Dau funda: As vrea comentariile urmatoarelor pastele de v. alecsandri : Miezul ierni, Gerul Dau funda raspunsurilor corecte

Comentariu Miezul Iernii:
Intre pastelurile lui Vasile Alecsandri inchinate anotimpului alb (Iarna, Viscolul, Gerul, Sfarsitul iernii s.a.), se include si cel intitulat Miezul iernei care completeaza tematic aceasta serie. q1t1319qr25xfb
Aceasta poezie este, neindoielnic, un pastel, intrucat, in primul rand, poetul apeleaza la descriere pentru a infatisa unele aspecte din natura. Astfel, el zugraveste imaginea unei nopti de iarna, cu un ger cumplit, care transforma complet natura. inghetul cuprinde pana si astrele si cerul („stelele par inghetate", „cerul pare otelit"), stejarii trosnesc de ger, iar zapada scartaie sub picioare. Sub imperiul gerului,natura capata imaginea „unui templu maiestos", in care lumina lunii sporeste frumusetea rece, neclintita a peisajului. Imaginea acestui templu este completata apoi de miile de stele care ard „ca vecinice faclii", de munti, care ii sunt altare, si de codri - adevarate orgi sonore - , unde se aude vuietul ingrozitor al crivatului. Totul pare fara viata, neclintit, pana ce isi face aparitia un lup „ce se alunga dupa prada-i spaimantata".
Dupa cum se observa, elementele descriptive apartin atat cadrului terestru (padurile, zapada, campiile, casele, muntii, codrii), cat si celui cosmic (stelele, luna, cerul, razele etc), iar toate acestea se subordoneaza cuvintelor cheie din poezie - „ger amar, cumplit" si „templu maiestos". Cu ajutorul acestor elemente poetul descrie tabloul sinistru al iernii, salbaticia ei, sugereaza un spatiu infinit, solemn si grandios, dar, ca in orice pastel, isi exprima direct si propriile sentimente in fata acestor aspecte din natura. Mai intai poetul traieste senzatia de frig, de inghet, de stingere a vietii, ca apoi sa dea glas sentimentelor de uimire si de admiratie fata de maretia si solemnitatea naturii.
Aceste atribute ale peisajului ii produc poetului o deosebita incantare, incat exclama: „O! tablou, maret, fantastic!", dar, in final, senzatia de neclintire, de incremenire creeaza impresia de pustietate si de tacere apasatoare.
Aceste sentimente sugereaza si prezenta eului liric, accentuata de interjectia „o" si vocativul „tablou maret, fantastic".
Trasaturile specifice peisajului sunt infatisate, ca in orice pastel, prin intermediul unor imagini artistice. Predominante sunt cele vizuale („zapada cristalina", „campii stralucitoare", „fumuri albe", „vazduh scanteios", „farul tainic de lumina", „stele argintii"), dar sunt prezente si imaginile auditive („trasnesc stejarii", „organe sonore", „note ingrozitoare"). in cadrul imaginilor vizuale, culoarea predominanta este albul, exprimat direct sau doar sugerat mai ales prin adjective -albe, scanteios, stralucitoare, argintii etc. -, toate acestea avand valoarea stilistica de epitete cromatice.
Imaginile vizuale sunt realizate si prin comparatiile „fumuri albe ... ca inaltele coloane", „ard ca vecinice faclii", sugerand un alb sters sau galbenul pal.
Epitetele „sonore" si „ingrozitoare" ale substantivelor „organe" si „note" contribuie la realizarea imaginilor auditive care evidentiaza vuietul crivatului, care cutreiera templul solemn al naturii.
Din cele aratate se constata ca aceasta poezie este un pastel, intrucat autorul descrie aspecte din natura care compun un peisaj hibernal, evidentiind notele lui caracteristice. Totodata, el isi exprima propriile sentimente si realizeaza unele imagini artistice prin intermediul figurilor de stil.
Comentariu Gerul:
Termenul pastel a fost folosit mai intai in pictura, de unde a fost preluat si in literatura si unde culorile au fost inlocuite de cuvinte care prin sensul lor sugereaza cromatica aspectelor descrise. Cel care a impus acest termen la noi a fost Vasile Alecsandri, devenind totodata si unul dinte reprezentantii de seama ai acestei specii literare prin ciclul sau intitulat Pasteluri.
Poezia Gerul face parte din seria pastelurilor inchinate anotimpului alb (Iama, Viscolul, Miezul iernii, La gura sobei s.a.) si are toate notele caracteristice ale speciei literare pe care o ilustreaza. g4o1914gk28gnm
In primul rand, modul de expunere predominant este, ca in orice pastel, descrierea, prin intermediul careia poetul zugraveste un fenomen din natura -gerul - cu notele sale caracteristice. El este cel care imbraca intinderile si lunca amortita „cu un val alb de promoroaca si cu turturi lucitori" si acopera geamul cu flori de gheata, depunand „flori de iarna pe cristalul inghetat, crini si roze de zapada".
Totodata, „gerul aspru si salbatic" ingheata apele din mal in mal („face cu-o suflare pod de gheata intre maluri") si pune caselor „o ghirlanda de cristaluri". Vrand parca sa aduca tuturor aminte de farmecul verii, el imbujoreaza obrajii copilelor cu trandafiri („pe fete de copile infloreste trandafiri") si da apoi aripi cailor care galopeaza „pe campul luciu, scotand aburi lungi pe nare".
In al doilea rand, fiind un pastel si, implicit, o opera lirica, se observa si aici faptul ca poetul isi exprima direct propriile trairi in stransa legatura cu aspectele descrise. Astfel, in fata acestor manifestari ciudate ale naturii el traieste sentimente de uimire. Treptat uimirea se transforma in admiratie si incantare pentru aceste ciudatenii ale genului care transforma parca totul intr-o alta lume, mirifica prin nemiscarea si prin frumusetea ei glaciala. Astfel se face simtita prezenta eului liric caruia ii este strain sentimentul de teama, pentru ca gerul ii da si satisfactia de a-i aminti „de-ale verii infloriri" si de a-i indeplini una dintre dorintele cele mai arzatoare. „O, tu, gerule napraznic, vin , indeamna calul meu/ Sa ma poarte ca sageata unde el stie, si eu!"
In al treilea rand, versurile poeziei ilustreaza si o alta nota caracteristica a pastelului: prezenta figurilor de stil prin care poetul descrie aspectele din natura si isi exprima sentimentele. Astfel, gerul este personificat („strange-n brate-i cu jalire/Neagra lunca", „vine de la munte, la fereastra se opreste", „face cu-o suflare pod de gheata" etc.) sau este caracterizat prin intermediul unor epitete personificatoare („aspru si salbatic", „naprasnic"). Alte epitete vin sa caracterizeze alte elemente ale peisajului descris („neagra lunca", „focul vesel", „flori de iarna", „crini si roze de zapada etc), iar comparatiile intregesc registrul stilistic sugerand fie frumusetea rece a peisajului („ca pe-o mireasa moarta o-ncununa"), fie rapiditatea unei actiuni si, implicit, intensitatea unei trairi („sa ma poarte ca sageata"). Acestor procedee artistice li se alatura metaforele „flori de iarna", „ghirlanda de cristaluri", „trandafiri" menite sa reliefeze consecintele Agerului aspru si salbatic" prezente in natura si pe chipul copilelor.
Apeland la acest limbaj poetic, Vasile Alecsandri descrie o atmosfera hibernala dominata de un alb cristalin, sugerata prin intermediul imaginilor artistice, predominante fiind cele vizuale. Astfel, albul cristalin al peisajului este sugerat de „valul alb de promoroaca", de „turturi lucitori", de „podul de gheta, de „ghirlanda de cristaluri" sau de „campul luciu". in final apar si cateva imagini de miscare, pentru ca gerul „da aripi de vultur cailor in spumegare", iar acestia „se-ntrec pe campul luciu" si astfel peisajul rece, static, aproape mineral este insufletit de prezenta cailor si a omului.
Frumusetea peisajului si puterea de sugestie a imaginilor artistice sunt sporite si de versificatie, unde versul amplu de 16 silabe, rima imperecheata si ritmul trohaic confera poeziei o muzicalitate aparte si sugereaza un anumit interior al mani­festarii naturii si a eului liric.
Atat aceste elemente de versificatie, cat si imaginile artistice folosite sunt dovezi concludente ca aceasta poezie este un pastel. Notele caracteristice ale acestei specii sunt completate de prezenta figurilor de stil, a eului liric si a unor elemente din natura infatisate prin intermediul unei descrieri poetice, subiective.