Nu prea ma feresc de oameni.
Am rabdare inclusiv cu batranii, sau bolnavii psihic. Le depistez directia prostiei/nebuniei, si reusesc sa comunic cu ei.
O oarecare repulsie o am fata de prostii cu gura mare, pentru ca sunt mai sonori decat mine, dar nici de aia nu ma tem, e suficient sa nu ii ascult, sa fac altceva in mijlocului "dialogului" cu ei, si ii fac sa se simta prost.
Eu sunt tolerant, nu ma feresc de nimeni...
cu "mici" exceptii :
cei mult prea plini de ei, super orgoliosi,
smenari, scandalagii, violenti
prefacuti, profitori
cei super complexati, indiferent de natura complexelor (acestia nu imi cauzeaza deloc repulsie, mai degraba mila)
si cei cu "după" sau "dupe" folosite aiurea...
Chiar trebuie sa exemplific de ce nu agreez profitorii, camatarii... sau criminalii gramaticii?
Eu mă feresc de musulmani, indieni, arabi, unii turci, etc. Dacă nu ești femeie (din națiile astea) efectiv adios nu știu de ce, dar bărbații mă cam sperie.
Mama, cati nervi am avut din cauza unor prosti cu gura mare care se credeau intelectuali. Invat in fiecare zi sa ma temperez.
Da. Nu c-as fi rasista, insa barbatii musulmanii habar n-au cum sa se comporte cu o femeie.
Pot sa se creada. Important este sa nu ii crezi tu. Nu trebuie sa ii convingi, lasa-i asa, "intelectuali".