Am 14 ani si sunt in clasa a 8-a. La scoala mi s-a predat acum 1-2 luni subordonatele (predicativa, subiectivă, atributiva) însă ideea e ca habar nu am sa le identific. Adică cum îmi dau seama care e subiectivă / predicativa / atributiva? M-am uitat in caiet însă tot nu inteleg.
Multumesc, dau Funda!
I) SUBIECTIVA ține locul subiectului.
Ex. Ce a fost verde(1)/ s-a uscat. (2)
(1) SB
(2) PP și regentă
Subiectiva poate fi înlocuită cu un substantiv sau un pronume demonstartiv.
Ex. Verdeața s-a uscat. Aceea s-a uscat.
Verdeața/aceea= subiecte
II) PROPOZIȚIA PREDICATIVĂ ține locul numelui predicativ.
Ex. Fata a ajuns profesoară.
a ajuns profesoară= predicat nominal (PN)
PN= verb copulativ (a ajuns) + nume predicativ (profesoară)
Se dezvoltă numele predicativ: Fata a ajuns(1)/ ce și-a dorit (2)/
(1) PP și regentă
(2) Prop. predicativă
III) PROPOZIȚIA ATRIBUTIVĂ ține locul atributului.
Ex. Ei locuiau într-o odaie frumoasă. (frumoasă= atribut)
Ei locuiau într-o odaie (1)/ care era frumoasă (2)/
(1) PP (r)
(2) Prop. atr.
PS. Trebuie să cunoști dumnezeiește regulile de introducere a propozitiei subordonate subiective. Altfel, nicioodată nu vei ști să identifici o propoziție subiectivă. Dacă nu înveți regulile, mereu o vei confunda cu propoziția completivă directă.
REGULA I
verbul "a trebui" impersonal (cu sensul "SE CUVINE", "SE CADE", " E NECESAR")
Ex:
Trebuie/ să iau examenul./ (trebuie= e necesar, se cade) 1. PP 2.SB
E necesar/ să iau examenul. 1) PP 2) SB
Se cade/ să iau examenul. 1)PP 2) SB
Deci, verbul " a trebui" trebuie să se înlocuiască cu unul din cele trei verbe.
REGULA a II-a
Verbul " a fi " impersonal (cu sensul " a se întâmpla")
Ex:
Era/ să mă calce mașina./ ( Se întâmplă/ să mă calce mașina/) 1. PP 2. SB
Era/ să plouă./ (Se întâmplă/ să plouă/) 1. PP 2. SB
REGULA a III-a
Verbe active impersonale.
Verbele "trebuie", "doare", "poate", "rămâne", "ajunge", precedate de un pronume personal la dativ și acuzativ:
Ex: Ne rămâne/ să cercetăm cauzele/ 1) PP 2) SB
Ne= pronume personal în caz dativ
Îți ajunge/ cât ai învățat / 1) PP 2) SB
Îti= pronume personal în caz dativ
Ne doare/ că s-a întâmplat/ 1) PP 2) SB
Ne= pronume personal în caz acuzativ
REGULA a IV-a:
Verbe reflexive impersonale (se cuvine, se cade, se știe, s-a auzit, s-a aflat, s-a stiut etc)
Ex: Se stie/ cine învață/ 1) PP 2) SB
S-a aflat/ care a fost adevarul./ 1) PP 2) SB
REGULA a V-a:
Verbe pasive impersonale ( a fi + participiu):
Este scris, a fost scris, a fi scris, fusese scris
Este dat, a fost dat
Este hoptarat, a fost hotarat, fusese hotarat
Este important
Este dovedit
Este recomandat
Acum, aplicate in propozitii: Ti-a fost dat/ să suferi./ 1) PP 2) SB
Iti este scris/ sa suferi/ 1) PP 2) SB
Este hotarat/ ca vom participa./ 1) PP 2) SB
REGULA A VI-a
Expresie verbală impersonală
A FI + adverb (este bine, este rău, este posibil, e așa, e drept etc)
Ex: Este bine/ să ajuti pe alții/ 1) PP 2) SB
A FI + locutiune adverbială (e de priosos, e cu putintă)
Ex: E cu putință/ să reusesc/ 1) PP 2) SB
A Fi + verb la supin (e de știut, ar fi de dorit etc)
E de stiut/ ca va reusi/ 1) PP 2) SB
REGULA a VII-a
Adverbe sau loc. adverbiale predicative (ex: adverbe predicative: sigur, poate, desigur, probabil, pesemne. Exemple de locutiuni adverbiale pred: fara indoiala, cu siguranta)
Sigur/ ca este vinovat./ 1) PP 2) SB
Fara îndoială/ că va reusi/ 1) PP 2) SB
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Atribut
Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un substitut al acestuia (pronume, numeral sau adjectiv substantivizat) pe care îl precizează, îl identifică sau îl califică indicând o caracteristică sau o calitate a acestuia. Răspunde la întrebările: care?, ce fel de?, al/a/ai/ale cui?, câți?, câte?, al câtelea?, a câta?
În limba română
Subordonarea se realizează prin:
acord când atributul este exprimat prin adjectiv, verb la participiu sau numeral
aderență când atributul este exprimat prin locuțiune adjectivală sau adjectiv invariabil
În topica normală, atributul este poziționat:
după regent dacă este exprimat prin:
adjectiv calificativ
determinativ
adjectiv pronominal de întărire
adjectiv pronominal posesiv
sau locuțiune adjectivală
înaintea regentului dacă este exprimat prin:
numeral
adjectiv pronominal relativ
adjectiv pronominal demonstrativ
adjectiv pronominal nehotărât
adjectiv pronominal negativ
locuțiune adjectivală
Clasificare
Atributul se clasifică după valoarea părții de vorbire prin care este exprimat în:
Atribut adjectival
Atribut substantival
Atribut pronominal
Atribut verbal
Atribut adverbial
Atribut interjecțional
Atributul determină:
un substantiv:
"Urcând șoseaua cea mare șerpuită peste Stânișoara, Vitoria și Gheoghiță auziră glasul puhoaielor" (Mihail Sadoveanu, Baltagul)
un pronume:
"Toate acestea vor fi rezolvate curând."
o parte de vorbire exprimată prin substantiv:
"Trei dintre ei sunt matematicieni.
Subiect
Cuvântul subiect are mai multe conotații, toate fiind axate pe aceeași interpretare a noțiunii: ceva sau cineva care efectuează acțiunea intr-o propoziție, ceva sau cineva despre care se face referire (prin vorbire, scriere, etc). Subiect, în sensul general al conotației date acestui cuvânt, reprezintă locul, acțiunea, obiectul, ființa, conceptul abstract, tema despre care se vorbește sau scrie, la care se face referire.
Subiect (în filozofie) definește partea referitoare la conștiință în relația obiect/subiect.
Subiect (în gramatică) sau „subiectul gramatical" definește acea parte principală a propoziției care efectuează acțiunea.
Exprimare
Subiectul gramatical poate fi exprimat prin:
substantiv în nominativ: Mașina pleacă.
locuțiune substantivală: Darea de seamă a fost întocmită repede.
numeral cu valoare substantivală în nominativ
cardinal: Doi se ceartă.
colectiv: Amândoi au fost la munte.
fracționar: Un sfert costă mult mai puțin.
distributiv: Câte doi merg pe coridor.
ordinal: Al doilea merita să câștige.
pronume în nominativ
personal: Noi am lucrat, nu voi.
de politețe: Dumneavoastră ați mers la fața locului.
posesiv: Al meu este primul.
demonstrativ: Acela este cel mai deștept.
nehotărât: Toți au dreptul la cuvânt.
negativ: Nici unul nu a ascultat.
interogativ: Cine nu a înțeles?
relativ: M-a întrebat: Cine nu a înțeles.
verb
infinitiv: A vedea un film bun este o plăcere.
supin: De plătit mai puțin este convenabil.
gerunziu (numai după un reflexiv-pasiv impersonal): Se aude gemând.
locuțiune verbală
infinitiv: E greu a pune pe roate o afacere.
supin: Este ușor de băgat de seamă diferența.
interjecție (numai după un reflexiv-pasiv impersonal): S-a auzit pleosc! după ce a sărit în apă.
