Stau și mă uit pe TPU aici la ce răspunsuri au dat unii despre ce copilărie au avut și mă apucă o criza de plâns cum n-am mai avut de mult.
I-am întrebat și pe părinții mei cum a fost copilăria lor și efectiv când am auzit răspunsul am plâns în hohote în fața lor. Chiar nu-mi pot imagina cât de fericiti erau acești oameni pe vremea când erau copii și cât de triști suntem noi.As vrea sa am și eu parte de o astfel de copilărie. Azi am plâns toată ziua de când m-am trezit.
Am vorbit si cu bunicii mei și mi-au zis că ei erau și mai fericiti.
Poate unii o să ziceți că-s fericit că am de mancare, tot ce vreau, că am telefon și pot vorbi cu oricine vreau doar apăsând 2 clickuri. Dar fericirea nu în asta consta. Fericirea consta în a ieși afara cu cei dragi.
Eu am 16 ani, consider ca cea mai fericita perioada a vieții este pana la 12 ani.
Cred că și un om mai in vârstă(40-50 de ani) este mai fericit decât mine, are amintiri foarte foarte foarte frumoase.
Concluzia : Mă voi bucura de părinții și bunicii mei mult mai mult de acum încolo. Să ai parinti, bunici și oameni dragi cu care sa-ți petreci timpul e tot ce contează pe lumea asta. Restul vine de la sine pentru că nu valorează aproape nimic.
Vreau sa aud și părerea voastră despre ce am zis eu și spuneți-mi daca ne intersectam în ceva din ce am zis.
Ordonare:
După relevanţă
Pai ce te tine în casă?
Fericirea ți-o faci, nu depinde de secolul în care trăiești.
Răspunde
Răspunde Tu crezi că ei erau respectuoși din fire sau pentru că le era frică?
Acu 50 ani poate.
Oamenii aia au devenit părinți și rezultatul educației lor se vede în generația prezenta.
Și?
Leul și-a schimbat valoarea de pe vremea lui nenea, 1000 lei de atunci nu e echivalentului a 1000 de acum.
Am învățat engleza prima data la grădinița și asta era înainte de 2000.
Sunt destui în prezent care asculta și trupele de pe vremea aia. Nici aia din '80-'90 nu ascultau melodii din '40-'50.
E vina părinților ca în loc să-și învețe copii sa se joace afara le dau telefonul pe mana de la grădinița sa ii tina ocupați.
Își luase bunicu dacie noua cu 3000 lei...schimbase mobila bunica cu 1000 și ceva lei.
Da, ca nu se stătea atât de mult pe telefoane și laptopuri ca acum, lumea interacționa în realitate nu virtual ca niște autiști.
Plus ca mâncarea era sănătoasă nu ca acum, poate te întrebi ce legătură are hrana cu starea noastră psihica, pai cam are din păcate.
Trăiește viata asa cum e și nu te mai necăji man ca intri în depresie și de acolo greu mai ieși dacă mai ieși.
Încearcă sa te schimbi tu în primul rand, sa nu fi ca ceilalți, sa fi diferit, original și apoi poți schimba chiar tu lumea din jurul tău.
Am avut și eu o discuție asemănătoare cu mama și bunica mea odată. Bunica mea îmi povestea de viața la țară și cum a început să muncească de la 5 ani și mama îmi povestea cum stăteau de la 6 dimineața la coadă la pâine se spălau cu apă încălzită la ibric și trebuiau să îl pupe în c*r pă Ceaușescu ca să n-aibă probleme. Am dubii că ți-ar plăcea o astfel de copilărie. Oamenii tind să își idilizeze tinerețea din motive de nostalgie, iar când ești mic/tânăr și nu ai cu ce să compari, neajunsurile și deranjurile nu sunt așa evidente.
"consider ca cea mai fericita perioada a vieții este pana la 12 ani.„
Nu. Idilizarea copilăriei e un lucru care în opinia mea trebuie să înceteze. Când ești copil nu ai intelectul dezvoltat, nu ai niciun fel de independență, ești complet la mila unor adulți, nu ai nici măcar bucuria de a îți alege stilul vestimentar, nu te poți ocupa de subiecte complexe, nu poți face nimic din chestiile importante pe care le poți face la o vârstă mai înaintată. Să nu mai vorbesc că copiii nu au nici empatie așa dezvoltată și din cauza lipsei de experiență pot fi extrem de cruzi. Idilizarea copilăriei în opinia mea vine de la oameni care nu își suportă responsabilitățile.
Există un efect psihologic prin care amintirile negative sunt șterse iar oamenii au o opinie mai bună despre trecut decât ar fi corect. Cum naiba să ai o copilărie fericită când stai 1 oră la coadă pentru un colț de pâine și-ți faci temele la lumina lumânării? De aia zic mereu bătrânii că "Înainte era mai bine": pentru că-și amintesc părțile pozitive ale trecutului și le uită pe cele negative.
Nu știu în ce mediu stai, maiestre, dacă auzi de dimineață până seara de homosexuali. Iar problema cu masca se va rezolva imediat ce va trece pandemia.
Ce egalitate visezi? Tu știi ce diferență exista între un membru de partid și unul care nu era în partid?
Ai pornit de la o premiză greșită. Concluzia, în sine, nu este deloc rea/greșită.
Că înainte era mai bine.
În 1965, PCR avea 400.000 de membri (cam 7% din populația României)!
Și pe cine ai văzut tu astăzi să iasă la pensie la 45 de ani? Te pensionezi pe la 60 de ani!
Tu ai uitat pe ce temă discutăm? Am zis eu ceva de politicieni și abuzuri? Zicea @AlexDorinel că în perioada comunistă era egalitate și fericire, eu i-am zis că nu este așa și că diferența dintre unul care era înscris în PCR și unul care nu era membru PCR era foarte mare iar tu te-ai băgat că musca în lapte să zici că de fapt era egalitate, pentru că în toate familiile cel puțin un membru era în partid. Eu am venit cu o statistică din '65 ca să-ți arăt că greșești și tu mă iei cu politică și politicieni. Nu te supăra, dar cine e gunoiul dintre noi?
Ce vrei sa zici cu lockdown din toamna?
-
anonim_4396 întreabă:
5 răspunsuri -
anonim_4396 întreabă:
20 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
