De unde mai exact s-a născut mitul că europenii și-au exploatat coloniile și că presupusa "dolce vita" a europenilor se datora coloniilor?
Sociologul german Walter Sulzbach notează în "Afrika unde seine Probleme" ("Africa și problema ei") că, în anul 1914, dintre toate coloniile pe care le avea Germania (patru în Africa plus alte câteva în Pacific), doar micul Togoland era profitabil. Acest lucru n-ar trebui să ne surprindă; cancelarul Otto von Bismarck i-a scris Ministrului de Război al Germaniei că țara va beneficia de pe urma coloniilor. În 1811 Marea Britanie nu câștiga mai mult din comerț cu India decât câștiga din comerțul cu insula Jersey. Comerțul cu cele 13 colonii aducea Londrei 15 milioane de dolari, iar în 1806 comerțul cu S.U.A. aducea Marii Britanii de patru mai mult. Benjamin Disraeli, fostul prim-ministru al Regatului Unit, scria în 1852 despre "blestematele de colonii, care sunt un bolovan legat de gâtul nostru".
Spania nu a extras mai mult de 200 de tone de aur din Americi de-a lungul întregii perioada coloniale, adică mai puțin decât actuala rezervă de aur a Mexicului și a Perului combinate.
În final, Congo-ul Belgian (care a fost exploatat destul de brutal, e drept, cu toate că asta e excepția), avea reprezentare morală în Parlamentul Belgian sub forma raportului întocmit de Roger Clemens în 1905 (care a avut ca efect preluare Congo-ului de sub controlul privat al regelui Leopold II în 1908), un naționalist irlandez care s-a ocupat și de exploatarea muncitorilor din Peru.
Asta ca să nu mai spunem că traiul din sudul Italiei (il mezzogiorno), cucerit de Garibaldi în timpul Reunificării Italiei (il Risorgimento) era mai mizer decât traiul din Nigeria.
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Fix cartea aceea am folosit-o ca sursă.
Ți-ai dat seama sau mi-ai trimis materialul doar pentru că ți-am amintit de el? În orice caz, mă bucur să văd că-l mai citește cineva pe von Kuehnelt-Leddihn.
La naiba! Toți îl ciți pe von Kuehnelt-Leddihn acum? 
Dacă reușești să-l înțelegi, crede-mă că nu mai ai nevoie să te învăț engleza, o știi deja.
Ce părere ai despre el?
Pai stai maaai. Cine a zis ca știe engleza? Ți am zis eu asta? Nu, eu am auzit despre el, mi l-a trimis și mie cineva sa citesc, dar...asta va trebui sa pun pe cineva sa traducă. Eu ce știu din acel,, link,, este ceea ce am auzit de la cineva.
Sia cum că pusesem aceasta întrebare pe platforma TPU, am zis sa ți trimit link ul acesta. De care și eu am făcut rost recent.
Ai înțeles?
Și ce engleza sa ma mai înveți tu, ca te lauzi ca ma înveți, dar....nu m ai invatat
Și. chestia aia cu ce am vb noi cum rămâne? Îmi mai dai whatsapp, sau... spune mi direct dacă vrei sa nu mi l mai dai, ca să nu mai aștept degeaba sa ma înveți engleza 
Mă gândisem inițial să-mi fac WhatsApp de pe un număr vechi de telefon și să vorbim așa, dar am abandonat planul pentru că ar fi impractic. Nu știu dacă voi reveni asupra lui. Până atunci ne limităm la TPU.
Legat de Erik von Kuehelt-Leddihn: E un om genial. Remarcile lui asupra istoriei recente și a curentele politice sunt unice și extrem de interesante, te pun cu adevărat pe gânduri. Fiecare afirmație din cărțile lui este susținută de câte o notă de subsol, care se întind și pe 200 de pagini și cuprind o varietate de surse.
De curiozitate, cine ți l-a trimis? Jur că până acum credeam că sunt singurul de pe TPU care știe de el și mă simțeam special, ca și cum aș fi descoperit o comoară ascunsă. Căci asta e von Kuehnelt-Leddihn: o comoară.
Dacă te interesează, editura "Contra Mundum" a tradus recent o colecție de eseuri ale nobilului austriac, intitulată "Monarhie și război".
Ok, atunci...o sa vb aici, treaba ta. Mi a arătat și mie o fata care a fost în școală la mine și care a terminat școala, iar acum este studentă la facultatea de litere. În continuare ești cam singurul de pe TPU, e doar am auzit despre ea.
Mă miră că o studentă la litere n-a avut altceva mai bun de făcut decât să arate unei fete de 14 ani o lucrare de istorie și teorie politică.
În orice caz, asta e viziunea politică a "cavalerului" (în germană "Ritter", un titlu nobiliar german, mai presus de "Edle", dar mai prejos de "Freiherr") de Kuehnelt-Leddihn: Libertatea și egalitatea sunt în esență contradictorii deoarece oamenii se nasc inegali, iar egalitatea poate exista doar impusă; democrația se bazează pe ideea de egalitate, așadar este iliberală și duce la tiranie (lucru remarcat de mulți gânditori, începând cu Socrate și Plato). Monarhia este cel mai bun sistem de guvernare posibil, iar Revoluția Franceză a făcut mai mult rău decât bine, deoarece a pus fundația filosofică pentru comunism și nazism.
Dacă te interesează o idee în particular și vrei s-o explic mai în detaliu, spune-mi.
Pai ideea e ca eu și acea studenta suntem,, prietene,,. Adică nu prietene sa stam toată ziua la bârfa. Nu, suntem asa mai apropiate.
Da, as vrea sa mi explici mai în detaliu.
Voi începe prin a explica de ce libertatea și egalitatea sunt noțiuni contradictorii, deoarece adversitatea asta dintre cele două noțiuni este fundația pe care stă toată filosofia lui.
Egalitatea nu se găsește "în natură", ca să spunem așa. Oamenii nu sunt în mod natural egali. De fapt, ar trebui să ne punem întâi întrebarea: În ce anume sunt egali oamenii? Când vorbim de egalitate nu putem spune că oamenii sunt egali la modul general, ne trebuie ceva mai concret.
Oamenii, în mod clar, nu sunt egali fizic. Există oameni înalți și oameni scunzi, puternici și slabi, frumoși și urâți. Foarte rar vei găsi pe cineva care să se opună acestui fapt.
De asemenea, oamenii nu sunt egali din punct de vedere intelectual. Sunt oameni care excelează în învățătură, sunt oameni care nu. Până și ideea de "egalitate în domeniul intelectual" este destul de vagă, deoarece însăși noțiunea de "domeniu intelectual" este vagă, cuprinzând numeroase domenii. Sunt oameni cu înclinații spre fizică, spre istorie, spre matematică, spre drept etc.
Am stabilit deja că oamenii nu sunt egali nici fizic, nici intelectual. Ne mai rămâne planul duhovnicesc. Majoritatea discipolilor egalității vor încerca să argumenteze că toții oamenii sunt egali din punct de vedere spiritual, dar se înșeală. Un sfânt nu este egal duhovnicește cu un păcătos; Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu, nu este, moral vorbind, egală cu Iuda Iscarioteanul; Sf. Dionisie Areopagitul sau Sfântul Apostol Pavel nu sunt egali cu Irod sau Ponțiu Pilat. Dacă toți oamenii ar fi egali d.p.d.v. moral, creștinismul nu ar mai avea sens.
Vedem, așadar, că ființele umane sunt, prin natura lor, inegale. Egalitatea poate fi obținută numai prin intervenție, îngrădind libertatea oamenilor.
Ca să putem obține un teren plat, fără nicio adâncitură ori crestătura, în alte cuvinte, un teren "egal", este nevoie să distrugem munții și să umplem văile, să tăiem toți copacii și să astupăm toate albiile. Vom obține așadar un teren sterp, fără vreo neregularitate; acest teren va reprezenta, desigur, un peisaj mult mai urât decât cel original, creat de Dumnezeu, plin de "inegalități".
Tot așa, ca să obții, să zicem, o clasă de elevi egali din punct de vedere intelectual, trebuie să umplii văile și să dărâmi munții (la figurat, de data aceasta). Dacă directorul unei școli decide că în clasa a VIII-a B toți elevii trebuie să ia nota 8, nici mai mult, nici mai puțin, va trebui să forțăm elevii de 10 și 9 să nu mai învețe (ori să-i lovim în cap cu o bâtă, ar fi mai simplu) și să forțăm elevii care iau note sub 8 să învețe mai mult, uneori peste putința capacității lor. Rezultatul este că toată lumea suferă, toată lumea e în lanțuri. Elevilor din această clasă fictivă li s-a sacrificat libertatea pe altarul egalității.
Cred că deja am scris prea mult, așa că fac o pauză aici. Scrie-mi dacă ai înțeles și dacă vrei să continuu.
Mulțumesc pentru explicație! Da, am înțeles! Dacă tu dorești să continui, m-aș bucura să aflu și mai multe lucruri. Dacă vrei să continui, trimite-mi în privat.
Nu am apucat sa citesc prea mult, dar aveam mai multe materiale salvate, printre care si fragmentul de carte respectiv, pentru a ma informa dupa ce am vazut videoclipul asta : https://youtu.be/UToTSTs1ugU
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
