Stau și mă uit pe TPU aici la ce răspunsuri au dat unii despre ce copilărie au avut și mă apucă o criza de plâns cum n-am mai avut de mult.
I-am întrebat și pe părinții mei cum a fost copilăria lor și efectiv când am auzit răspunsul am plâns în hohote în fața lor. Chiar nu-mi pot imagina cât de fericiti erau acești oameni pe vremea când erau copii și cât de triști suntem noi.As vrea sa am și eu parte de o astfel de copilărie. Azi am plâns toată ziua de când m-am trezit.

Am vorbit si cu bunicii mei și mi-au zis că ei erau și mai fericiti.

Poate unii o să ziceți că-s fericit că am de mancare, tot ce vreau, că am telefon și pot vorbi cu oricine vreau doar apăsând 2 clickuri. Dar fericirea nu în asta consta. Fericirea consta în a ieși afara cu cei dragi.

Eu am 16 ani, consider ca cea mai fericita perioada a vieții este pana la 12 ani.

Cred că și un om mai in vârstă(40-50 de ani) este mai fericit decât mine, are amintiri foarte foarte foarte frumoase.

Concluzia : Mă voi bucura de părinții și bunicii mei mult mai mult de acum încolo. Să ai parinti, bunici și oameni dragi cu care sa-ți petreci timpul e tot ce contează pe lumea asta. Restul vine de la sine pentru că nu valorează aproape nimic.

Vreau sa aud și părerea voastră despre ce am zis eu și spuneți-mi daca ne intersectam în ceva din ce am zis.

Da, ca nu se stătea atât de mult pe telefoane și laptopuri ca acum, lumea interacționa în realitate nu virtual ca niște autiști.
Plus ca mâncarea era sănătoasă nu ca acum, poate te întrebi ce legătură are hrana cu starea noastră psihica, pai cam are din păcate.
Trăiește viata asa cum e și nu te mai necăji man ca intri în depresie și de acolo greu mai ieși dacă mai ieși.
Încearcă sa te schimbi tu în primul rand, sa nu fi ca ceilalți, sa fi diferit, original și apoi poți schimba chiar tu lumea din jurul tău.

La 16 ani jucam toată ziua fotbal în parcarea de lângă bloc, iar dacă ploua jucam șah sau table în scara blocului.

Erau și-atunci activiști de partid, dar lumea îi considera gunoaie și îi ignora, nu încerca nimeni să-i ajute în munca lor de partid. Sună cunoscut? Așa ar trebui!

Există un efect psihologic prin care amintirile negative sunt șterse iar oamenii au o opinie mai bună despre trecut decât ar fi corect. Cum naiba să ai o copilărie fericită când stai 1 oră la coadă pentru un colț de pâine și-ți faci temele la lumina lumânării? De aia zic mereu bătrânii că "Înainte era mai bine": pentru că-și amintesc părțile pozitive ale trecutului și le uită pe cele negative.

Trăitul în minciună te face nefericit, meștere, nu condițiile propriu-zise de trai. Când mii de generații înaintea ta n-au avut electricitate niciodată sau nu aveau nimic de mâncare câte 2-3 zile la rând, crezi că în asta constă fericirea, să ai troaca plină și lumină electrică în coteț?

Puteai să stai și două ore la coadă la pâine, dar stăteai împreună cu prietena ta, care știa că e fată și era mândră de feminitatea ei, nu avea nicio intenție să se declare băiat.

Puteai să-ți faci temele la lumina lumânării, dar nu te obliga miliția să porți mască pe stradă și nici nu auzeai de dimineață până seara ce grozavi sunt homosexualii.

Pai uite că au dreptate bătrânii, pentru că TOTI erau așa, nu era unu care să primească mâncare moca sau știu eu ce. Toți aveau sau nu aveau ce să mănânce, nu era unu mai diferit de altul. Mașinile erau toate Dacii (cel puțin pe vremea lui Ceaușescu), nu era om care să aibă o mașină mai tare sau mai slabă decât altul și respectivul sa se laude.

Și dacă te uiți cumva prin filmele vechi și zici că nu vezi copii pe strada, asta e din cauza cenzurii lui Ceaușescu că vroia sa arate cum totul decurge normal.

Lasă-l,n a înțeles ce vreau sa zic in ultima parte a textului.

