, Trecut-au anii)
un termen concret cu unul abstract: „Soarele rotund şi palid se prevede printre nori | Ca un vis de tinereţe printre anii trecători" (V. Alecsandri, Iarna)
un termen abstract cu altul abstract: „Anii tăi se par ca clipe | Clipe dulci se par ca veacuri" (M. Eminescu, O, rămâi)

Expresivitatea unei comparaţii este şi în funcţie de caracterul cât mai diferit al domeniilor din care provin termenii ei. O asociere între uman şi vegetal întâlnim în poezia „Dar ochii tăi?":
„

Prin ce minuni ciudate şi zămisliri încete
S-a săvărşit în sâmburi asemenea scumpete?
În pleoape, ca petala de floare de gutui.
"

—Dar ochii tăi?, Tudor Arghezi


[modificare] Metafora
Pentru detalii, vezi: Metaforă.

Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obişnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparaţii subînţelese. Procesul de realizare a metaforei constă în „punerea semnului identităţii între două obiecte diferite (lucruri, fiinţe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii".

Să urmărim exemplul metaforei din poezia eminesciană Melancolie:
„

Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,
Prin care trece albă regina nopţii moartă.
"

—Melancolie, Mihai Eminescu


Această metaforă presupune o comparaţia iniţială: „luna ca o regină moartă a nopţii", comparaţie bazată pe două similitudini: paloarea astrului şi a unei fiinţe moarte, unicitatea lunii pe cerul nopţii şi prezenţa ei dominantă faţă de celelalte corpuri cereşti, însuşi care apare şi în alte poezii ale lui M. Eminescu. De exemplu, în Scrisoarea I:
„

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci.
"

—Scrisoarea I, Mihai Eminescu


În cazul imaginii artistice din poezia Melancolie, comparaţia apare prescurtată, în lipsa adverbului de comparaţie (cu valoare de prepoziţie) ca şi a termenului lună, în acest mod realizându-se concentrarea prin metaforă, care conferă o expresivitate sporită textului poetic. Contextul ne ajută să intuim primul termen al presupusei comparaţii chiar în absenţa lui, ceea ce demonstrează că, în înţelegerea metaforei, nu putem face abstracţie de suportul contextului.

Metafora este o figură de stil esenţială, întrucât ea stă la baza altor figuri, cum sunt personificarea, alegoria, metonimia, sinecdoca, epitetul.
[modificare] Clasificarea metaforei

Clasificarea, după Ortega y Gasset, - în metafora conştiinţei-tablă (metaforă simplă cu o singură semnificaţie; sens denotativ - propriu) şi metafora conştiinţei-vas (metaforă complexă cu mai multe semnificaţii; sens conotativ)
Clasificarea, după Tudor Vianu, - în metaforă explicită şi metaforă implicită - in absentia (alcătuită dintr-un singur cuvânt cu valoare de sugestie, de regulă pe lângă o construcţie verbală; se aseamănă cu simbolul)
Clasificarea, după Lucian Blaga, - în metaforă plasticizantă şi metaforă revelatorie.

[modificare] Epitetul
Pentru detalii, vezi: Epitet.

Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., menit să exprime acele însuşiri ale obiectului care înfăţişează imaginea lui aşa cum se reflectă în simţirea şi fantezia scriitorului.

„Epitetul nu este o figură de stil în sine, ci numai un purtător de figuri de stil. Orice atribut, nume predicativ sau circumstanţial de mod este numit epitet când conţine în acelaşi timp o metaforă, o metonimie, o sinecdocă, o hiperbolă etc., sau când face el însuşi să apară o asemenea figură. Dacă nu cuprinde aşa ceva, atunci el nu este epitet."

Nu orice element determinant (adjectiv sau adverb) este epitet. În situaţii ca cele din textele de mai jos determinarea este neutră din punct de vedere stilistic, fără să implice participarea imaginaţiei sau afectivităţii scriitorului:

„[...] şi părinţii, şi fraţii, şi surorile îmi erau sănătoşi." (I. Creangă, Amintiri din copilărie)
„Atâta obidă se abătu asupra lui, încât sub pleoapele închise închipuirea-i dădi buzna [...]." (Ionel Teodoreanu, La Medeleni)

Dacă în cazul exemplului de mai sus reprodus din opera lui I. Teodoreanu, adjectivul „închise" ar fi înlocuit cu altul, care să presupună o metaforă, cum ar fi „zăvorâte", atunci termenul câştigă în expresivitate şi devine epitet.

În versurile lui Tudor Arghezi din poezia Testament:

„În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine
[...]
Durerea noastră surdă şi amară",

epitetul „răzvrătită" presupune la bază o personificare, iar epitetele „surdă" şi „amară" sunt rezultatul unei metonimii în care s-a înlocuit efectul prin cauză.

Epitetele au rolul important de plasticizare a imaginii artistice precum şi cel de atragere a cititorului.
[modificare] Metonimia

`Metonimia`-figură de stil înrudită cu metafora, care constă în înlocuirea cauzei prin efect, a efectului prin cauză, a operei cu numele autorului, a unui produs cu originea lui, a concretului cu abstractul etc., pe baza unei relaţii logice:

Ex:"La noi sunt cântece şi flori,

Şi lacrimi multe, multe…" Goga

Metonimia poate exprima 1) Cauza prin efect; 2) Efectul prin cauza; 3) Denumirea recipientului în locul conţinutului 4) Semnul în locul obiectului semnificat.
[modificare] Sinecdoca

Sinecdoca este o figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părţii (şi invers), a particularului în locul generalului, a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuşi etc. Astfel, în expresia „50 de capete de vite", „capete" este folosit pentru a desemna animalele cu totul. În propoziţia „Această firmă deţine cele mai bune creiere din ţară.", „creiere" desemnează oamenii cu cele mai strălucite minţi.
[modificare] Personificarea

`Personificarea` este figura de stil (procedeul artistic) prin care lucrurilor, obiectelor li se atribuie însuşiri umane (exemplu: norii plâng; soarele râde; stelele clipesc; păsărelele şoptesc; vântul aleargă; sălciile triste; pisica vorbeşte lin).
[modificare] Hiperbola
Pentru detalii, vezi: Hiperbolă (figură de stil).

Hiperbola este un procedeu artistic prin care se exagerează intenţionat, mărind sau micşorînd, trăsăturile unei fiinţe, ale unui lucru, fenomen, sau eveniment, pentru a-i impresiona pe cititori.

Ex: "Gigantică poartă-o cupolă pe frunte," ( G.Coşbuc "Paşa Hassan")
[modificare] Antiteză

`Antiteza` este o figură de stil care constă în opoziţia dintre două cuvinte, fapte, personaje, idei, situaţii. În creaţia lui M. Eminescu antiteza apare şi în formularea unor titluri: Venere şi Madonă, Înger şi demon, Împărat şi proletar.

Exemplu

„Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează;

Ea o inima de aur – El un suflet apostat." (M. Eminescu))

Iguri de stil - epitetul, comparatia, metafora, personificarea, inversiunea, hiperbola, antiteza, repetitia, enumeratia


Epitet – este cuvantul adaugat unui substantiv, verbpentru al clasifica estetic. Exprima o insusire a obiectului pe care il pune intr-o lumina noua impresionand cititorul.

„ Mii de coifuri lucitoare, mii de capete pletoase …"

Comparatia – este punerea in paralel a doi termeni pe baza unor asemanari pentru a evidentia caracteristicile unuia dintre ei.

Fata-i rosie ca marul. 35281jsi28ixx9g

Metafora – este inlocuirea unui termen obisnuit (propriu) cu altul neobisnuit (figurat) pe temeiul uni\or asemanari intre ei.

„Pe cer straluceste mingia de foc. „

Personificarea – este atribuirea de calitati omenesti unor lucruri, fiinte, fenomene.

Se realizeaza mai ales cu ajutorul verbelor, adjectivelor … sx281j5328ixxx

„Spicele jucau in vant. „

Ilustreaza comunicarea om-natura, un motiv de baza inliteratura romana.

Este valorificata de creatorul popular cu multa maiestrie cat si marii scriitori culti.

Inversiunea – este schimbarea topici normale pentru a sublinia un anumit cuvant care va impune atentiei o idee.

„Intr-o salbatica splendoare. „

Hiperbola – este marirea sau micsorarea exagerata a realitatii pentru obtinerea unor efecte artistice.

„ Minte de ingheata apele. „

Antiteza – este aproprierea a doi termeni opusi pentru a pune mai bine in valoare caracteristicilor lor.

Mihai si Pasa din „ Pasa Hasan. „

Enumeratia – este enumeratia succesiva a partilor componente ale unui intreg sau o insusire de termeni de acelasi fel pentru a sublinia caracteristice intregul descris.

„ Vin tantarii, gandaceii, carabusii si lautarii."

Repetitia – este repetarea cu intentii expresive a unor sunete, cuvinte, sintagme, propozitii, fraze, fragmente, …

„ Vajind ca vijelia … „

Bună! Figurile de stil sunt personificarea,epitetul,comparatia, inversiunea, repetiţia etc.

Comparatia (lat. comparatio = asemanare, stabilire)

Este figura de stil cu ajutorul careia se exprima un raport de asemanare intre doua obiecte, dintre care unul serveste sa evoce pe celalalt. Orce comparatie are doi termeni: termenul care se compara, numit subiectul comparatiei si termenul cu care se compara. Gramatical, comparatia se exprima frecvent printr-un complement circumstantial de mod.

Ex: Comparatia se poate stabili intre doi termeni

concreti: "Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi " (Iarna de Vasile Alecsandri). daca consideri ca te-am ajutat sti ce sa-mi oferi

Figurile de stil sunt precum "expresiile frumoase" pe care le utilizam inca de pe clasele primare.Ele sunt de mai mult feluri " epitete[Casa mare; floare albastra], comparatii [Ochii precum doua mure], enumeratii, metafore, hiperbole.

Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau construcția gramaticală uzuală pentru a da mai multă forță unei imagini sau expuneri.
1. Epitetul:soare auriu
2.Personificarea:floarea a vorbit
3.Repetitia:vas de vas
4.Alegoria:In balada Miorita sfarsitul baciului moldovean este prezentat prin alegoria moarte – nunta
5.Comparatia:Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi
6.Metafora:pe-un picior de plai pe-o gura de rai
7.Antiteza:fata mosului - fata babei
8.Inversiunea:frumoasa fata
9.Hiperbola:In balada culta Pasa Hassan de George Cosbuc, prin hiperbola se surprinde groaza halucinanta a pasei. Aceasta il vede pe neinfricatul domn ca pe un urias – imaginea hiperbolica realindu-se prin acumularea unor epitete ("salbatecul", "crunte", "gigantica")
10. Enumeratia:mere, pere, gutui
11.Aliteratia:Vâjâind ca vijelia

Buna din nou!

Este procedeul artistic alcatuit dintr-o insiruire de metafore, personificari, comparatii, formand o imagine unitara prin care se sugereaza notiuni abstracte, prin intermediul faptelor, intamplarilor, lucrurilor.

Ex: In balada Miorita sfarsitul baciului moldovean este prezentat prin alegoria moarte - nunta.
Domeniul alegoriei il constituie mitologia. Fabula si parabola sunt alegorii (acestea sunt istorioare in care se prezinta indirect anumite realitati).

Antiteza (gr. antithesis = opozitie)
Este figura de stil care consta in asocierea, in acelasi
context, a unor idei, imagini sau notiuni cu sens contrar, pentru a se lumina reciproc.

Ex: In poezia Scrisoarea III, Mihai Eminescu foloseste antiteza ca procedeu de compozitie.Prin antiteza sunt caracterizate cele doua personaje: Baiazid este infatuat, Mircea este modest, sultanul este trufas, impulsiv, lipsit de respect fata de un alt carmuitorde tara.

Comparatia (lat. comparatio = asemanare, stabilire)
Este figura de stil cu ajutorul careia se exprima un raport de asemanare intre doua obiecte, dintre care unul serveste sa evoce pe celalalt. Orce comparatie are doi termeni: termenul care se compara, numit subiectul comparatiei si termenul cu care se compara. Gramatical, comparatia se exprima frecvent printr-un complement circumstantial de mod.

Ex: Comparatia se poate stabili intre doi termeni
concreti: "Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi " (Iarna de Vasile Alecsandri).

Enumeratia (lat. enumeratio)
Este figura de stil care consta in insiruirea unor
argumente, fapte, insusiri privitoate la aceeasi imprejurare.

Ex: "Ce le pasa; lemne la trunchi sunt, slanina si faina in pod deavolna, branza in putina asemenea, curechi in poloboc slava domnului".

Epitetul (gr. epitheton = cuvant adaugat)
Este figura de stil care consta in determinarea unui
substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb, scotand in evidenta trasaturile lucrurilor, fiintelor sau actiunilor care
l-au impresionat pe scriitor.

Dupa numarul de termeni pot fi:
-simple: "pasare cernita" (Greuceanu - basm popular);
"rautate draceasca" (Greuceanu - basm popular);
"turbare furtunoasa" (Scrisoarea III de Mihai
Eminescu);
-duble: "fiinta furtunoasa" (Greuceanu - basm popular);
"somnoros si lin se bate" (Calin (file din poveste) de
Mihai Eminescu);
-triple: "intinderea pustie, fara urme, fara drum" (Iarna de
Vasile Alecsandri).
Dupa ceea ce exprima, epitetele pot fi:
-cromatice: "codri de arama";"(glasuirea) padurii de argint"
(Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu);
-cu rol personificator: "Precum asteapta zimbrul de lupi
incongiurat/ Sa-i zvarle cu-a lui coarne pe
campul spaimantat" (Dan, capitan de plai de
Vasile Alecsandri).

Hiperbola (gr. hyper si ballein = a arunca)
Este o figura de stil prin care se exagereaza proportiile,
numarul ori importanta unor obiecte, fenomene, intamplari etc. pentru a mari expresivitatea.
Ex: In balada culta Pasa Hassan de George Cosbuc, prin hiperbola se surprinde groaza halucinanta a pasei. Aceasta il vede pe neinfricatul domn ca pe un urias - imaginea hiperbolica realindu-se prin acumularea unor epitete ("salbatecul", "crunte", "gigantica").
Inversiunea (fr. inversion = rasturnarea ordinii, succesiunii)
Este figura de stil care consta in abaterea de la topica
propozitiei cu scopul de a scoate in evidenta profunzimea ideilor si a sentimentelor sau de a sublinia anumite insusiri ale personajelor.
Ex: "Priveam fara de tinta-n sus
Intr-o salbatica splendoare".

Invocatia (lat. invocatio = chemare, ruga)
Este figura de stil prin care se realizeaza adresarea catre
un interlocutor imaginar.
Ex: In versurile din finalul poeziei Scrisoarea III de Mihai Eminescu este invocat Vlad Tepes - simbol al spiritului justitiar.

Interogatia retorica (lat. interrogatio)
Este figura de stil alcatuita din una sau mai multe
intrebari, de la care nu se asteapta raspuns.
Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu interogatia retorica exprima mirarea lui Baiazid cand vede ca domnitorul unei tarisoare indrazneste sa-l infrunte.

Personificarea (fr. personnification )
Este procedeul stilistic prin care se atribuie animalelor,
lucrurilor, elementelor naturii insusiri si manifestari omenesti.
Ex: In poemul Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu, natura este partasa la fericirea fetei de imparat si a lui Calin.

Repetitia (fr. repetition = a repeta)
Este figura de stil care consta in folosirea de mai multe
ori a aceluiasi cuvant sau a mai multor cuvinte, pentru a sublinia sentimente, idei, impresii, insusiri.
Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu, repetitia "vas de vas" releva multimea turcilor care au trecut Dunarea in anul 1394 p...
Atentie : Textul de mai sus este doar un preview al referatului, pentru a vedea daca continutul acestui referat te poate ajuta.

Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau construcția gramaticală uzuală pentru a da mai multă forță unei imagini sau expuneri. În prezentarea celor mai importante figuri de stil se ține seamă de gradul lor de complexitate și de relațiile care se stabilesc între ele.

Woooooooooooooowwwwwwwwwwwwwwww

Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau construcția gramaticală uzuală pentru a da mai multă forță unei imagini sau expuneri.

Alegoria (lat. allegoria = vorbire figurata)

Este procedeul artistic alcatuit dintr-o insiruire de metafore, personificari, comparatii, formand o imagine unitara prin care se sugereaza notiuni abstracte, prin intermediul faptelor, intamplarilor, lucrurilor.

Ex: In balada Miorita sfarsitul baciului moldovean este prezentat prin alegoria moarte – nunta.

Domeniul alegoriei il constituie mitologia. Fabula si parabola sunt alegorii (acestea sunt istorioare in care se prezinta indirect anumite realitati). uj958j1277gjju

Antiteza (gr. antithesis = opozitie)

Este figura de stil care consta in asocierea, in acelasi

context, a unor idei, imagini sau notiuni cu sens contrar, pentru a se lumina reciproc.

Ex: In poezia Scrisoarea III, Mihai Eminescu foloseste antiteza ca procedeu de compozitie.

