Uneori mă simt ca o păpuşă de lemn, recuzită într-un uriaş teatru de păpuşi. Un teatru special. Un teatru în care sforile păpuşilor sunt legate între ele. Unele păpuşi sunt mai sus iar altele mai jos.
Cei câţiva maeştrii păpuşari mânuiesc sforile. Uneori se mai încurcă între ele. Atunci, câte o păpuşă se crede Pinocchio … şi refuză să mai meargă la şcoală. Din acel moment nici măcar „tata Geppetto" nu o mai poate salva.
Povestea se repetă. Până când, bietul pretins Pinocchio ajunge fie lemne de foc pentru reîncălzirea atmosferei, fie înapoi în sfori. Iar în puţinele cazuri fericite, devine copil adevărat. Un copil drăguţ şi deştept care poate porni pe lungul drum al învăţării meseriei de păpuşar.
Inspirat de wordpress.
Elevii nu au destula libertate de alegere. Sunt prea multe materii obligatorii si prea putina concentrare pe ce vrea elevul sa faca. Profilurile sunt dezechilibrate, cei de la profilul uman nu fac matematica, informatica, fizica, chimie, biologie; cei de la real nu fac latina, dar materia predata la disciplinele comune este cam aceeasi, desi difera numarul de ore saptamanale de la un profil la altul.
Mai sunt multe alte probleme, dar prefer sa nu fac eseu aici .
gabinegrescu întreabă:
anonim_4396 întreabă: