Adoptiile...
Numai ce am vazut o intrebare lansata recent pe TPU, in care un baiat de 17 ani, isi punea intrebarea daca e adoptat, i-am raspuns in speranta de a il ajuta cu ce stiu eu.
Am si eu aceasta banuiala, cand esti mai mic nu realizezi, mai ales daca nu iti spune nimeni, dar cand esti mare poti vedea toate diferentele, tot ce nu se leaga, ba chiar aproape sa nu fie nevoie nici sa incerci sa aflii, putand fii aproape sigur de acest aspect numai din cate chestii iti dai seama.
Si cand eram mai mica s-au intamplat chestii ciudate, dar fiind copil, chiar daca nu mi se parea in regula, parca nici nu voiam sa ma gandesc la asa ceva, si aici apare prostia adultilor, daca n-ai de gand sa spui adevarul si sa termini ce incepi, nu bati apropouri ciudate care doar ii provoaca copilului incertitudini, senzatia ca ceva nu in regula, si intrebari la care dupa refuzi sa raspunzi.
Spre exemplu, eu cand eram mica, mergeam des in vacanta la bunicii si la unchii mei, la sat, la rudele din partea mamei-mea.
Nu sunt acesti oameni foarte educati si dezvoltati intelectual, nu stiu in sinea lor cat le pasa lor de mine, dar totusi nu a fost aceeasi chestie ca si in cazul parintilor, se comportau frumos, tratandu-ma chiar mai bine si mai grijuliu decat pe propriul fiu (matusa, unchiu), bunicii se comportau ca niste bunici, nu mi-ar fi dat senzatia ca nu-s-a lor din comportament.
Si cand eram prin clasele mai mici la scoala, veneau ambii bunici cu trenul dupa mine, sa mergem impreuna la sat, sa stau acolo in vacanta, nu mai stiau ce sa-mi dea, si ce sa-mi faca.
Bun, acum ca am putut forma un tablou comportamental al acestor rude, pot sa trec si partile la care au dat putin cu batul in balta :-)
In primul rand parintii ii vedeam in vizita cand eram mica, la cum tin minte, mi se parea ca ii vedeam o data, de 2 ori pe an venind acolo, eu eram in grija bunicilor. a unchiului (fratele mamei) si matusii (sotiei lui), pana cand am ajuns la varsta de gradinita, atunci am venit la oras, acasa cu parintii mei, venind si bunica care a stat cu mine pana in clasa a 5-a.
Efectiv eu cand am inceput sa vorbesc, ii spuneam matusii si unchiului mama si tata, ii recunosteam pe ei ca fiind parintii mei, doar stiam de ceilalti pentru ca mi se spunea, ca aia is parintii mei si etc., mai glumea matusamea si unchiumiu cu "cine suntem noi?" raspunsul meu normal era "mami, tati", la care lor li se parea simpatic, incepeau sa rada, si spuneau ca nu, ca aia de la Timisoara sunt.
Le spuneam si celor de la Timisoara mami si tati, in sinea mea formandumi-se parerea doar ca ei ar fi figurile autoritare, pentru ca imi spuneau restul asta, dar tot la unchi si la matusa tineam ca la proprii parinti, pentru ca pe ei i-am vazut cand eu am deschis ochii si am putut realiza cine e in jurul meu.
Partea la care s-a dat cu batu in balta, e de exemplu, cand am mers cu matusa mea undeva, si acolo fiind mai multi adulti (nu rude, oameni de prin sat, naiba stie cine erau), a venit unu care a inceput sa intre in vorbe cu mine, cum face un adult cu un copil, cu dragalit, tampenii, dupa care m-a intrebat, auzi, dar tu stii cine sunt parintii tai, ca vad ca-i spui la matusa mami, si i-am zis ca stiu ca sunt cei de la Timisoara, la care el a tras o fata, si a zis ca nu sunt nici aia, si atunci a venit matusamea a inceput sa rada, si l-a dus pe ala la locul lui, i-a inchis gura, ca parea suparat domnul dupa ce a plecat de acolo, avea o mutra nemultumita
In ziua aia cand am ajuns acasa, desi eram mica, sentimentul ca ceva nu a fost in regula, desi nu-l gandeam prea explicit, ca si un copil, m-a dus sa o intreb pe matusamea daca ea m-a mintit vreodata, si mi-a dat un raspuns tipic, cum ii dai unui copil, ca "nu pot sa iti promit ca nu te-am mintit, ca poate am facut-o fara sa-mi dau seama, poate am mintit si cand am zis ca merg pana undeva si nu te pot lua cu mine, nu pot sa jur pe asa ceva", si atunci am intrebat-o daca e ceva ce nu-mi zice despre ai mei, ca asa mi s-a parut, si atunci la insistentele mele si-a schimbat atitudinea, voia sa respinga total subiectul si sa-l inchida, spunandu-mi "dar nu vreau sa-ti spun eu, iti zic ei daca vor mai tarziu".
