V-ati simtit vreodata inegali fata de cineva? Discriminati, dati la o parte?

Da,mi s-a intamplat.Sunt oameni care pur si simplu nu isi dau seama de propria lor aroganta.Cel mai bine e sa nu pui la suflet.

Da,de foarte multe ori si este un sentiment foarte neplacut. De cele mai multe ori chiar eram discriminata si data la o parte, dar uneori aveam si ganduri care ma faceau sa cred ca, persoanele cu, care vorbeam voiau sa ma ignore cat mai mult si sa scape de mine. Persoanele care se considera atat de superioare incat sa-i faca pe ceilalti sa se simta inegali sunt genul de persoane pe care nu le poti multumii niciodata, asa ca cel mai important e ca tu sa te multumesti cu ceea ce esti.

Da, tot timpul adolescentei mele.
M-am simtit cel mai prost, cel mai urat, cel mai sarac eram in depresie continua si anxietate.
Recunosc, aveam cosuri si purtam ochelari, dar vorba aia, fiecare e frumos in felul lui.
Cat timp o sa te compari cu persoane care au ce vrei tu, mereu o sa te simti inegal. Aici cumva e si vina ta. Nu ar trebui sa te compari cu nimeni. Daca vrei ceva, lupa. Nu te uita la altul peste gard.
De multe ori am fost discriminat sau cel putin m-am simtit, pentru ca aspectul meu nu convenea modei. Faptul ca aveam lipsa de rezultate bune la invatatura facea pe profesori sa ma desconsidere.
Sincer nu am avut parte de bullying ca sa zic concret ca am fost discriminat, dar cazuri au fost, poate mai mult pe la spate decat pe fata.
La o parte clar am fost dat. Fetele, cat si baietii fugeau intr-un fel de mine, nu ma bagau in seama, nu vorbeau cu mine, nu ma tratau la fel ca pe celilalti. Ieseam pe afara si nu prea ma bagau in seama, ma evitau.
Nu am fost nici cel mai social, dar nu isi dadeau asa mult interesul sa comunice cu mine.
Nu ma chemau pe afara niciodata si nu erau prea incantati sa ma vada. Practic eram baiatul,, ia uite-l ma si p-asta, iar a venit".
Practic adolestenta mea a fost o alergare continua pentru apreciere, iubire si apartenenta. Nu le-am gasit pe nici una. In loc sa le descopar in mine, le cautam de la altii, ma asteptam sa le primesc din exterior, dar astea vin din interior.

Uau... Chiar imi pare rau de tine, sunt sigur ca acei copii s au maturizat dupa ce au ajuns sa lucreze, daca au ramas tot asa prosti inseamna ca au probleme grave

Nu locul de munca te maturizeaza. Nu asa cum ar trebui. Nu stiu cum au ramas, nici nu prea imi pasa. Dupa mine, din ce am vazut pe retelele de socializare, nu pare ca au evoluat prea mult, dar nu ar trebui sa judec fara sa stiu fapte reale.
Oricum, nu le-as da sperante prea mari.
Clar inca mai am neintelegeri cu mine, din cauza evenimntelor din trecut, dar pe zi ce trece las trecutul in urma si ma maturizez din ce in ce mai mult.
Eu pot sa zic ca sunt unul din cauzrile fericite care au ales sa lupte si sa se ridice, din pacate altii renunta si isi iau viata.