Ce pareri aveti despre faptul ca, conservatoristii din Ministerul Educatiei impun in sec XXl in invatamantul gimnazial si liceal scrieri invechite denumite,,opere literare" ale unora precum Sadoveanu, Camil Rebreanu etc.
Mai pot fi denumite astazi aceste scrieri depasite moral, valori bune de invatat si analizat. Contin ele informatia necesara dezvoltarii psiho-emotionale sau informatie utila integrarii individului in societatea actuala?
In contextul actual al cirtulatiei informatiei care se aduna masiv de la o zi la alta mai sunt aceste vechituri,, best selleruri"? sau nu au fost niciodata?
Reorezinta mentinerea acestor vechituri, bagate pe gat cu forta elevilor o forma de traditionalism tipica indivizilor ipocriti, purtatori de ochelari de cal?

Nu ar reprezenta o optiune superioara introducerea i
scoli in locul analizei vechiturilor de mai sus, analiza scrierilor contemporane valoroase gen best-selleruri din care sa poata fi extrase informatii actuale?

Clasicii nu pot fii eliminați deoarece asta înseamnă că se elimina cultura, dar eu cred ca ar trebui la examene sa se înlocuiască cu câțiva autori mau contemporani? Problema este ca nu prea mai sunt persoane care vor sa devina scriitori, toată lumea vrea la IT, sau in alte domenii mai bănoase! Și eu cred ca se cam exageraza cu studiul literaturii când de fapt la orele de romana ar trebui sa fie și comunicare, și ore de caligrafie pentru ca sunt mulți din cauza dictatului care scriu repede și după 12 ani de scoala nu se prea înțelege ce scriu

M-ai pierdut la Camil Rebreanu... ești din aia de citesc fluturi și wattpad?
Vad ca ți-ai demonstrat gradul de cultura deja.

Știu că pare paradoxal, și înțeleg de ce crede toată lumea că ar trebui sa ne concentram pe ce este nou și pe inovație mai mult. Așa gândeam și eu, până am aflat despre un fenomene care se numește " efectul Lindy".

Regulă funcționează cam în felul următor: in cazul acelor lucruri care nu au o dată fixă de expirare, sau care nu se degradează odată cu timpul (adică tehnologii, idei, arta, metodologii, adaptări genetice etc.) cu cât ceva a supraviețuit mai mult timp, cu atât e mai mare sansa sa continue sa supravietuiasca. Uite câteva exemple:

- Roata a fost inventata acum câteva milenii și nu a fost înlocuită cu nimic, deci putem presupune că încă câteva mii de ani nu vom găsi o alternativa mai buna la forma rotunda a acesteia.
- Pâinea e mai mult sau mai puțin aceași de mii de ani, deci putem presupune că oamenii vor continua să mănânce pâine încă câteva mii de ani
- Ochiul a apărut acum milioane de ani la animale, deci probabil va continua să fie cel mai bun mod de a analiza spațiul înconjurător pentru viețuitoare încă mult timp
- Casele in care locuim acum, au cam aceași formă pe care o aveau și acum zece mii de ani (patru pereți, ușa, acoperiș înclinat), in ciuda tuturor avansărilor in arhitectura.

In general, atunci când ceva a dainuit mult timp, inseamna că are o valoare imensa sau că este aproape de varianta ideala. De asta, nu doar in literatura, ci în toate domeniile, se situează mereu și ce este "învechit".

De asemenea, lucrurile vechi au o anumită rezistenta la schimbare, din moment ce au supraviețuit atâtor etape diferite în istorie și societate. Daca te uiți doar la ce e nou, risti să cazi in capcana modei și să nu observi care sunt aspectele cele mai de baza sau cele mai utile ale unui domeniu.

Hai să-ți dau rapid un exemplu, din cinematografie.

Aud non stop oameni care zic că filmele vechi erau mai bune, că în ziua de azi nu se mai fac filme la fel de istețe sau inspirate ca înainte. Nu sunt deloc de acord, singurul lucru este va filmele vechi, dar fara valoare, au fost uitate. Nici în anii 70 nu apăreau doar Taxi Driver, Apocalypse Now sau the Godfather in cinema, apăreau și comedii de doi lei, filme horror cu zombie și roboti, și filme de acțiune care se rezuma doar la protagonist cum bate oameni răi timp de 2 ore. Datorita trecerii timpului, acum știm care filme erau bune in acea perioadă, pentru că a fost eliminat "zgomotul de fundal". Când vine vorba de cele de acum, nu avem acest beneficiu, mai ales că foarte multe din cele populare tind sa fie și foarte proaste. Îl mai tine minte cineva pe Adam Sandler in ziua de azi? Acum 20 de ani era printre cei mai cunoscuți actori din lume, iar filmele lui se vindeau ca pâinea caldă. Acum? Nu prea mai e nimeni interesat de comediile alea penibile de atunci, apar altele identice acum

Și mai adaug o chestie și gata. In arta in general dar la literatura mai ales, textele care imit ceva ce e popular pe moment în străinătate tind sa aibă un succes instant, dar temporar. Operele canonice de la autorii menționați sunt studiat tocmai pentru că au o calitate strict românească, nu sunt doar imitații proaste a altceva.

Moromeții cred că e un exemplu perfect. Nu e un roman polițist a la Agatha Christie, cum era la mod in acea perioada, e o carte ce reflectă mentalitatea și stilul de viață al oamenilor de la sat din perioada aceia. Numai Dumnezeu știe câte imbecilități de romane cu detectivi umpleau rafturile librăriilor in perioada aia, dar Moromeții a rămas canonic tocmai pentru că nu era un roman de genul.

Daca am studia ce e popular acum, am riscă să consumăm fix acele imbecilități copiate de la alții care nu au nici o valoare pentru noi că popor. De asta e mai bine sa fie studiați clasicii, nu contemporanii.

Ai primit block oentru raspunsul tau imatur, nefolositor, ironic si ipocrit, liosit de respect.
Nu ma asociez deloc cu indivizi ca tine.

Te contrazic legat de partea cu "oamenii nu prea mai vor să fie scriitori". E plina tara noastră de scriitori in momentul de față. Sincer, nu știu dacă până acum a fost vreo generație care sa fie atât de prolifica. Dacă citești doar autori străini, evident că nu vei afla de cei de la noi, dar crede-mă pe cuvânt, nu ducem lipsa! Cunosc personal zeci de oameni care au publicat romane sau volume de poezie.

Aveti informatia cum ca, asa zisele, denumitele,, opere literare " ar fi, intr-devar considerate valori de catre occidentul pragmatic sau de oricine altcineva din afara tarii?
Mai pe scurt spus: va puneti reputatia la bataie sustinand ca ideea de a traducer si tipari in limbi de circulatie internationala apoi de a pune in vanzare aceste vechituri ar fi de natura sa fie cumparate si apreciate cu adevarat in Vest, ar fi cu adevarat o idee de succes comercial?

Clasicii nu pot fi inlaturati?
Acest clasici romani nu au valoare in educatia timpurilor actuale.
De ce sa obligam copii sa ingurgiteze literatura romaeasca fara valoare cand este suficienta literatura universala tip best-seller.
Doar de dragul iubirii traditiei, sacrificam cunoasterea si le punem ochelari de cal copiilor obligandu-i sa invete din gunoaie ce?

Nu are relevanță valoarea lor în afara țării, asta e ideea. Sunt convins că un roman de dragoste de doi lei s-ar vinde mult mai bine in afara decât orice se considera literatura de valoare de la noi. Și opusul e valabin in aceași măsură; pun pariu că Fifty Shades of Gray s-a vandul la noi mult mai bine de când a fost publicat decât orice a scris Dostoievski, de exemplu.

Numește câteva exemple de literatura universala de tip best-seller ce ar trebui sa fie băgată in programa școlară

Scrieti:, in general ceva ce a dainuit mult in timp are o valoare imensa...

Va puneti reputatia in joc pentru aceasta sustinere a ideii de,,,valoare imensa,, fata de vechiturile romanesti denumite in sec XXI,,valori literare," depre care sustineti ca au,, o valoare imensa,".
Consider ca o,, opera literara" are valoare concreta atat timp cat aduce in prezent un plus de cunoastere, un plus in dezvtarea psiho-morala si spirituala a omui si atat timp cat este pragmatica pentru individ.
Nu consider deloc valoarea traditionala a fi o adevarata valoare imensa.
Sunt sigur ca daca cineva ce crede in ideea,, valori imense " a acestor vechituri ar investi bani concreti in traducerea lor in limbi internationale si apoi in tiparirea si distribuirea lor pe piata comerciala internationala ar suferi un mare fiasco financiar, din cauza faptului ca vechiturile denumite,, opere literare" romanesti nu ar avea nicidecum succes real la publicul pragmatic occidental.

Altfel spus: in conditiile actuale, cand literatura universala abunda de Adevarate valori literare clasice si contemporane, elevii romani sunt obligati sa caute cai morti carora sa le valorifice potcoavele.

