Salut! Uite o poezie:
Doamna mea de geografie,
E -nteleapta lumea o stie,
Azi e ziua dumneaiei
O felicita elevi iei
Doamna eu va multumesc
Ca m-ati invatat pe harta
Sa cunosc lumea-ntreaga
Nu sunt eu un mare poet dar sper ca te-am ajutat, funda?
Imi vine sa zambesc, caci mi-am amintit ca eram ca si tine in aceeasi postiura.Numai ca la mine era vorba de profesoara mea de muzica dintr-a 7-ea, care ne stimam reciproc.Ce crezi ca am facut? Am luat un disc, asa era pe vremea mea, cum ii ziceti voi acum ''vinil', si mi-a placut numele de Beethoven pe care desigur nu-l ascultasem constient, cel putin.Si avea pe el simfonia a 3-a! Dar nu stiam ca aceasta simfonie contine cel mai frumos Mars Funebru!
Dupa ce profesoara mea a laudat celelalte cadouri(pe mine m-a lasat la urma - ma miram, caci credeam ca am facut ceva frumosss...), a inceput sa ne povesteasca de EROICA, lui Beethoven.(discul primit de la mine).A spus ca fusese inchinat lui Napoleon, dar cand acesta a ocupat Viena, a schimbat numele in Eroica, pentru ca-i macelarise poporul, si ca a scris:çel mai celebru Marcia Funebre'.
Nu-ti spun ca mi-a fost asa de rusine!
A murit la cativa ani dupa ce am terminat 'generala', tanara.
E greu sa scrii sau sa faci un cadou cuiva iubit sau iubita.
Cred ca cel mai frumos cadou esti doar TU, privind-o cu dragoste si respect. Stragandu-i mana.Ca sa nu faci gafe camine.Bafta!
Prietene, pune - o cât mai repede pe hârtie până nu va fi ștearsă!
Deci...
Când m-ați chemat să văd o lume
Înscrisă-n pagini de atlasuri
Și când mi-ați spus cu care nume
Se potrivesc mulțimi de glasuri...
Când mi-ați vorbit de latitudini,
Meridiane, paralele,
De verticale longitudini
Și astre cu luciri de stele...
Când pe Jules Verne mi l-ați citat
Drept un ilustru vizionar,
Ce lumea-ntreagă - a colindat
Ca cel mai vajnic marinar...
Când munți, păduri câmpii și ape
Cu - a lor culori să se prezinte
Pe hărți din diferite mape
Și - apoi să - ncerc să le țin minte...
Când multe bogății de-aceste
Mi-ați dăruit spre luminare,
Le-am transformat într-o poveste
Sfârșind în nesfîrșita zare!
Mulțumesc pentru al tău „mulțumesc"!
Partea proastă a lucrurilor e aceea că și tu ești un școlar destul de îngust la minte dacă te-ai grăbit să acorzi funda pentru mizeria pe care ți-a propus - o acel „Harsh Times".
Dacă i-ai fi transmis, acelei a tale profesoare de geografie, acea mizeriuță premiată cu fundă, ai fi intrat pentru eternitate în dizgrațiile acesteia.
M-ai dezamăgit!
Nu meritai efortul făcut de mine pentru a te ajuta cu ceea ce am produs.
Nu sunt eu cel mai teribil versificator al zilelor noastre, dar e o diferență ca de la cer la pământ între ceea ce ți-am dat eu ( în primul rând ca enunciator al ideilor și conceptului de bază, în relația dascăl - elev) vis - a- vis de creația acelui Harsh Times.
În final, nu țin să augmentez comparația cît faptul că practic tu nu ai știut ce vrei și ai acceptat de bun orice vei fi primit.
Ție nu ți-ar fi fost rușine să-i trimiți profesoarei acea mizerie de așa - zisă poezie?
Hai, pa!
Ati intrat in clasa-aceasta
Luminand sala-n vapai
S-explicand cu sarguinta
Despre tari, paduri si vai.
Noi dorim sa va-oferim
O cununa doar din lauri
Lasand muntii fara pisc
Si-un ocean fara de valuri.
Cu crezamnt noi acum stim
Ca-n suflet va vom purta
Si orice dor care s-abate
Drumul lung il va scurta.
Soarta ce s-o pogari
Peste viata care-o poarte
Sa va plimbe-n val de munte
Si pe-un pisc de mare-nalta.
Si cand veti strabate-n lume
Poate lunca, poate creasta
Aruncati si-un gand nostalgic
Amintind de clasa-aceasta.