Cum este la Universitatea Spiru Haret? Est greu sau este foarte usor ca am auzit ca nu vii tot anul vii doar la examene si pe alea te lasa sa copiezi? Voi ce stiti?

Din cate stiu eu e o gluma de universitate, nu se face prea multa scoala, nu au profesori asa buni si daca te tine buzunarul nu pici nici un examen. Mai intreaba si pe altii daca vrei, dar eu zic sa te bagi la o universitate ca lumea, asta daca vrei sa faci facultatea cu un scop nu doar ca sa fie facuta.

E de viitor maxim

Ca să vin să completez acest al tău răspuns, îmi permit să zic că aceste universități particulare, apărute după 1990, ca ciupercile după ploaie
( cred, peste o sută, în toată țara), se constituie în unul din cele mai mari neajunsuri ale sistemului actual de învățătură în România.
Nu sunt decît niște posibilități (ne)serioase de a prosti niște fraieri și leneși de școlari, cum că ar face și ei o facultate. Mai ales că se fac și pe banii prostovanilor de părinți care țin cu tot dinadinsul ca ale lor odrasle să aibă o diplomă universitară, chiar dacă ele sunt căpătate doar pe bani, cu care se îmbuibă o armată de profesori ( nesătui) și pe care îi doare exact în gaura dintre fese că absolvenții acestor universități vor ajunge niște mari zerouri în viață.
Și, apropos de aceste examene de admitere prin cele universități, citeam de curând, într-o revistă umoristică, un text de excepție. Text care reliefează cu prisosință lipsa de cunoștințe de cultură generală a absolvenților de licee și a viitorilor profesori.
Iată-l...
EXAMEN DE ADMITERE ( la Facultatea de Filologie).
La una din comisiile de admitere, alcătuită dintr-un venerabil profesor, cu părul complet alb, și o profesoară cu o înfățișare severă, se prezintă o tânără, cam de douăzeci, douăzeci și unu de ani, elegant
îmbrăcată, însă în înfățișare, în vorbire și în atitudine cu ceva de la țară, nu chiar în sensul bun al cuvântului.
Pe bilet are scrise două subiecte:
- „Formarea limbii române", și
- „George Coșbuc - poetul țărănimii".
Candidata începe „ex abrupto" cu subiectul al doilea și turuie pe de rost datele învățate. Recită și câteva versuri, cu o voce stridentă, cumva teatrală, care irită puțin pe doamna profesoară, după cum i se putea citi pe chip. Și candidata se oprește așa cum a început: „ex abrupto".
Profesorul o privește cu bunăvoință și îi zice cu blândețe:
- Ei, acum treci la subiectul unu!
Candidata ia poziția mutului.
- Despre formarea limbii poporului român, încearcă el să o ajute.
Chiar nu știi nimic?
Candidata nu scoate o vorbă. Își rotește, neajutorată, ochii în
cap, apoi își apleacă privirea spre propriii pantofi.
- De ce vrei să intri la facultate? o întreabă profesorul, cu o răbdare de sfânt.
- Pentru că eu sunt suplinitoare în învățământ - turuie ea cu năduf - în comuna mea natală și vin veneticii de profesori cu repartiție și ne iau pâinea de la gură.
- Măcar știi cum se spune la „pâine" în latinește?
- Penis - răspunde prompt candidata.
Profesoara scapă stiloul din mână, iar venerabilul îi spune supărat:
- Apăi, pâine de asta, măi fato, să mînânci tu toată viața și să nu ți-o mai ia nimeni de la gură!
Petruș Andrei.