Ordonare:
Cronologică
Iată câteva idei de lucruri care se pot întâmpla într-o bibliotecă. Pentru oricare dintre ele, imaginează-ți tu cum se ajunge în situația respectivă, cum se desfășoară acțiunea și care este deznodământul.
- să intre cărțile în grevă
- petrecere pentru ziua de naștere a bibliotecarei
- o adunare secretă a personajelor din cărți
- o lansare de carte cu magie
- o urmărire polițistă
- un leu/ lup/ câine/ lebădoi urmărit de oameni care ajunge și se ascunde în bibliotecă
- o vizită ghidată de un personaj fantastic
- se refugiază oamenii urmăriți de zombie/ vârcolaci/ alți monștri
Spor la scris!
Răspunde
Pai depinde ce fel de compunere. Daca poate sa fie si SF, ai putea scrie ca te uitai la o carte care parea obisnuita si ca dintr-o data s-a intamplat ceva magic: cartea s-a miscat, s-a deschis la o pagina care continea un citat superb, iar de atunci acel citat a devenit preferatul tau, sau stiu si eu... orice!
Sau ai putea scrie ca te plimbai prin biblioteca, te-ai asezat la o masa sa lecturezi, si, in loc sa citesti te holbai la un tip/o tipa din fata ta, nestiind de ce. Dupa un timp ti-ai dat seama ca semana perfect cu un personaj dintr-o carte, si constanti ca exact atunci citea cartea respectiva. La un moment dat a tresarit, s-a uitat si el/ea la tine, v-ati imprietenit si ati inceput sa discutati impreuna despre cartea respectiva.
Sau poti zice ca te plimbai linistita printre rafturi si dintr-o data cade o carte de pe un raft. Avea un titlu interesant, gen "Povestea fara sfarsit", care te atras atat de mult, incat ai uitat complet ce cauti, te-ai asezat la o masa si ai inceput sa "devorezi' cartea. Ai descoperit lucruri foarte interesante, cum ar fi personaje care semanau cu tine si cu prietenii tai, scoli care semanau cu a ta, alte personaje ce semanau cu persoanele din fata ta, cu bibliotecara sau orice altceva!:].
Sper ca ti-am fost de ajutor!:* Stiu cum e cand ai de facut o compunere si nu ai nicio idee si stiu cat de usurata te simti cand te ajuta cineva:*.
Succes!:]
Pai depinde ce fel de compunere. Daca poate sa fie si SF, ai putea scrie ca te uitai la o carte care parea obisnuita si ca dintr-o data s-a intamplat ceva magic: cartea s-a miscat, s-a deschis la o pagina care continea un citat superb, iar de atunci acel citat a devenit preferatul tau, sau stiu si eu... orice!
Sau ai putea scrie ca te plimbai prin biblioteca, te-ai asezat la o masa sa lecturezi, si, in loc sa citesti te holbai la un tip/o tipa din fata ta, nestiind de ce. Dupa un timp ti-ai dat seama ca semana perfect cu un personaj dintr-o carte, si constanti ca exact atunci citea cartea respectiva. La un moment dat a tresarit, s-a uitat si el/ea la tine, v-ati imprietenit si ati inceput sa discutati impreuna despre cartea respectiva.
Sau poti zice ca te plimbai linistita printre rafturi si dintr-o data cade o carte de pe un raft. Avea un titlu interesant, gen "Povestea fara sfarsit", care te atras atat de mult, incat ai uitat complet ce cauti, te-ai asezat la o masa si ai inceput sa "devorezi' cartea. Ai descoperit lucruri foarte interesante, cum ar fi personaje care semanau cu tine si cu prietenii tai, scoli care semanau cu a ta, alte personaje ce semanau cu persoanele din fata ta, cu bibliotecara sau orice altceva!:].
Sper ca ti-am fost de ajutor!:* Stiu cum e cand ai de facut o compunere si nu ai nicio idee si stiu cat de usurata te simti cand te ajuta cineva:*.
