Vreau si eu o sceneta de Craciun pentru Clasa a VII-a. Vreau sa aiba maxim 3 pagini si sa aiba maxim 5 personaje.

In regula. Sceneta nu cred ca va dura mai mult de 20 de minute. Personajele principale sunt 4 la numar, inca un personaj secundar, deci sunt 5. Vor mai fii si altii, dar doar ca umplutura ca sa zic asa. Aici e sceneta:

Muzica de fundal: instrumentalul de la "Gingle Bells"; se opreste dupa ce intra in scena primul prezentator.

[Intra in scena primul prezentator, baiat, imbracat frumos, la costum]
P1: (gesticuland cu mainile): Buna seara, dragi parinti, bunici si colegi! V-ati adunat azi in jurul meu, intrucat eu nu ma pot aduna in jurul vostru, ca sa auziti o poveste de Craciun. (mergand dintr-o parte in alta a scenei): Da, sunt convins ca ati mai auzit multe pana acum, insa va asigur ca pe aceasta, nu. (oprindu-se si cautand cu privirea prezentatoarea): Ar fi trebuit sa nu fiu singur acum – cred ca partenera mea inca nu a terminat sa se aranjeze. Fetele astea. (aplecandu-se in fata, punand mana intr-o parte a gurii si spus aproape soptit, pana la sfarsitul replicii): Fie vorba intre noi, eu nu cred ca e nevoie de ceva aranjare, mie mi se pare foarte frumoasa asa cum e. Pana la anul va fi prietena mea, o sa vedeti! Dar sa nu spuneti nimanui ca v-am spus asta!
[Intra in scena prezentatorul 2, fata, imbracata frumos, de gala]
P2: Ce faci, Charles? Ai inceput deja?
(P1, putin surprins, ridicandu-se brusc):
P1: N-nu. nu, nu, nu. Doar i-am salutat si le-am spus cat esti de minunata (zambind larg catre P2).
P2: (radicand din sprancene): Vai, Charles, dar nu era nevoie decat sa le spui despre ce vom discuta cu ei! (aratand cu o mana catre public).
P1: Da. (dregandu-si vocea): Da, asa e. In regula, Mary, Craciunul. Tuturor le place Craciunul! Colinde. [undeva din spate, se aud pentru cateva secunde, niste copii cantand "O, ce veste minunata", apoi inceteaza si P1 continua]. Obiceiuri. Ah, bine ca mi-am amintit! (catre P2): Vrei sa stii care este obiceiul meu preferat? (facand o scurta pauza, cu o spranceana ridicata, privind-o insistent pe Mary): Vascul!
P2: Dar, Charles, la noi in tara nu exista traditia vascului. (zambind, aproape razand)
P1: Pai, ce-ar fi sa. (scotand de undeva de la spate, o crenguta de patrunjel): existe de-acum? (tinand crenguta deasupra capetelor lor, la mijloc si aplecandu-se putin catre fata, tuguind buzele si inchizand ochii).
P2: Dar ala e … (aproape razand. Vazand ca baiatul se apropie, incercand sa o sarute, il impinge incet cu mainile si se da intr-o parte) patrunjel!
P1: Aam, nu conteaza, trecem peste. (aruncand in spate, peste umar, crenguta de patrunjel).
P2: Continuand… Mai pe scurt, ca nu mai avem timp de mai pe lung, toti iubim Craciunul! Mirosul de cozonaci si mere coapte, colindele care rasuna prin ninsoare si luminitele aprinse, ce ofera globuletelor de diferite culori, agatate in brazii de Craciun sau de perdele, sclipiri de aurora… (uitandu-se in sus, zambind larg si gesticuland cu mainile, facand doi pasi in fata si inapoi din cand in cand, la sfarsit inchizand ochii, intinzand mainile in lateral si facand o pirueta).
P1: (uitandu-se nedumerit la P2 si oprind-o din pirueta): Bine, bine, am inteles, atmosfera superba. Apropo, avem notiuni diferite in ceea ce priveste termenul "scurt".
(P2 isi lasa mainile in jos si se uita urat la P1; P1 continua putin speriat, incercand sa evite privirea fetei):
P1: Acum, ce-ar fi sa incepem povestea? (se uita inspre P2, care inca se uita urat la el, cu umerii lasati, deci se intoarse din nou catre public): o sa interpretez asta drept un "da".
(P2 se indreapta, clatina din cap, se uita in sus si revine la pozitia ei, langa P1, zambind catre public).
P2: Cu totii stim ce se sarbatoreste de Craciun. (intinzand mainile in fata, catre public, asteptand raspunsul).
[Din public se aud copii strigand "Nasterea Domnului"]
P1: Asa este, asa este. Si cu totii stim, de asemenea, multe povesti ce pornesc cu baza "Craciunul". Cum ar fi … batranul Scrooge, de exemplu sau rautaciosul Greench, care a incercat sa fure sarbatoarea aceasta.
P2: Da, sau trista poveste a fetitei cu chibrituri…
P1: Intocmai! Dar nu cu totii stim povestea micutei Angela, fetita din orfelinat.
P2: Cum ati putea sa o stiti? Nimeni altcineva in afara de cei care au asistat la infaptuirea ei, o cunosc. (uitandu-se cu subinteles la public si zambind).
P1: Povestea ei incepe din ziua in care s-a nascut…
[Pe fundal se aude melodia Yiruma – River flows in you; povestitorii se retrag in spatele scenei, urmand sa continue sa povesteasca de acolo, lasand-o in fata pe o fata, imbracata in haine largi si uzate, ninsa (faina sau polistiren), careia nu i se vede fata, cu un bebelus de jucarie in maini, invelit in multe cearsafuri, sau paturi]
P1: (in timp ce fata cu bebelusul se uita de jur imprejur si lasa copilul pe un pres, in fata unei usi (usa poate fii confectionata din doua scaune, invelite in carpe albe, sau fiti creativi ) ): … iar mama ei a lasat-o pe pragul unui orfelinat si a plecat.
[Mama copilului urmeaza intocmai indicatiile povestitorilor]
P2: O saruta… si o lasa acolo. Copilul a inceput sa planga, facand pe una dintre ingrijitoarele orfelinatului sa iasa afara.
P1: Vazand copilul, i s-a facut mila si l-a luat inauntru. (dupa ce inchide "usa" se poate observa cum leagana bebelusul pe brate). A indragit-o din prima si i-a pus numele Angela, de la "inger". Angela a crescut…
[Se opreste melodia, incepe instrumentalul de la "Let it snow". Doi copii, imbracati in alb iau din scena scaunele care formeaza usa, ingrijitoarea orfelinatului scoate din scena si bebelusul. Fata care a jucat mama poate sa o joace si pe Angela insasi. Cu parul prins in codite, nemachiata (poate doar putin rimel si culoare in obraji, ca sa para putin mai mare, dar nimic mai mult, deoarece era un orfelinat modest) si imbracata modest, dar foarte frumoasa, Angela statea pe un scaun si citea, cand vede un baiat inalt, frumos si vessel, uitandu-se pe geam].
P2: Da. s-a indragostit… Il vedea in fiecare zi si se gandea la el in fiecare seara. Angela avea 16 ani acum.
[Angela si baiatul urmeaza intocmai indicatiile povestitorilor. Muzica se opreste]
P1: Baiatul parea sa nu o observe niciodata, iar Angela se cufunda intotdeauna inapoi in cartile pe care le citea. Angela s-a simtit mereu in plus, neglijata din aceasta cauza si neplacuta de nicio persoana din jur.
P2: Se gandea ca va fi la fel si azi, deci isi indrepta privirea inapoi in cartea ei. Dar mare ii fu surpriza cand baiatul se apropie de ea si incepu sa-i vorbeasca.
B: Hei, Angela, este Ajunul Craciunului! De ce nu lasi cartile macar doua seri pe an? Azi si maine. E Craciun, Angela, fii si tu fericita! (baiatul ii luase cartea din mana, ii puse semn la pagina ramasa, o inchise si o puse pe pervaz, apoi ii zambi): Haide, vino! Sa facem niste ciocolata calda.
P1: Angelei i se parea un vis.
P2: Baiatul ii intinse o mana. O prinse, se ridica si plecase cu el.
[Angela si baiatul ies din scena. Se stinge lumina in sala; exista cate o luminita mica doar in spate, pe cei doi povestitori. Intre timp, sub brad sunt puse cadouri si in sala intra copiii imbracati in alb, care aduc mai multe scaune pe care le aseaza in semicerc si copii imbracati in pijamale, inclusiv Angela si baiatul decare era indragostita, care se aseaza pe ele, iar in colt, langa ei, asezata langa brad, ingrijitoarea care a adus-o pe Angela in orfelinat. Era dimineata de Craciun. Angela si baiatul de care e indragostita au pijamale largi peste hainele normale. Se aprind luminile. Ingrijitoarea imparte cadourile la copii. La sfarsit, raman doua cadouri]
I: Angela, cadoul tau, de la … (citeste pe cadou) Eduard!
