Păi ideea ta care e până la urmă? Că iei un for? Asta nu e o idee. Prima oară te gândești la o idee strict algoritmică, schematică. După o pui în cod.
Știu că mai demult făceam și eu probleme din astea cu mulțimi dar am uitat exact cum se făceau. Uite că încerc să îți dau o idee de a mea, deși poate nu e cea mai eficientă. Poate tu găsești una mai bună, după, dar ideea e să aibă o logică. Dacă nici aia mai bună a ta nu e mai bună decât ce te învață profesoara o preiei pe a profesoarei și observi de ce e a ei mai bună și așa evoluezi.
În limbaj natural aș explica ideea mea astfel. Memorezi primul șir(într-un vector). Și în timp ce citești elementele din al doilea șir le cauți dacă sunt în vector și dacă nu sunt le adaugi. E ideea simplă asta, care sigur nu îți va da eroare și va merge. Și căutările sunt de mai multe feluri. Poți folosi ce căutare vrei. Poți altfel să le memorezi pe ambele reunite într-un vector și să faci o ordonare și ce se repetă scoți, dar ar fi și mai neeficientă și mai complicată. Dacă ai mai multe mulțimi vectorul e reuniunea primelor 2 mulțimi deci se păstrează cum trebuie iar algoritmul merge le fel de bine însă trebuie să știi cum să îl scrii.(de exemplu dacă ai n mulțimi folosești un for de la 1 la n-1 care reprezintă numărul mulțimilor pe care le mai reunești și după mai folosești un for care să îți citească fiecare mulțime, în rest algoritmul rămâne același)
Ce ai zis tu nu prea are logică. Tu doar ai zis că citești. Ce să îți dea dacă doar citești? Ce contează ce ai învățat? Tu trebuie să înveți logic, nu porțiuni papagal că dacă le decupezi după și încerci să vii cu o idee nu îți va ieși pentru că nu ai înțeles ce ai învățat acolo.
alexcatalin13 întreabă: