Astăzi ne îndreptăm cu pași calzi,
Spre un moment viitor nostalgic.
Cu frunze verzi etern de brazi,
O etapă cu un final magic.
O mama periodica, a noastră-i sfânta
Ce pictoresc ne-a arătat clipa draga.
Un început, printre crengi de copil de cântă,
O fereastra a traiului, se deschide, -i larga.
Vom părăsi o împărăție lunga, cu-n vis măreț,
Și un sentiment apăsător in suflet.
Speram ca scrisul de înger sa fie citeț
Să auzim voci line, nu de lup un urlet.
Cu frunțile înălțate, cum am fost învățați
Pe noi cărări, pășim adânc.
In fața întregii mulțimi, am fost arătați
De la primul om mare, până la ultimul prunc.
Doamna, ne veți lipsi, însă de revedere
Vom sărută obrajii dumneavoastră sfinți.
Sper ca in abis s-aveti aceeași plăcere
C-atunci când ne vedeați, în bănci, cuminți.
Eterne de brazi* și printre crengi de copil cântă*
Mai mult decât naivă, ca să mă pronunț delicat.
„Sper ca în abis". Care este sensul acestei expresii?
Dacă „visul este măreț" de ce există „în suflet un sentiment apăsător"?
Între subiect( „o fereastră a traiului„) și predicat ( „se deschide") nu se pune niciodată virgulă.
Și încă destule inepții.
După acel „vă rog" se impunea semnul exclamării și nu semnul întrebării.
Mai exact s. întrebării se punea după „ ...clasei a IV - a" și apoi „Vă rog!".
"in abis" - in adânc (in suflet)
visul este măreț pentru că ei trec în clasa a 5 a, sunt noi experiențe, fiecare are un vis aparte, iar sentimentul apăsător pentru că se despart de învățătoarea lor cu care au stat 4 sau 5 ani. Iar virgula e pusa ca se face o pauza, ca să își dea seama de pronunție. Poate am mai greșit, dar am incercat sa transmit ceva prin poezie și sper că am reușit trebuie înțeleasă după virgule
anonim_4396 întreabă:
Adi1987 întreabă: