| Cduncfujndf a întrebat:

Am și eu o problemă și chiar am nevoie de niște sfaturi. Dau și fundă! O să scriu cam mult, dar sper să citiți tot și să primesc ajutor.
După cum știți pe 9 a fost prima zi de școală. Eu am început primul an de liceu, clasa a 9 a. Și îmi este cam greu să mă adaptez. Știu ce o să ziceți, că e prea devreme, însă nu asta e cea mai mare problemă. Da, recunosc că e greu să mă acomodez cu clădirea nouă, cu colegii noi și cu profesorii. E și normal. Însă îmi este destul de greu să mă adaptez pentru că programul este foarte dezorganizat.
Deci în primul rând, în prima zi de școală, când dirigintele trebuia să vorbească cu noi și cu părinții noștri, trebuia să mergem la noi în clasă, dar clasa noastră era ocupată și am mers la laboratorul de chimie și acolo a vorbit dirigintele cu noi. Apoi ne-a arătat clasa noastră, care era la etajul 1, venim noi a doua zi, ne ducem la noi în clasă, peste 10 minute vine, dirigu și ne spune că ne-a schimbat clasa. Până la urmă a rămas o clasă de la parter, ca să fie clasa noastră.
În al doilea rand, programul este foarte aiurit, în unele zile începem orele la 12: 00 și terminăm la 18:00, în alte zile începem la 13: 00 și terminăm la 19:00, în alta începem la 14: 00 și terminăm la 20:00, iar în altă zi începem la 14:00 și terminăm la 18:00.
În al treilea rând și numărul de ore e aiurea: marți avem 4 ore, iar miercuri 7 ore.
În al patrulea rând și orarul e aiurea avem câte două ore în aceași zi, una după alta. De exemplu: marți avem primele două ore română, vineri avem ultimele două ore T.I.C.
Și e greu să reziști aproape două ore la aceeași materie, că te plictisești.
Și liceul văzut de afară arătă bine, dar pe dinăuntru, nu e atât de ok cum e pe afară. E curat, de asta nici nu se pune problema, doar că, clasele nu sunt foarte...nu se compară deloc cu clasele pe care le-am avut în gimnaziu.
Nu regret deloc că am ales acest liceu, nu e cel mai bun liceu din oraș, dar nici cel mai prost. Aveam medie destul de mare ca să intru la cel mai bun liceu din oraș, dar pur și simplu nu am vrut. Am simțit că trebuie să merg la liceul ăsta și aici m-am dus și nu regret deloc asta. Cu colegii mă înțeleg bine, deja mi-am făcut două prietene și mă înțeleg bine și cu alte fete din clasă, chiar și cu 2 băieți mă înțeleg bine. Și mai este si al treilea băiat care a fost în clasă cu mine și cu el este ok. Majoritatea profesorilor sunt ok.
Însă nu știu cum să mă acomodez mai repede și mai bine cu programul ăsta dezordonat și cu orarul ăsta încurcat.
Chiar vreau niște sfaturi bune...că deja am început să am lecții de învățat și o carte de 215 pagini de citit în câteva zile...Și e greu să mă obișnuiesc cu programul ăsta și să mă ocup și cu învățatul, temele și cititul cărților și să mă acomodez în același timp.
( plus că va trebui să citesc cate o carte pe săptămâna, să rețin informații și să rezolv exerciții pe baza ei).
E greu, până acum în școală citeam doar fragmente de 5-10 pagini, iar acum la liceu trebuie să citesc 200.
Pls, ajutor!

6 răspunsuri:
| Depoka a răspuns:

Buna! Din ce ai relatat tu aici imi aduce aminte fix de prima mea zi de liceu laughing care a fost acum... hmm 7 ani. Doamne ce a trecut timpul! Exact asa orar aveam si eu. Pentru mine era comod, oarecum, dar mai greu era pentru navetiști. Referitor la ultimele doua ore de T.I.C, pai eu aveam de la 17 la 20 informatica laughing acolo sa vezi chin. Te vei acomoda cu timpul. Daca acum crezi ca e rau, sa vezi la facultate cand ai de la 8 la 20, curs de doua ore, pauza de doua ore, iar curs, iar pauza si iar curs etc. Sau sa ai cursruri la o alta facultate sau cladire îndepărtată si alergi prin oraș sa nu intarzii fix la proful ăla nesuferit laughing. Cu timpul te vei adapta. Cat timp ne-a luat sa învățăm sa cititm, sa scriem, să adunam etc, asa si cu această problema. Baftă si profita de acești ani minunați!

| sabin89 a răspuns:

"și aici m-am dus, și nu regret deloc asta"
Dacă sunt atât de multe lucruri aiurite la liceul ăsta, cum de totuşi nu regreţi că te-ai dus aici?

| Cduncfujndf explică (pentru sabin89):

Bună întrebare! Uite și răspunsul: eu nu regret nimic niciodată.
Vezi tu, e o diferență dintre "a îți părea rău" și "a regreta".
Atunci când zici că regreți un lucru, însemna că e un lucru pe care tu l-ai făcut. Nu poți să zici " Regret că prietena mea a luat notă mică", eu nu pot să regret pentru ea, un lucru pe care îl regreți e un lucru făcut de tine. Dar în schimb pot să zic: Îmi pare rău că prietena mea a luat notă mică.
Să regreți un lucru însemnă, să îți pară rău că ai făcut acel lucru și că dacă ar fi să îl faci încă odată, nu l-ai mai face sau ai schimba ceva, ai face lucrul ăla diferit.
Eu de exemplu nu regret că m-am dus la liceul ăsta, dacă ar fi să dau timpul înapoi aș face același lucru, exact la fel, aș alege același liceu.
Eu nu regret lucruri, pentru că știu că dacă s-ar fi întâmplat altfel, eu aș fost altfel, aș fi fost diferită, și sincer nu mă pot vedea altfel. Mă văd o persoană diferită față de celelalte persoane, ele zic că sunt ciudată, iar eu le zic că sunt diferită...că sunt unică (și nu cu sensul ăla, că mă consider eu wow, pentru că nu mă consider: nu sunt frumoasă, am foarte multe defecte, dar am și trăsături frumoase, chiar dacă sunt doar câteva. Nu sunt deșteaptă însă am un simț al observației destul de ascuțit, nu am voce, nu pot dansa, însă dacă mă chinui câteva zile la un desen, iese cât de cât bine, ceva la care unui om i-ar plăcea să se uite și mai ales ceva la care mie mi-ar plăcea să mă uit.
Oamenii au niște reguli pe care le urmează, însă eu mi-am făcut regulile și principiile mele, și pe numărul unu în listă se află : Nu regreți nimic, niciodată. Fără regrete.

| Cduncfujndf explică (pentru Depoka):

Da,am realizat și eu că, cu timpul te obișnuiești. M-am gândit la asta, încă dinainte să dau examenul. Mi-am zis: Indiferent la ce liceu mă duc, o să fie greu la început, dar cu timpul mă obișnuiesc.
Oricum ieri am avut mai mult starea aia mai nașpa, mi s-a părut foarte incomod.
Însă azi m-am simțit mai bine, și chiar pot spune că a fost o diferență destul de mare dintre ziua ieri și de azi, adică mă simțeam mai bine, aveam o stare mai bună. Bine, azi prima oră nu am făcut-o și la restul am întârziat profesorii chiar 15 și 25 de minute, și m-am jucat cu colegii cărți (Makao ), Sticluța cu otravă și Am/N-am.
A fost foarte bine, și cred că mă voi acomoda și mai bine pe parcurs, încât peste câteva săptămâni să rămână singura mea grijă, învățatul.
Oricum partea bună la liceu meu, e că: decât clasele de a 9 a, învăța după-amiază; clasele de a 10 a, a 11 a și a 12 a, învăță dimineață. Și îi prindem doar când au ore până la 14:00.
Oricum multumesc pentru răspuns.

| mili25 a răspuns:

Buna.
Eu am terminat liceul acum 10 ani, deci intram in clasa a 9 a acum 14 ani. si imi amintesc bine toata perioada aceea.
Sa stii ca se poate ai mai rau. de exemplu eu am fost la un liceu unde nimeni nu a avut clasa lui, ci profesorii aveau clasele lor iar noi (absolut toate clasele), in fiecare pauza luam gentile si plecam spre urmatoarea clasa. mi s-a parut greu pauzele treceau cu trasee intre etaje sau intre cladiri.
De multe ori la ore stateam cu gecile pe noi, ca sa ne fie mai usor sa plecam spre urmatoarea ora. Si ce sa vezi chiar ne-am obisnuit si a inceput sa ne placa.
Cred ca abia in clasa a 10-a m-am obisnuit cu toate.
Iiar cu orele si ca sunt cate 2 si ca e mult de citit etc. hello! Ai intrat la liceu, gata cu generala. Este o alta etapa, nu poti avea asteptarile din generala.
Daca dupa nici o saptamana disperi nu e ok. Ia-o ca atare. Gandeste-te ca vei face asta 4 ani si ca probabil va fi mai greu mai tarziu dar tine minte: anii de liceu sunt cei mai frumosi ani. Nu ai nevoie de sfaturi, pur si simplu ia lucrurile ca atare.
Cand viata iti ofera mere, fa suc din ele!
Succes!

| Cduncfujndf explică (pentru mili25):

Înțeleg, dar schimbarea mi se pare puțin cam bruscă. Știu că alții au avut parte de condiții foarte proaste în liceu, dar totuși...Eu de când am intrat la școală, am rămas la școala aia și nu m-am mutat deloc. Am avut condiții foarte bune și nici măcar nu am realizat asta decât acum. Să nu mai zic că la liceu avem tablă neagră cu cretă, nici nu mai știu să scriu cu cretă. Mă plângem că la noi în clasă avem 4 calorifere din care decât unu era d-ăla nou, restul erau d-alea vechi. Și mă plângem că sunt foarte calde, dar niciodată fierbinți, ca să încălzească suficent.
Dar acum în clasă am decât două calorifere care sunt decât călduțe, și marea căldura vine de la un reșeu cumpărat tot din banii profesorilor.
Însă cea mai nașpa chestie este baia, noi elevii avem o baie vai de ea, e ruginită, de-abia merge apa, nu avem nici săpun și nici hârtie. Dar totuși e foarte curată, n-am ce să zic în legătură cu asta.
Băi, deci baia profesorilor, e fenomenală. Baia mea de acasă nu arătat nici pe jumate cum arată baia profesorilor de la liceu. Au condiții de lux, băi deci au gresie roz și albastru combinată. Zici că e paradis, mă jur pe orice că e cea mai frumoasă baie pe care am văzut-o vreodată în realitate. Nici la mine la școală baia profesorilor nu arătă așa.
Când am văzut baia aia, nici nu am știu ce e, am văzut-o de la despartare, numai roz și albastru. E cea mai frumoasă încăpere din liceu.