Subiectul gramatical poate fi si neexprimat. Subiectul neexprimat este:
subînțeles când subiectul a fost exprimat într-o propoziție anterioară;
inclus atunci când poate fi dedus din desinența verbului (la pers. I și II nr singular și plural).
Câteva exemple ar putea fi următoarele:
Subiectul excursiei noastre de azi este muntele Cozia și împrejurimile sale.
Testarea acestui mic program de calculare a radăcinii reale a oricărei ecuații de grad trei a fost subiectul acestei experimentări.
Predicat
Predicatul este partea principală de propoziție care atribuie subiectului o acțiune, o stare sau o însușire.
Predicatul poate fi exprimat prin:
verb la mod personal
adverb predicativ
nume predicativ
Poate|1 că întelegi|2.
interjecție cu valoare predicativă
Pupăza zbrr! pe-o dugheană. — Ion Creangă, Amintiri din copilărie
intonație predicativă
Vorba lungă, sărăcia omului. — Folclor
locuțiune verbală
A stat de veghe toată noaptea.
locuțiune adverbială predicativă
Fără doar și poate că se va întoarce.
Cuprins
1 Clasificare
2 Punctuație
3 Acord
4 Bibliografie
Clasificare
Predicatul se clasifică în
Predicat verbal - arată ce face subiectul și îi atribuie acestuia o acțiune:
În față răsărise luna. — Fănuș Neagu, Dincolo de nisipuri
Predicatul verbal este exprimat prin verbe la moduri personale:
Indicativ: citesc, citeam, citii, am citit, citisem, voi citi
Imperativ: citește
Conjunctiv: să citesc, să fi citit
Condițional-optativ: aș citi, aș fi citit
Predicat nominal - atribuie o insușire sau o calitate subiectului și arată cine este, ce este și cum este subiectul.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Și unu-i vrâncean. — Miorița
Predicatul nominal este format din verb copulativ și nume predicativ.
Verbele copulative sunt: a fi, a deveni, a ajunge, a rămâne, a însemna, a părea, a se naște, a ieși, a se face (ultimele două când au sensul lui a deveni);
Verbul a fi este predicat verbal când are sensul de: a exista, a se afla, a se găsi, a merge, a proveni;
A deveni este tot timpul verb copulativ.
Punctuație
Predicatul, verbal sau nominal, nu se desparte prin virgulă de subiect.
A fost un împărat.
Se folosesc virgule când între subiect și predicat s-a intercalat o parte de propoziție sau o propoziție:
Greuceanu, care văzu lipsa paloșului|2, a plecat.|1
Cuvintele care alcătuiesc numele predicativ multiplu se despart de virgulă când nu sunt legate prin conjuncția și ori sau.
Acord
În numeroase limbi, inclusiv limba română, predicatul se acordă cu subiectul. Acordul constă în modificarea formei predicatului în funcție de caracteristicile subiectului. În limba română acordul se face în persoană și număr, și dacă predicatul este nominal sau exprimat printr-un verb la diateza pasivă acordul se face și în gen.
Acord în persoană și număr:
Eu nu înțeleg.
Voi așteptați aici.
A răsărit luna.
Acord suplimentar în gen:
Mama e supărată.
Au fost plantați o sută de brazi.
Răspunde
Stii functiile sintactice? Atribut, predicat, asa.
Dupa indentifici propozitiile dintr-o fraza, si elementul de relatie adica ala care le leaga si pui intrebarea ca la functii.
Am mers cu pisica 1/care era acolo.2/
am mers si era acolo predicate, pui linie inainte de care ca ala le leaga. Care pisica? Care era acolo, deci aia e atributiva.
Tu chiar ai citit cerința? 
Tu ai scris câteva noțiuni de subordonare în propoziție. El a cerut subordonarea în frază. ))
-
anonim_4396 întreabă:
10 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
