Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum se reflectă în simțirea și fantezia scriitorului.
„Epitetul nu este o figură de stil în sine, ci numai un purtător de figuri de stil. Orice atribut, nume predicativ sau circumstanțial de mod este numit epitet când conține în același timp o metaforă, o metonimie, o sinecdocă, o hiperbolă etc., sau când face el însuși să apară o asemenea figură. Dacă nu cuprinde așa ceva, atunci el nu este epitet."
Nu orice element determinant (adjectiv sau adverb) este epitet. În situații ca cele din textele de mai jos determinarea este neutră din punct de vedere stilistic, fără să implice participarea imaginației sau afectivității scriitorului:
„[...] și părinții, și frații, și surorile îmi erau sănătoși." (I. Creangă, Amintiri din copilărie)
„Atâta obidă se abătu asupra lui, încât sub pleoapele închise închipuirea-i dădi buzna [...]." (Ionel Teodoreanu, La Medeleni)
Dacă în cazul exemplului de mai sus reprodus din opera lui I. Teodoreanu, adjectivul „închise" ar fi înlocuit cu altul, care să presupună o metaforă, cum ar fi „zăvorâte", atunci termenul câștigă în expresivitate și devine epitet.
În versurile lui Tudor Arghezi din poezia Testament:
„În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine
[...]
Durerea noastră surdă și amară",
epitetul „răzvrătită" presupune la bază o personificare, iar epitetele „surdă" și „amară" sunt rezultatul unei metonimii în care s-a înlocuit efectul prin cauză.
Epitetele au rolul important de plasticizare a imaginii artistice precum și cel de atragere a cititorului.
Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Procesul de realizare a metaforei constă în „punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri, ființe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii".
Să urmărim exemplul metaforei din poezia eminesciană Melancolie:
„
Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,
Prin care trece albă regina nopții moartă.
"
—Melancolie, Mihai Eminescu
Această metaforă presupune o comparația inițială: „luna ca o regină moartă a nopții", comparație bazată pe două similitudini: paloarea astrului și a unei ființe moarte, unicitatea lunii pe cerul nopții și prezența ei dominantă față de celelalte corpuri cerești, însuși care apare și în alte poezii ale lui M. Eminescu. De exemplu, în Scrisoarea I:
„
Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci.
"
—Scrisoarea I, Mihai Eminescu
Naratiunea
Este modul de expunere prin care se relateaza, intr-o succesiune temporala, fapte si intamplari. Se bazeaza pe actiune si pe verbe.
Naratiunea presupune un narator, actiune, personaje. Naratorul este ipostaza literala a autorului real, care povesteste evenimentele, descrie locurile si explica cele intamplate.
Naratiunea este modul de expunere specific operelor epice, cu toate ca poate aparea si in operele dramatice, atunci cand un personaj povesteste ce s-a intamplat in afara scenei. Mai poate fi intalnit si in poeziile lirice, in asa-numitele poezii lirice narative.
Descrierea
Este modul de expunere prin care sunt prezentate caracteristicile unor obiecte. Rolul descrierii intr-un text este de a situa actiunea si personajele, de a exprima in mod sugestiv atmosfera in care se desfasoara intamplarile si ajuta pe cititor sa-si imagineze cum arata locurile si oamenii.
Ea se bazeaza pe substantive, adjective si adverbe.
Descrierea mod de expunere care sta la baza operelor lirice, dar poate fi intalnita si in operele epice, unde se impleteste cu naratiunea si dialogul.
Dialogul
Este modul de expunere care reproduce in mod direct cuvintele personajelor. Prin folosirea dialogului, povestitorul isi lasa personajele sa se descrie singure, prin modul lor de a vorbi.
Dialogul sta la baza operelor dramatice, dar poate fi intalnit si in operele epice, mai ales in schite, si chiar in operele lirice, in asa-numitele poezii lirice dialogate.
Se poate vorbi si de un dialog interior, de replici pe care un personaj le schimba cu el insusi.
Monologul
Este vorbirea unui singur personaj.
Este specific operelor lirice, in care ia forma confesiunii (in poezia intima si de idei) sau a descrierii (in poezia descriptiva – pastel).
Putem vorbi si de un monolog interior, cand un personaj vorbeste in gand si de un monolog teatral, cand un personaj vorbeste singur, pe scena, in fata spectatorilor.
Multumesc dar nu prea inteleg. zi-mi cu cuvintele tale ca si eu puteam sa ma uit pe net
După ce te-ai chinuit vreo jumătate de oră cu cele două ditamai răspunsurile, iată și cît de mulțumit a fost prostovanul ăla de cezărică.
În enunțul său el ne spune că nu mai știe cum să afle...
Mă îndoiesc că el a știut vreodată despre aceste lucruri.
Nu e cel mai cinstit ca pe astfel de oameni să -i lași să moară în prostia lor?
Epitetul este o figura de stil care arata o insusire mai speciala, e un adjectiv mai special, metafora este o figura de stil prin care se trece de la sensul obisnuit al cuvantului la un alt sens.Modurile de expunere sunt naratiunea, descrierea, dialogul si monologul.Naratiunea inseamna povestire deci daca vezi o povestire inseamna ca modul de expunere e naratiunea.Valoarea morfologica face referire la partea de vorbire a unui cuvant iar functia sintactica reprezinta functia lui:Subiect, predicat, atribut, complement, nume predicativ.Numai bine.
Bai fii atent. metafora e figura de stil care face un lucru sa aiba calitati de genul superioare cum ar fi [gura sobei ] soba nu are gura deci sensul e de genul subinteles adica chestia de unde arde focul, epitet e o figura cel mai dese ori subst Plus Adj dar sint cazuri si cu adverb.sint 4 moduri de expunere; naratiune, descriere, dialog, monolog, iti dai seama ca enaratiune fiindca autorul nareaza intimplarile adica ceva de genul povesteste adica participa in text si poate fi ceva de genul eul liric
Nu vezi ce fata ai te au facut parintii pentru alocatie sau din plictiseala
Daca te prind vai de capul tau, dar te vad asa mai mic asa ca te lasa in pace(bot de peste)
Imi poate spune sh mie cineva valoare morfologica sh functia sintatica la cuvintele :ca mostenire,cateva, prezentata, il, de azi, care
Lupoaie_Rares-Lucian_2000 întreabă: