Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Un exemplu concludent a ce pot face nebunia, drogurile ori bautura dintr-un om, eu nu cred ca era cu mintea limpede in acele momente. Nu pot crede si nu pot intelege ca un individ normal si treaz poate face asemenea lucruri in fata unor copii, mai ales a copiilor sai. Brr!
S-auzim si de bine!
Răspunde
Sigur asta este o mamă? Chiar așa! Hal de educație! Cine își poate învăța copiii astfel de lucruri? Ar trebui să îi scadă drepturile de părinte.
!
Specialistii in psihologia copilului au afirmat ca parintii nu acorda importanta necesara educatiei copilului. Un tanar are nevoie sa isi cunoasca propria personalitate si sa fie constient de pozitia pe care o ocupa in societate. Prin intelegerea exacta a elementelor care contribuie la dezvoltarea unui copil parintele poate sa controleze modul in care acesta isi formeaza personalitatea.
Parintii trebuie sa raspunda nevoilor copiilor, in special cele emotionale, care se concretizeaza in dorinta de a fi ascultati, ingrijiti si apreciati. In functie de varsta si nivelul de dezvoltare al acestuia, atitudinea parintilor trebuie sa fie corespunzatoare.
A acorda atentia necesara unui copil de doi ani presupune mai multe eforturi din partea parintelui. Acesta trebuie sa ii cunoasca bine comportamentul si sa ii inteleaga starile. Fie ca este obosit sau ii este foame, s-a lovit sau are nevoie de atentie, bebelusul are nevoie de ingrijire continua.
Pentru a putea percepe sentimentele copilului, parintele trebuie sa fie capabil sa transmita propriile lui emotii. Uneori este greu sa intelegem dorintele celor mici si explicatiile lor nu ne lamuresc. O analiza mai atenta a situatiei, a mediului in care traiesc, a pasiunilor lui sau a persoanelor cu care interactioneaza ne poate lamuri. Chiar daca sunt sinceri, acestia trebuie sa fie stimulati sa-si marturiseasca gandurile.
Educatia copilului este o provocare pentru orice parinte. Daca invatam sa facem o reprezentare clara si complexa a telului pe care vrem sa il atingem atunci situatiile pot fi mai simplu de abordat. Greselile nu trebuie sa ne descurajeze. Mai devreme sau mai tarziu vom ajunge sa ne intelegem copiii si sa le acordam sprijinul necesar. Experienta ne ajuta sa devenim parinti mai buni si sa preluam exemple din propria educatie.
Lumea nu este perfecta si nici noi nu suntem parinti perfecti. Trebuie sa avem grija sa nu transmitem frustrarile si nemultumirile noastre. Defectele noastre trebuie sa fie exemple negative pentru copil iar calitatile noastre sa constituie un model demn de urmat. Ideea principala este sa determinam sursa nemultumirilor care ne afecteaza si sa ne controlam atitudinea. Echilibrul este trasatura perfecta care defineste educatia copilului.
Dilema cu privire la cat de corect este realizata educatia unui tanar a fost dezbatuta de foarte multi psihologi. Parerea comuna este aceea ca fiecare cuplu trebuie sa aplice metodele care se potrivesc personalitatii copilului. Nu exista o lege stricta ci doar sfaturi care trebuie mai intai analizate si apoi aplicate.
Familia promoveaza diferite valori care sunt transmise celor mici si care, la randul lor, le vor transmite familiei pe care si-o vor intemeia. Copiii nu au nevoie de parinti ideali; ei isi doresc ca acestia sa le reflecte dorintele si sa le inteleaga nemultumirile, sa ii ajute cand sunt nelamuriti si sa ii aprecieze atunci cand merita. Schimbul reciproc de opinii pune bazele unei legaturi sincere intre parinti si copii si ii ajuta sa se cunoasca mai bine.
Este esential sa constientizam ca esecurile noastre constituie un motiv de a ii incuraja pe tineri sa lupte pentru atingerea telurilor si sa nu isi paraseasca niciodata idealurile. In ciuda eforturilor noastre, exista situatii care ne depasesc dar care ne ajuta sa realizam ca, uneori, dezamagirile ne transforma in oameni mai puternici. Mediul pe care il asiguram copiilor nostri este oglindirea dorintelor si aspiratiilor noastre.
Parintii trebuie sa se concentreze asupra modului in care se desfasoara comunicarea in familie, asupra felului in care copilul isi manifesta interesul sau dezinteresul cu privire la propunerile sau regulile care se aplica in casa. Trebuie sa isi lase nemultumirile deoparte atunci cand discuta cu fiii lor si sa isi canalizeze intreaga atentie asupra lor. Orice cuvant spus acestora transmite nu doar ideile parintilor ci si sentimentele lor
Doamne! sa mor de ras nu alta. deci nu am mai vazut asa ceva in viata mea. ce sa ii faci.asta e lumea din ziua de azi... urat din partea acelei doamne (deoarece mama nu se poate numi)
Fereasca-ma 
Unde pot ajunge unii oameni. Sincer, nu ma mira 
Sunt cazuri mult mai aiurea, de exemplu cand un parinte isi violeaza fiica. Daca asa cred ei ca isi vor educa copiii, nu prea ai ce sa le faci. Fiecare isi educa copilul dupa cum vrea. Nu putem noi ceilalti sa ne impunem parerile
Nu prea o vad denaturata, adica asa ceva vad copii zilnic la TV, pe internet...
Hmz...in ziua de azi copii nu invata lucruri rele nu numai de la parinti ci de oriunde mass-media, internet... oricum aia nu se numeste mama si e cam hidoasa si cam grasa
Aia nu se numeste mama. Iar daca are acte inseamna ca le-a falsificat. Trebuia sa fi nebuna sa faci asa ceva cu copii de fata.
Ar fi trebuit sa stii ca site-ul nu este pentru a arata ceva si pentru a intreba... si mai esti experta. o da da 
Dincolo de toate timpeniile noastre de acceptare sau negare a unei situatii, am vazut sumar dar n-am aprofundat decit in cea ce priveste libertatea omului de exprimare si n-am putut sa vad decit o gluma proasta din partea mamei care o va costa enorm. Ce nu si-a dat nimeni seama este ca aceeasi mama a crescut copiii pina la virsta in care isi vor fi dat seama incit sa aleaga intre obscenitate si adevar care mi se pare tot de grotesc de obscen. Puneti-mi stupid.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
