De ce pianele au și clape albe și negre la ce ajută clapele negre ale pianului? Dar cele albe?

Asa este făcut instrumentul muzical

Pentru a se putea gasi mai usor sunetele dorite.
Ar fi mult mai dificil, daca clapele ar fi de o singura culoare.

Clapele albe reprezintă notele naturale: Do, Re, Mi, Fa, Sol, La, și Si. Acestea sunt notele de bază pe care le folosești cel mai frecvent în muzică.

Clapele negre, pe de altă parte, reprezintă notele alterate, adică notele bemol și diesis. Acestea sunt: Do#(bemol sau diez), Re#, Fa#, Sol#și La#. Clapele negre permit muzicienilor să joace într-o gamă mai largă de tonuri și să creeze armonii și melodiile mai complexe. De asemenea, ele ajută la formarea diferitelor scale muzicale și acorduri.

In calitate de persoana care canta la pian de 7-8 ani, iti pot spune ca acest lucru a fost facut astfel incat pianistul sa stie sa localizeze anumite sunete. Daca acestea ar fi multicolore sau foarte colorate, acestea il pot deruta pe pianist din cauza ca sunt prea multe culori. Albul si negrul sunt neutre, deci acestea nu pot afecta prea mult privirea si concentrarea persoanei care canta la pian. Sper ca te-am ajutat!

Pentru a exista dualitate. Aceasta proprietate a Universului care, in metafizica lui, Aristotel formula principiul contradictiei (dupa numele sau traditional) in modul urmator: este peste putinta ca unuia si aceluiasi subiect sa i se potriveasca si totodata sa nu I se potriveasca sub acelasi raport unul si acelasi predicat. Acest principiu e cel mai sigur dintre toate, caci el surprinde in sine caracteristicile aratate mai sus. Intr-adevar, e peste putinta ca un om sa-si poata imagina ca unul si acelasi lucru este si totodata nu este. Remarcam ca, Aristotel defineste initial principiul referitor la raportul dintre subiect si predicat, deci cu privire la limbaj. Apoi, intr-o alta formulare, considera o imposibilitate a facultatii de imaginare (inchipuire). Deci, Aristotel semnaleaza o imposibilitate. Expresiile totodata si sub acelasi raport indica conditiile, imposibilitatii, in care se aplica si este valabil principiul enuntat. Prin aceste conditii, observam ca nu putem face abstractie totala de timp in logica. Reflectand asupra formularilor lui Aristotel, intuim o idee subiacenta nucleara, lor, care s-ar putea formula sau exprima diferit in contexte diferite. Oare, idea lui centrala-subiacenta este valabila doar in limitele unei logici bivalente? Este, el, incalcat-discreditat de anumite aspecte dialectice ale realitatii (dualitatea unda-corpuscul)? Pentru a ilustra puterea de rezistenta si adaptare a acestui principiu, voi incerca sa-i mai multe formulari diferite in functie de context: Relativ la valoarea de adevar a unei propozitii: este imposibil ca o propozitie sa aiba valoarea de adevar n si sa nu aiba aceeasi valoare de adevar tocmai in limitele sau in conditiile in care are numai si namai valoarea de adevar n.

Relativ la lucruri si proprietati: este imposibil ca un lucru in limitele criteriilor in care are o anumita propritate, adica, in masura stricta in care o are, sa n-o posede in acelasi timp. Relativ la o valoare morala: daca faptele bune sunt bune prin satisfacerea unor criterii sau conditii, atunci, este imposibil ca o fapta buna, prin satisfacerea anumitor conditii, sa nu fie buna tocmai in masura in care indeplineste conditiile suficiente. Relativ la reprezentari: este imposibil ca o stare in masura in care satisface conditia de reprezentabilitate, pe care o acceptam, sa nu reprezinte o re-prezentare. Din prima formulare, vedem ca validitatea principiului nu este afectata de numarul de valori de adevar pe care le-ar putea primi o propozitie. Principiul aserteaza in fiecare caz o imposibilitate: in masura in care avem o identitate este imposibil sa avem o diferenta. Daca subiectul ramane acelasi, daca perspectiva temporala si apreciativa ramane neschimbata, in masura in care toate conditiile initiale raman identice, este imposibila aparitia unei schimbari, diferente. Din prima...

Nu a fost vorba niciodată ca niște clape să fie mai "de ajutor" decât alte clape. Toate clapele sunt la fel de importante și culoarea lor contează foarte puțin daca vorbim strict de sunetul pe care îl produc.

Clapele albe reprezinta tonuri (notele normale - do re mi fa sol la si do...) iar clapele mai mici, negre, sunt semitonuri, folosite in diferite game.
Daca la gama do major, toate notele sunt tonuri "intregi" (clape albe), restul gamelor au cel putin cate un semiton in componenta, iar atunci cand canti un cantec intr-o alta gama decat do major, vei folosi cel putin o clapa neagra.

De exemplu, in gama "re minor", pleci de pe prima clapa de ton RE, iar dupa nota LA, treci pe semitonul SI (bemol), in loc de clapa alba/SI "intreg".

A zis Ciupy ca nu iti mai da stropeala data viitoare, ca faci urat si il bagi in belele.
Sa vii cu bani intregi, altfel nu se mai risca.