Nu am urmarit acest scop in mesaje, de a face recomandari punct cu punct, fata de un anumit roman clasic sau contemporan cu Adevarata valoare universala.
O analiza obiectiva, facuta cu responsabilitate, bun simt si buna credinta fata de literatura clasica si contemporana universala, cu siguranta va identifica suficiente titluri ce merita timpul pretios al elevului roman aflat intr-o clasa scolar la gimnaziu sau liceu.

Încă odată, nu poți măsură valoarea culturala a unei opere văzând daca are sau nu succes in alte culturi. Daca Moromeții, de exemplu, are referințe pe care doar un roman le poate pricepe, evident că românul e irelevant pentru cineva din alta cultură. La fel cum și pe parte opusă a planetei sunt opere extraordinar de valoroase care noua ne sunt inaccesibile din cauza contextului in care au fost scrise, chiar și dacă ar fi sa le traducem in limba noastră. Vezi Mahabharata, citită de miliarde de oameni în sudul Asiei, influenta până și în ziua de azi prin sutele de adaptări Bollywood care apar constant, irelevantă pentru noi că europeni.

Iar partea cu finanțarea mi se pare că îmi susține punctul de vedere. Tot ce este vechi și valoros e republicat și retradus in mod constant. Intra in orice librărie și vei vedea că "Pădurea Spânzuraților" e disponibila de la 3-4 edituri diferite, și nici măcar nu intra in programa de la Bac, că sa nu zică cineva că e o cerere forțată. Și că tot ai menționat se Camil Petrescu, cei de la Humanitas sunt in proces in momentul de față pentru a câștiga drepturile de autor ca sa publice din nou Patul lui Procust, altă operă veche, care nu intră în programa de bac, dar pe care tot o prețuiește cineva suficient cat să investească în ea.

Ce teme pragmatice trateaza in romanele lor,, valoroase,, acesti autori romani contemporani pe care ii amintiti in mesajul dvs?
Valoarea acestor romane trebuie sa treaca testul comercial international, al numarului de exemplare corect vandute.
Nu consider deloc, ca cititorul roman reprezinta un reper corect ce indica voloarea unui roman, intrucat asteptarile lui fata de calitatea subiectului sunt foarte nedefinite.
Cat despre poezii, nu le vad deloc valoarea pragmatica si consider ca acestestea
se adreseaza unui nr. extrem de scazut de doritori/cititori/visatori.

"Valoarea acestor romane trebuie sa treaca testul comercial international, al numarului de exemplare corect vandute." - cu partea asta nu sunt deloc de acord, pentru simplul fapt că, dacă urmărim asta, vom ajunge la concluzia că valoarea sta în cărți de dezvoltare personala scrise și rescrise la infinit, diete "revoluționare" care te ajuta sa dai jos 20 kg într-o lună, biografiile influencerilor, cărți erotice și cărți polițiste. Astea se vând ca pâinea caldă în prima faza, apoi sunt uitate.

Și oricum, atâta timp cât vorbim de ce se studiază la materia numita "limba și literatura română", căci despre asta vorbim aici de fapt, ce relevanta are părerea celor ce sunt din alte țări? Scopul materiei ăsteia este sa ne familiarizeze cu cultura de la noi de acasă, sunt deja suficiente alte materii care promovează idei și concepte globale.

Cultura romaneasca in care am trait pana acum mi-a lasat gustul amar al ipocriziei, arogantei si violentei.
Nu gasesc nimic pragmatic de invatat din romane precum Padurea Spanzuratilor.
Copil fiind am fost adeptul, printre altele, a romanelor lui Jules Verne, romane ce au facut inconjurul pamantuluii la prooriu, doborand, din nou la propriu, barierele culturale.
In conditiile in care la scoala eram obligat sa citesc si sa memorez/analizez din romane romanesti mediocre denumite,, opere " prin comparatie cu ceea ce citeam in afara scolii m-am simtit mintit si inselat.
Faceam comparatii intre ceea ce citeam in timpul liber din literatura universala si ceea ce mi se impunea sa invat din,, valoroasa,, literatura romaneasca si observam diferenta ca de la cer la pamant dintre cele doua.
Am inteles inca de pe atunci ca traiam intr-o inchisoare, in oropria tara, inchisoare pa, ita de semenii mei in care trebuia sa am incredere.
De atuncu si pana astazi au trecut ceva ani si constat tot mai des ca naravurile comuniste inca sunt jn functii de conducere.

