Localizare şi cronologie
Când? Regele Arthur a trăit în a doua jumătate a secolului V, aproape de căderea Imperiului roman de Apus.
Unde? În Bretania, care astăzi este Marea Britanie.
Camelot
Era castelul mitic al regelui Arthur, corespunzând oraşului roman „Camulodunum" (Colchester în nord-estul Londrei), care împărţea cu Londinium (Londra) sediul guvernatorului provinciei din timpul ocupaţiei romane.
Conform legendei, Camelot atrăgea de pretutindeni cavaleri dornici de a se alătura Mesei Rotunde. Ei plecau să caute aventura, gloria şi renumele şi această căutare va deveni un simbol al căutării absolute: Graalul.
Dar scrierile despre acea perioadă sunt extrem de puţine şi descoperirile arheologice sunt foarte rare, din păcate.
Mitul lui Arthur
Legenda arthuriană este alimentată începând cu sec. VI de către povestirile din Ţara Galilor şi Irlanda, apoi aluziile la acest mit se multiplică în textele latine din sec. IX. Regele Angliei, Henric I (1100-1135), dorea să-i unească pe celţii din regatul său şi să-şi pacifice noile cuceriri din Ţara Galilor şi a utilizat legenda regelui Arthur în profitul său.
Epopeea arthuriană circula în toată insula sub formă lirică în versuri, apoi s-a răspândit în Europa. Între 1170 şi 1180, literatura arthuriană ia o mare amploare: este epoca marilor romani evocându-l pe Tristan. Aşa de mult încât oamenii bisericii se plângeau de interesul imens pe care îl aveau călugării faţă de aceste subiecte profane.
Legenda arthuriană a avut opere ciclice: ambiţia autorilor era de a relata cronica totală a Bretaniei din timpurile evanghelice şi până la moartea regelui Arthur. Primul romancier ciclic este Robert de Boro (către 1190): el a introdus Graalul ca fiind recipientul în care s-a cules sângele lui Christos, apoi a asociat sângele sfânt cu o lance sfântă.
Literatura arthuriană posedă unele carcteristici: cultivă misterele feeriei celtice, pledează pentru o dragoste cavalerească, romantică şi a ceremoniilor de acelaşi tip, glorifică loialitatea şi devotamentul regelui Arthur, introduce valorile codului de cavalerism, prezintă un suveran ideal care întreţine cu cavalerii săi (Lancelot, Perceval etc.) relaţii perfecte şi conduce „Masa Rotundă".
Legenda Graalului
Cupa Graal a fost tăiată de îngeri dintr-un smarald căzut de pe fruntea lui Lucifer în timpul prăbuşirii sale. Ea a fost apoi încredinţată lui Adam care a pierdut-o după păcatul original, fiind însă regăsită de Seth şi de la ea a ajuns până la Christos.
Iosef din Arimathia a recuperat resturile ultimei cine a lui Iisus şi le-ar fi dus până în Bretania trecând, între altele, pe la fortăreaţa de la Mont Ségur. Plecând din Bretania, Arthur şi cavalerii săi s-ar fi dus în căutarea Graalului în Armoriq.
El este deci un personaj situat la frontierele dintre real şi imaginar. Identitatea sa istorică este atestată dar legenda şi literatura îi vor da o a doua existenţă: un mit, alimentat uneori de interese politice şi de vise cavalereşti.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
O statuie din bronz a lui Arthur, cu armură tipică pentru secolul al XV-lea, a lui Peter Vischer, reprezentativă pentru anacronismele ce însoțesc legenda lui ArthurRegele Arthur sau Artur este un rege britanic semi-legendar, reprezentând deseori idealul cavaleresc, atât în război, cât și în pace. De-a lungul timpului, popularitatea poveștilor despre regele Arthur a crescut, depășind granițele Marii Britanii. În Europa și America mai ales au apărut numeroase alte legende, povești, cărți și filme care măresc universul ficțional al acestor legende.[necesită citare]
Puținele informații istorice despre Arthur provin din lucrările lui Nennius și Gildas și din Annales Cambriae. Arthur cel din legendă s-a dezvoltat inițial prin pseudo-istoriile lui Geoffrey of Monmouth și prin poveștile anonime galeze cunoscute colectiv sub numele de Mabinogion. Chrétien de Troyes a inițiat tradiția literară a ciclului arthurian, care a devenit una din principalele teme ale literaturii medievale. Scrierile medievale despre Arthur au luat sfârșit cu Morte D'Arthur a lui Thomas Mallory, apărută în 1485. Interesul în regele Arthur a reapărut ulterior, reprezentative fiind Un yancheu din Connecticut la curtea regelui Arthur de Mark Twain, The Once and Future King de T.H. White și opera Parsifal de Richard Wagner.
Temele centrale ale ciclului arthurian variază în funcție de textele care sunt examinate. Ele însă includ accederea la tron a lui Arthur prin episodul sabiei din stâncă, înființarea ordinului de cavaleri cunoscut ca Masa Rotundă și cavalerismul asociat, sfaturile vrăjitorului Merlin, apărarea Britaniei de invadatorii saxoni, aventuri magice la care iau parte anumiți cavaleri, în special Kay, Gawain, Lancelot, Percival și Galahad, sora lui Arthur Morgan le Fay, căutarea sfântului Graal, adulterului lui Lancelot și al reginei lui Arthur, Guinevere, bătălia finală cu Mordred, și legenda întoarcerii lui Arthur. Sabia magică "Excalibur", castelul Camelot și Doamna Lacului joacă de asemenea roluri importante. Un aspect stilistic important al literaturii medievale arthuriene este că e invariabil anacronistă[1]. Lucrările moderne totuși, sunt plasate de obicei în evul mediu sau în evul mediu întunecat[2].
Răspunde
Am ramas blocat intr-o iarna la sat in Chilia cu Dunarea inghetata si 5 volume de Thomas Malory, atat am inteles: decat sa te faci rege si sa alergi dupa cai verzi pe pereti, mai bine un amarat de cavaler Gen: sir Lancelot De Lake(cred ca era lake! pentru ca nu a avut tupeul sa sa-si viziteze regina cand Arthur era prin preajma).
@adita32, wiki nu-ti zice nimic de Cavalerul Negru? vezi ca a avut un rol important din moment ce Lancelot a fost facut K.O. de acest personaj misterios. Daca scuipi asta in fata unei profesoare o sa creada ca ai citit toata povestea.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
