Ce stiti de regele Arthur, legenda?

Localizare şi cronologie
Când? Regele Arthur a trăit în a doua jumătate a secolului V, aproape de căderea Imperiului roman de Apus.
Unde? În Bretania, care astăzi este Marea Britanie.
Camelot
Era castelul mitic al regelui Arthur, corespunzând oraşului roman „Camulodunum" (Colchester în nord-estul Londrei), care împărţea cu Londinium (Londra) sediul guvernatorului provinciei din timpul ocupaţiei romane.
Conform legendei, Camelot atrăgea de pretutindeni cavaleri dornici de a se alătura Mesei Rotunde. Ei plecau să caute aventura, gloria şi renumele şi această căutare va deveni un simbol al căutării absolute: Graalul.
Dar scrierile despre acea perioadă sunt extrem de puţine şi descoperirile arheologice sunt foarte rare, din păcate.
Mitul lui Arthur
Legenda arthuriană este alimentată începând cu sec. VI de către povestirile din Ţara Galilor şi Irlanda, apoi aluziile la acest mit se multiplică în textele latine din sec. IX. Regele Angliei, Henric I (1100-1135), dorea să-i unească pe celţii din regatul său şi să-şi pacifice noile cuceriri din Ţara Galilor şi a utilizat legenda regelui Arthur în profitul său.

Epopeea arthuriană circula în toată insula sub formă lirică în versuri, apoi s-a răspândit în Europa. Între 1170 şi 1180, literatura arthuriană ia o mare amploare: este epoca marilor romani evocându-l pe Tristan. Aşa de mult încât oamenii bisericii se plângeau de interesul imens pe care îl aveau călugării faţă de aceste subiecte profane.

Legenda arthuriană a avut opere ciclice: ambiţia autorilor era de a relata cronica totală a Bretaniei din timpurile evanghelice şi până la moartea regelui Arthur. Primul romancier ciclic este Robert de Boro (către 1190): el a introdus Graalul ca fiind recipientul în care s-a cules sângele lui Christos, apoi a asociat sângele sfânt cu o lance sfântă.

Literatura arthuriană posedă unele carcteristici: cultivă misterele feeriei celtice, pledează pentru o dragoste cavalerească, romantică şi a ceremoniilor de acelaşi tip, glorifică loialitatea şi devotamentul regelui Arthur, introduce valorile codului de cavalerism, prezintă un suveran ideal care întreţine cu cavalerii săi (Lancelot, Perceval etc.) relaţii perfecte şi conduce „Masa Rotundă".

Legenda Graalului
Cupa Graal a fost tăiată de îngeri dintr-un smarald căzut de pe fruntea lui Lucifer în timpul prăbuşirii sale. Ea a fost apoi încredinţată lui Adam care a pierdut-o după păcatul original, fiind însă regăsită de Seth şi de la ea a ajuns până la Christos.

Iosef din Arimathia a recuperat resturile ultimei cine a lui Iisus şi le-ar fi dus până în Bretania trecând, între altele, pe la fortăreaţa de la Mont Ségur. Plecând din Bretania, Arthur şi cavalerii săi s-ar fi dus în căutarea Graalului în Armoriq.

El este deci un personaj situat la frontierele dintre real şi imaginar. Identitatea sa istorică este atestată dar legenda şi literatura îi vor da o a doua existenţă: un mit, alimentat uneori de interese politice şi de vise cavalereşti.