În sistemul de scriere a numerelor la romani (probabil imitat de la etrusci), au apărut mai întâi semnele: I, X, C şi M. Primul semn este uşor de înţeles cum l-au ales, este bara verticală, unitatea (un băţ, de exemplu). C este iniţiala lui centum, iar M iniţiala lui mile. Ştie cineva o explicaţie pentru X?

Decem.
A devenit o simplificare pentru barele/bețele respective, acelea de I (1).

La numărul 5 erau cinci bare, dar avea o ieșire, ca la o creangă. Adică o bară normală, verticală, dreaptă, dar pe la mijloc ieșea o altă bară mică pe diagonală, si devenea un fel de Y. Cu timpul, lumea se grăbea și scria mai ușor, deci a devenit V, la repezeală.

iar la X, a fost o bară normală verticală dreapta, și intersectată cu o bară oblică, completă. La fel, din repezeală și a fi mai ușor, a devenit X, și numind-ul "Decem".

Sau, consideri că la o mână ai 5 degete, și fiecare deget este un băț sau o bară*

(M-am corectat. )

"Iar dacă pui palma deschisă sub cealaltă palmă, obții X."
mi se pare plauzibilă varianta asta

Habar nu am, dar pot sa fac o speculatie. Se practica si acum numararea prin bare oblice, care apoi se bareaza. Iar la numere mari, dupa noua bare, a zecea le bareaza invers, ca sa poti numara zecile usor. Sistemul asta era folosit si de romani. Daca pentru simplificare, inlocuiesti cele noua bare oblice cu una, iar apoi o barezi, obtii X.

Vezi sistemul de numeratie romana si te lamuresti
https://www.referatele.com/......le-com.php

Bun linkul!