Prin antiteza sunt caracterizate cele doua personaje: Baiazid este infatuat, Mircea este modest, sultanul este trufas, impulsiv, lipsit de respect fata de un alt carmuitorde tara.

Comparatia (lat. comparatio = asemanare, stabilire)

Este figura de stil cu ajutorul careia se exprima un raport de asemanare intre doua obiecte, dintre care unul serveste sa evoce pe celalalt. Orce comparatie are doi termeni: termenul care se compara, numit subiectul comparatiei si termenul cu care se compara. Gramatical, comparatia se exprima frecvent printr-un complement circumstantial de mod.

Ex: Comparatia se poate stabili intre doi termeni

concreti: "Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi " (Iarna de Vasile Alecsandri).


Enumeratia (lat. enumeratio)

Este figura de stil care consta in insiruirea unor

argumente, fapte, insusiri privitoate la aceeasi imprejurare.

Ex: "Ce le pasa; lemne la trunchi sunt, slanina si faina in pod deavolna, branza in putina asemenea, curechi in poloboc slava domnului".

Epitetul (gr. epitheton = cuvant adaugat)

Este figura de stil care consta in determinarea unui

substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb, scotand in evidenta trasaturile lucrurilor, fiintelor sau actiunilor care

l-au impresionat pe scriitor.

Dupa numarul de termeni pot fi:

-simple: "pasare cernita" (Greuceanu – basm popular);

"rautate draceasca" (Greuceanu – basm popular);

"turbare furtunoasa" (Scrisoarea III de Mihai

Eminescu);

-duble: "fiinta furtunoasa" (Greuceanu – basm popular);

"somnoros si lin se bate" (Calin (file din poveste) de

Mihai Eminescu);




-triple: "intinderea pustie, fara urme, fara drum" (Iarna de

Vasile Alecsandri).

Dupa ceea ce exprima, epitetele pot fi:

-cromatice: "codri de arama";"(glasuirea) padurii de argint"

(Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu);

-cu rol personificator: "Precum asteapta zimbrul de lupi

incongiurat/ Sa-i zvarle cu-a lui coarne pe

campul spaimantat" (Dan, capitan de plai de

Vasile Alecsandri).

Hiperbola (gr. hyper si ballein = a arunca)

Este o figura de stil prin care se exagereaza proportiile,

numarul ori importanta unor obiecte, fenomene, intamplari etc. pentru a mari expresivitatea.

Ex: In balada culta Pasa Hassan de George Cosbuc, prin hiperbola se surprinde groaza halucinanta a pasei. Aceasta il vede pe neinfricatul domn ca pe un urias – imaginea hiperbolica realindu-se prin acumularea unor epitete ("salbatecul", "crunte", "gigantica").

Inversiunea (fr. inversion = rasturnarea ordinii, succesiunii)

Este figura de stil care consta in abaterea de la topica

propozitiei cu scopul de a scoate in evidenta profunzimea ideilor si a sentimentelor sau de a sublinia anumite insusiri ale personajelor.

Ex: "Priveam fara de tinta-n sus

Intr-o salbatica splendoare".

Invocatia (lat. invocatio = chemare, ruga)

Este figura de stil prin care se realizeaza adresarea catre

un interlocutor imaginar.

Ex: In versurile din finalul poeziei Scrisoarea III de Mihai Eminescu este invocat Vlad Tepes – simbol al spiritului justitiar.

Interogatia retorica (lat. interrogatio)

Este figura de stil alcatuita din una sau mai multe

intrebari, de la care nu se asteapta raspuns.

Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu interogatia retorica exprima mirarea lui Baiazid cand vede ca domnitorul unei tarisoare indrazneste sa-l infrunte.

Personificarea (fr. personnification )

Este procedeul stilistic prin care se atribuie animalelor,

lucrurilor, elementelor naturii insusiri si manifestari omenesti.

Ex: In poemul Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu, natura este partasa la fericirea fetei de imparat si a lui Calin.

Repetitia (fr. repetition = a repeta)

Este figura de stil care consta in folosirea de mai multe

ori a aceluiasi cuvant sau a mai multor cuvinte, pentru a sublinia sentimente, idei, impresii, insusiri.

Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu, repetitia "vas de vas" releva multimea turcilor care au trecut Dunarea in anul 1394 pentru ai ataca pe romani la Rovine.

Spune-mi figura de stil a poeziei Elena Farago Bondarul Lenes

Figura de stil este un procedeu utilizat in scopul sporirii expresivitatii comunicarii.