Nu știu în ce mediu stai, maiestre, dacă auzi de dimineață până seara de homosexuali. Iar problema cu masca se va rezolva imediat ce va trece pandemia.

Copiii erau pe stradă doar în drum spre școală sau spre casă. Când ne jucam, nu aveam de ce să ne jucăm pe stradă, aveam destule locuri de joacă printre blocuri.

Mai mergeam și în pădurea de lângă cartier, vara eram mai mult în pădure decât acasă. Găsisem doi copaci care aveau exact 7.30 metri distanță între ei, era exact cât o poartă de fotbal de pe stadion și toată ziua făceam plonjoane ca Silviu Lung

Ce egalitate visezi? Tu știi ce diferență exista între un membru de partid și unul care nu era în partid?

Ai pornit de la o premiză greșită. Concluzia, în sine, nu este deloc rea/greșită.

Poate tu ești născut ieri, dar eu am mai povestit pe-aici despre chinezoaicele care au început să poarte mască pe stradă în UK încă din vara lui 2018. Când zici tu că "va trece pandemia", înainte sau după primele asasinate politice?

Tot despre "imediat ce va trece pandemia": tu chiar nu tragi nicio concluzie din faptul că postările despre lockdown-ul din toamnă sau despre a 3-a doză de vaccin sunt șterse imediat? Chiar crezi că plătește cineva moderatori degeaba pentru asta?

Erau 4 milioane de membri de partid, propagandist mic și necăjit! Practic oricine avea membri de partid în familie.

Cu asta justifici tu măgăriile de azi, cu membrii de partid de pe vremea lui Ceaușescu? Crezi că avea cineva pensia de 3-4 ori cât salariul, pe vremea aceea? Crezi că ieșea cineva la pensie la 45 de ani pe vremea aceea?

Adică?

Atunci la cat se ieșea?

Că înainte era mai bine.

Pai ce te tine în casă?
Fericirea ți-o faci, nu depinde de secolul în care trăiești.

Ba depinde, lumea atunci într-adevăr era mai vagaboanta dar mai educata și mai egală.

Bărbații ieșeau la pensie la 60 de ani, dar puteau să mai rămână să lucreze până la 62, salariul era evident mai mare ca pensia, iar acasă oricum nu prea aveau nimic de făcut. Femeile ieșeau la 55 sau 57.

În 1965, PCR avea 400.000 de membri (cam 7% din populația României)!
Și pe cine ai văzut tu astăzi să iasă la pensie la 45 de ani? Te pensionezi pe la 60 de ani!

Tu crezi că ei erau respectuoși din fire sau pentru că le era frică?

Tu chiar nu știi la ce vârstă se pensionează polițiștii și securiștii în prezent?

Cât despre membrii de partid din 1965, nici măcar nu eram născut pe vremea aceea. Concluzia ar fi alta: ești un mare gunoi de om, dacă vii cu cifrele din 1965 ca să argumentezi abuzurile politicienilor de azi.

Acu 50 ani poate.
Oamenii aia au devenit părinți și rezultatul educației lor se vede în generația prezenta.

Respectul nu are nimic de-a face cu frica, respectul se câștigă pe merit și este acordat pe merit.

Tu ai uitat pe ce temă discutăm? Am zis eu ceva de politicieni și abuzuri? Zicea @AlexDorinel că în perioada comunistă era egalitate și fericire, eu i-am zis că nu este așa și că diferența dintre unul care era înscris în PCR și unul care nu era membru PCR era foarte mare iar tu te-ai băgat că musca în lapte să zici că de fapt era egalitate, pentru că în toate familiile cel puțin un membru era în partid. Eu am venit cu o statistică din '65 ca să-ți arăt că greșești și tu mă iei cu politică și politicieni. Nu te supăra, dar cine e gunoiul dintre noi?

Din fire

Cum se vede? in ce sens?

Îmi mai spun unii bătrâni că cică noi suntem foarte fericiți dar se inseala rău. Anii 80-90 până prin 95 când a apărut internetu, au fost cei mai frumoși ani pe care ii regret maxim că nu i am trait.

Lumea era super-fericita pe atunci fata de cum e acum.
Bătrânii au trăit prin anii 60, poate chiar mai devreme, atunci chiar că era trist, dar în 90 a fost apogeul fericirii in Romania.

Asa este.

Frumoasa era vremea cand munceai la camp si faceai 6 din 7 zile scoala.

Te susțin!