P2: Angela tresari. Era numele baiatului ei de vis.
[Angela ia cadoul si il deschide, tremurand. In el se afla un glob in care ninge, cu doi copii imbratisati].
E: (uitandu-se temator spre Angela): Sper. Sper ca-ti place! E cel mai frumos pe care l-am vazut in magazin!
[Ingrijitoarea dadu ultimul cadou unui baiat, iar Angela se uita zambind fericita catre Eduard si Eduard la fel catre Angela. Luminile se sting din nou, in afara de luminitele mici de deasupra capetelor prezentatorilor. Copiii in alb iau din scena scaunele, iar fiecare copil care statea pe ele isi ia cadoul si pleaca din scena. Angela si Eduard isi dau jos pijamalele in afara scenei si raman in haine normale. Se duc la pervaz si se uita pe geam. Se aprind luminile]
A: Iti … multumesc pentru cadou… Mi-a placut foarte mult! (se uita la el, dar, rusinata, isi indrepta privirea in jos, spre pervaz).
E: Cu placere! Speram din suflet sa iti placa. Era cel mai frumos din toate, asa ca… asa… asa ca tine! (baiatul repeta actiunea Angelei).
A: (ridicandu-si privirea spre geam, catre cer): Ai scris scrisoarea anuala catre Mosul?
E: Da, sigur. E partea mea preferata la fiecare Craciun. Vreau sa spun, niciodata nu primesc ceea ce scriu in scrisoare, dar imi place ca sunt pe aproape, ma face sa cred ca cineva se gandeste si la mine… (si el se uita pe geam, zambind). Dar tu?
A: Eu… Am scris-o si eu. Dar doar anul asta am primit ceea ce mi-am dorit.
E: E primul an cand primesti un glob? (spuse Eduard, aproape razand buzuros)
A: Nu. Nu la glob ma refeream…
[Angela si Eduard se iau de mana, apoi se uita unul la altul si se imbratiseaza. Luminile se sting. Povestitorii vin in fata, toti ceilalti ies din scena. Se aprind luminile]
P1: Eduard era mai mare decat Angela. S-a angajat si strangea toti banii. Dar a stat in orfelinat impreuna cu ea, pana cand a implinit si ea 18 ani.
[Angela si Eduard vin in scena si se aseaza pe doua scaune, in spatele povestitorilor, care stau destul de distantati, cat sa se poata vedea cei doi]
P2: Apoi au plecat impreuna, au facut nunta in Ajunul Craciunului, iar, ca si cadouri, de acel Craciun, si-au oferit reciproc cate un glob in care ninge, cu doi copii imbratisandu-se.
[Eduard si Angela isi ofera globurile reciproc, zambind si tinandu-se de mana, in timp ce povestitorii rostesc actiunea respective. Prezentatorii se apropie in mijlocul scenei, in timp ce se uita fericiti, zambind, la Eduard si Angela]
P1: In cinstea Craciunului in care s-au cunoscut.
P2: (catre P1): Mama mi-a zis ca tata nu a crezut niciodata ca sarbatoarea de Craciun e diferita de vreuna din zilele obisnuite ale anului, pana la Craciunul acela.
A: Charles! Mary! Cadourile!
P1 si P2: Venim!
[P1 si P2 se indreapta catre Eduard si Angela si se aseaza pe o patura – Eduard, langa Angela, iar Mary, langa Eduard. In fata, vine o fata imbracata intr-o rochie alba, cu stelute si caciulita de Craciunita pe cap si incepe sac ante "A little magic", in timp ce, pe rand, vin in fata Mary si Charles, fac o plecaciune, se duc in spate, tinandu-se de mana, apoi Angela si Eduard, care repeta actiunea, Angela tinand in maini si bebelusul si hainele "mamei", ingrijitoarea orfelinatului, repeta, copiii in alb – repeat, copiii care au colindat la inceput (aceiasi cu cei care au stat pe scaune), repeta si ei, cei care au pus muzica, repeta si ei. Fata din fata termina melodia, se duce langa ceilalti interpreti, il ia de man ape cel/cea de langa ea si fac cu totii o plecaciune, tinandu-se de mana].

Sper sa-ti placa :*