Este un roman foarte bine scris, merita citit. prezinta o lume in care in zilele noastre ti s-ar parea foarte greu sa te adaptezi. recomand citita si recitita lectura placuta:*
E o carte în care tensiunea e aşa fel dozată încât finalul provoacă palpitaţii. Şi chiar de e cunoscut rostul cărţii - ilustrarea literară a morţii prin spânzurare a lui Emil, fratele lui Rebreanu - totuşi paginile agoniei lui Apostol Bologa, avatarul fratelui real, ating pe nesimţite paroxismul.
Am in plan sa citesc mult prea multa fictiune in urmatoare perioada, deci mai e mult pana voi ajunge la carti folositoare in domeniile mele de interes. Asta sa fie ceva rau?
Din perspectiva mea: Cred că a citi e echivalent cu a ne hrăni mintea. Suntem formați de ceea ce citim... influențați. Cât de rău e, cred că depinde de cărțile alese. Dar având în vedere scurtimea vieții și numărul enorm de cărți se impune o cenzură cât mai strictă.
În cazul meu consider că ar fi o abatere de la scopurile mele să citesc multă ficțiune. De asemenea, n-am avut niciodată televizor acasă: cred că e bine așa.
Iubesc cărțile și în ultima vreme am cumpărat mai multe decât am reușit să parcurg. Dar majoritatea sunt în ceea ce vreau să devin mai bun: desen / artă, religie, informatică, învățământ (lucrez de 4 ani profesor).
E rău să citești ficțiune? N-aș zice că e negru prin natura acțiunii. Probabil că e un gri deschis. Dar când poți alege ceva mai bun merită înlocuit, părerea mea.
and0ra întreabă:
chiftelutacrocanta întreabă: