Buna! Uite descrierea unui tablou de munte de exemplu:
Azi muntele imi gadila sufletul. Un ghiocel razlet si-a scos privirea afara din zapada. Un cerb boncaluieste din copita si cheama cu ragete aburinde o ciuta singura si pierduta. Ea... apare. Cu ochii mari si negri se apropie sa se adape din lacul aproape in totalitate inghetat - doar marginile ii sunt dezghetate. Cu pasi inceti, parca numarati, ciuta se apleaca peste apa. Isi ridica de cateva ori privirea neagra si frumoasa, iar apoi la o fosnitura ciudata... dispare inapoi in desisurile padurii!
Mai departe se aude o strigatura: Anaaa! Anaaa! Asa se striga muntenii unii pe altii. Casele li-s departe una de alta, iar necazurile si bucuriile uneori si le striga. Dar Ana...in ziua aceea nu a mai iesit! Nici atunci nici in alta. Acum acolo sta Mariuta. Nepoata ei cu par balai, bucata din ea. Focul mocneste si cosul fumega un fir gri...ca o chemare sau o ruga catre cer. Azi cerul tace. Nu plange a ploaie, nu viscoleste si nici nu ninge peste ganduri. Mariuta se aude pana si pe ea: "Bunica Ana?!". Dintr-un tablou ingalbenit, cu rame de lemn Ana zambea larg. Cum sa nu zambeasca? Mariuca e mama a doi copii frumosi. Doi balai bucalati cu ochii negri precum mura. E cald timpul cu ea desi la munte timpul trece repede. Seara a venit prea repede. Se aud tot felul de sunete ciudate - parca ar vorbi sufletul muntelui. In departare se mai aude cum rage cerbul a singuratate.
Eu vroiam o descriere a unui tablou de la un muzeu. Daca se poate
Sincere felicitări veşnic rătăcitoarei.
Vezi ce înseamnă să-ţi pierzi timpul încercînd să deschizi mintea cuiva!
Măi, Ştefănel, caută tată, undeva pe net ceva pictori sau tablouri celebre, ( vei găsi sute de exemple), te uiţi la un anume tablou, îţi imaginezi că eşti într-un muzeu, mai ales că intri fără să dai vreun leu, şi încerci să spui cu cuvintele tale ceea ce vezi.
Iată, de exemplu, să zicem că ai fost într-o excursie, undeva la munte, şi cînd ai revenit acasă mama ta te-a întrebat unde ai fost şi ce ai văzut. Tu începi să spui unde ai fost, cum era peisajul, cum erau împrejurimile, ce se vedea de aproape, ce se vedea în depărtare, cum s-a văzut răsăritul de soare, cel care v-a trezit dimineaţa şi v-a bătut în uşa cortului, cum se auzea şopotul pîrîiaşului care trecea pe lîngă corturi, că ai văzut o ciută, ( vorba rătăcitoarei)că pe nişte dealuri în zare se vedeau nişte fumuri ( de la ce-or fi fost?), cum s- a văzut apusul soarelui, ce culoare avea orizontul, ce culoare aveau frunzele copacilor...
Nu ai chiar nici un strop de inteligenţă în tărtăcuţa aia a ta? Nu eşti în stare să gîndeşti nimic singur, decît numai să-ţi toarne cineva cu pipeta, picătură cu picătură?
În ce lume trăiţi, oameni buni?
Şi ai văzut, după ce acestă drăguţă domnişoară şi-a dat osteneala să te facă să înţelegi ceva,, în frumoase imagini, văzute cu ochii minţii, tu, dintr-o dată te-ai deşteptat şi ţi-a sărit ţandăra replicînd foarte vexat (vezi DEX): "Păi, eu voiam descrierea unui tablou de la muzeu."
De acord cu tine, dar în enunţul textului tău nu ai specificat despre ce anume tablou vrei să ţi se vorbească.
Pentru că acest cuvînt " tablou" poate avea mai multe sensuri : tablou, cu sensul de pictură; tablou de siguranţe electrice; tablou, ca parte componentă a unui act dintr-o piesă de teatru;
tablou, în sensul unei privelişti din natură( exact ce ţi s-a răspuns); o înşiruire de nume grafice sau componente ale unor elemente din natură; tablou cu sensul unei plăci prevăzute cu nişte cuie unde se pot pune nişte chei, la îndemînă; tablou ( sau panou ) unde se evidenţiază nişte anume aspecte; tablou în sensul de fizionomia cuiva rămas extaziat în faţa unei imagini: De aici şi expresia " a rămas tablou".
Cam asta e!