A fost odata ca niciodata, un om nespus de inteligent si de chipes, eu. Acel om nespus de inteligent si de chipes avea un dusman, prostia omeneasca. Intre el si prostie se dadusera lupte mari... mereu castiga acele lupte, dar, cu toate astea nu reusea sa combata prostia. Intr-o zi, a spus: ''Gata, prostia trebuie sa moara!'' S-a gandit, sa-i ademeneasca pe toti adeptii ''prostiei'' si sa incerce cumva, invatandui sa-i faca sa-si paraseasca conducatorul, se spune ca si in zilele de azi acel om inca se mai lupta cu acel monstru infiorator care tine sub stapanirea lui atatia oameni nevinovati si anume ''prostia omeneasca''.
Funda?