Asta deja e o altă discuție. Cum și daca ar trebui predata literatura în școală e altceva. Nici eu nu sunt un fan al acestei materii in general, sau a modului de predare care implica memorarea de comentarii. Punctul meu de vedere era că, atâta timp cât avem o materie numita "limba și literatura română", ar trebui să studiem clasicii români în cadrul ei, nu ce e acum la moda.

Valoarea e valoare si e universala, de aceea doboara bariere culturale.
M-am referit clar la scrieri/carti/romane din literatura clasica si contemporana universala care au doborat la propriu barierele culturale universale nu la povestile indienilor asiatici care pun mult pret pe traditia lor.
Eu dau exact 0 lei pe traditie, inclusiv pe cea romaneasca.
Nu imi place vorbaria multa intrucat - cel care vorbeste/scrie mult, mai ales aici pe forum, e imposinil sa nu greseasca.

Eu consider ca ar trebui sa fim mai pragmatici:
- sa avem in scoli materia gramatica limbii romane si
- limba si literatura romana si universala -valori si comparatii.
Si atunci o sa iasa la iveala calitatea mediocra a literaturii romane.

Valorile nu sunt universale, de aia avem culturi diferite. Sunt aproape convins ca toti autorii pe care tu ii consideri valorosi sunt europeni, din simplul fapt ca impartasim toti acelasi set de valori. Asta nu inseamna ca Asia, de exemplu, nu are opere si ganditori valorosi, in contextul acela, ci doar ca nu ne sunt la fel de accesibile precum ce avem aici pe continent.

Eu consider ca ar trebui sa fim mai pragmatici:
- sa avem in scoli materia gramatica limbii romane si
- limba si literatura romana si universala -valori si comparatii obiective.
Si atunci o sa iasa la iveala,, calitatea" mediocra a literaturii romane.
Raman la ideea ca adevarata valoare, a orice, doboara barierele culturale ale diferitelor natii.

Ma indoiesc ca romanii s-ar inghesui - liberi in vointa - sa cumpere,, opere" precum Padurea spanzuratilor" sau,, Morometii" si ca asta e adevaratul motiv comercial pe tru care se,, bat,, editurile pe drepturile de autor.
Mai de graba cred ca s-au alocat de catre politicieni/ ministere bani de la bugetul de stat pentru tiparirea acestor,, opere,, si pe acesti bani de la buget e batalia editurilor nicidecum pe banii din buzunarele personale ale romanilor deveniti dintr-o data patrioti si dornici de a cheltui, prntru a citi nediocritati culturale romanesti din secolele trecute.
Nu neg, or fi si cativa din astia care dau bani din buzunarul personal daca sunt cadre didactice, dar o fac in interes de serviciu.

Da! Dar întrebarea este mai poți trai din asta, in România? Scriitorii care câștigă cât de cât bine sunt in Statele Unite, Mara Britanie și, Germania, Spania, Franța, Canada etc! Abia a reușit sa se facă remarcat cel din Polonia care a scris,, The Witcher " restul trebuie sa mai facă ceva ca să se întrețină! Sarah J.Mass câte carti a trebuit sa scrie ca să fie cunoscuta? Brandon Sanderson la fel? Glen Cook la fel! Ted Williams la fel și nici nu prea li se recunoaște munca acum! Robert Jordan a murit pana sa isi termine cartile, Steven Erikson nici acum nu primește meritele cuvenite deoarece seria lui,, Cronicile Malazane" e complexa și cam greu de adaptat! Ideea e ca poți deveni cunoscut ca scriitor foarte greu

Interesanta abordarea din raspunsul dvs.
Consider că acest răspuns al dvs. se apropie de întrebarea acestui topic.

Cultura țării noastre o trăim/experimentam zilnic si o percepem/vedem cu toții încă din copilarie.
Validarea a orice, despre care se afirmă, mai întâi ipotetic că este o valoare se poate face in cel putin doua moduri:
- validarea,, din pix,, ideologică, verbală subiectivă, bazată pe orgoliu, autoamagire, interese, traditie, manipulare - e o validare falsă.0
-validarea pieții - netraditionala -:cand indivizii cumpara convinsi de valoarea reala a acelui, orice, verifica prin experiența proprie aceasta valoare, o dezvolta si o duc s-o mai departe peste granițe, unde de asemenea va fi împărtășită cu convingere liberă - e o validare verificata ce ramane in picioare in timp si transcende granițele culturale.

O vorba înțeleapta spune:
,, minereul (pepita) se verifica prin foc pentru a se stabili corect valoarea aurului din interior"