Succes!:]
Uite aici cateva idei:
http://puidecompuneri.urbankid.ro/2010/04/o-intamplare-la-biblioteca.html
Pun pariu ca esti in clasa a8a si ai si tu cartea aia enervanta cu variante de admitere 
cu teste.Ca am avut si eu de facut compunerea asta
maxim 15 randuri, asa'i?
Nu chiar noua ne-a dat fix la fel da de 20 randuri si sunt a V-a...
Cind am inceput scoala, mama mea imi spunea, am inceput sa citesc foarte greu. Ei ii se parea ca nu am sa stiu sa citesc niciodata. Dar nu a durat mult si am invatat si eu sa citesc, eram cea mai buna din clasa. Nu stiu cum au ajuns in miinile mele cartile cu basme, povesti nemuritoare, legende si alte povestiri. Eram fascinata si cind incepeam sa citesc nimeni nu-mi mai lua cartea din mina. Eram inebunita dupa carti si mergeam la biblioteca de doua trei ori pe saptamana sa-mi iau altele, si cind nu mai aveam ce citi incepeam toate de la inceput. In biblioteca din apartamentul nostru din Oradea parintii aveau o multime de carti al caror autori nici nu puteam sa le pronunt numele. Incetul cu incetul am inceput sa le citesc si pe acestea, "Coliba Unchiului Tom", "Rosu si Negru", "Omul Invizibil", titlurile ma impingeau sa le iau si sa le citesc iar daca titlul nu ma impresiona nici nu luam cartea in mina. Odata am trecut pe linga o vitrina al liceului pedagogic Iosif Vulcan unde era expusa o carte cu un titlu care mi-a aprins curiozitatea in mine. De cite ori treceam pe linga aceasta vitrina ma opream si ma uitam la cartea aceasta, mi se parea asa de misterioasa... La biblioteca scolii aveau numai un singur exemplar, din cite imi aduc eu aminte, si acesta era luat de altcineva. Abia asteptam sa vina odata inapoi sa pot si eu sa o citesc. Era vorba despre cartea "Singur pe Lume", o carte care la virsta mea frageda de 10 ani m-a zdruncinat pina in adincurile sufletului meu. Si-acuma mi se face inima mica si stomacul mi se stringe nod gindindu-ma la efectul care au avut cuvintele care le-am citit. Cit timp am trait in Romania, pina la virsta de 13 ani cred ca am citit mai mult decit am citit de atunci incoace. Probabil ca limba engleza mi s-a parut mai greu de inteles, dar si aici in America am citit destul de mult, nu din placere, ci din nevoie. Rareori gasesc cite o carte care nu pot sa o las jos pina nu o termin. Totusi din nevoie am dat peste citiva scriitori care mi-au format personalitatea: Emerson, Dickinson, Thoreau, Hawthorne, Twain, toti classici in general au avut un anumit rol in a-mi ciopli personalitatea mea, dar in ciuda ca acestia sint considerati genii ale literaturii, povestile care le-am citit cind am fost copila imi sint si imi vor ramine cele mai importante pentru mine, binenteles in afara de Biblie. De fapt Biblia este singura carte care mi-a marcat viata intr-un mod la care poate autorul acestui subiect de forum s-a referit. La ora actuala pe noptiera mea veti gasi o carte care am cumparat-o intr-un shop de antichitati, o carte cu povesti scrise de Hans Christian Andersen. Poate ca ma credeti cumva anormala sa-mi placa sa citesc asemenea carti cind doar exista un Tolstoy sau un Dostoyevsky care sa-mi spuna mai multe decit imi spun povestile lui Andersen. Nu ma intereseaza, pentru ca destul "Razboi si Pace" sau "Crima si Pedeapsa" sau "Idiot(ul)(ti)" exista in lumea de azi ca sa-mi mai inund capul si inima cu mai multa desertaciune. Doresc sa visez incontinuare ca atunci cind eram copila, nevinovata si fara grijuri. Aceste povesti ma lasa sa scap de realitate, sa intru intr-un univers care-mi ofera posibilitatea creativitatii si originalitatii. Fiind o plasticiana acestea nu-mi sint niciodata indeajuns...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