Alta chestie ciudata, a venit o data la mine matusa-mea si mi-a zis ca sa stau in casa, sa nu ies afara, ca vine un control la firma, aveau un magazin in curtea casei, zis si facut, exact aia credeam ca se intampla din moment ce aia mi-a zis.
Era pregatita o primire cu masa intinsa in curte pentru "acei oameni".
Dupa care la un moment dat, vine in casa si imi zice ca "na, sa ies pana afara, sa vorbesc cu doamna", la care eu, confuzie totala in momentul acela, nu intelegeam de ce ar trebui sa ies eu sa stau de vorba cu cineva care a venit in control la magazin.
M-am dus, era de fapt o singura doamna, si confuzia era mentinuta din conversatia pe care o avea cu mine.
Ma uitam la ea, nu stiam ce sa-i zic, nu intelegeam ce voia aia sa vorbeasca cu mine, ea ma intreba ca "iti place aici? ", la care eu "da, de ce sa nu-mi placa?".
Cum ii spui lu femeia asta, la matusa ta?
Ii raspund cum ii spun.
Si imi zice "dar stii ca ea e matusa ta nu? eu nu inteleg de ce nu esti cu cei de la Timisoara"
I-am zis ca stiu ca e matusa, dar asa ii spun eu, si am intrebat-o de ce ma intreaba astea.
Mi-a zis ca "pai de exemplu, daca nu-ti place aici, poti sa-mi spui, si sa vi cu mine"
Ala a fost momentul in care deja refuzam sa mai gandesc, in mintea mea de copil aveam deja respingere totala si fata de femeia aia, si fata de conversatie, voiam sa dispara rapid de acolo.
I-am zis ca nu, si ca nu inteleg de ce sa merg cu ea.
Cand a vazut ce raspunsuri ii dau, a zis ca na bine, gata, m-a dus matusamea inapoi in casa, si n-am mai vazut-o veci.
Acum ca si adult, atat eu, cat si voi care cititi, cred ca vedeti atfel intamplarea, decat puteam eu sa o gandesc atunci ca si copil.
Dadeam cu eject rapid afara din minte daca era ceva ce ma facea confuza si nu-mi placea, treceam peste instinctiv, si nu voiam sa ma gandesc la aia, mai ales daca ma facea sa-mi pun intrebari si adultii nu raspundeau.
O data ajunsa la oras, sa fac gradinita aici, la prima vedere, parintii pareau a se da drept figurile autoritare, e singurul sentiment ce mi-l inspirau, in rest erau reci, n-aveau nici o treaba, si nici nu-mi prea aveau treaba avand in vedere ca bunica-mea era cu mine, cum vi-am zis ca a venit si ea sa stea.
Eu eram surprinsa cand zilele alea l-am vazut pe taicamiu beat pentru prima data, facandu-i scandal mamei-mea in camera de fata cu mine, eu stateam langa bunicamea fara ca noi doua sa fim implicate in scandal, doar asistam.
La gradinita totul era ok, decat ca vesnic plangeaum dupa bunica-mea cand pleca de acolo , eram obisnuita cu ea.
In schimb la scoala, au inceput sa apara chestii ciudate, nu mi-a zis nimeni, niciodata ce, dar bunicamea era tot timpul dupa invatatoare, cum era mereu dupa mine, tipic bunicilor posesivi cu nepotii, si o data a facut invatatoarea ceva ciudat, mi-a zis sa ies din clasa si sa merg pana la baie.
I-am spus ca nu m-am cerut, la care ea ca mergi mergi, te chem eu cand sa vi inapoi, desi eram copil, mi s-a parut un moment ciudat si umilitor.
Cand m-am intors inapoi, ca a trimis-o pe o colega dupa mine, nimeni nu zicea nimic, decat mi-a zis colega asta ca "vai, ca ne-a zis ceva, dar nu pot sa-ti zic", era mentinuta colega asta pe atitudinea de a nu imi zice, dar aia a fost reactia ca "vai, ce ne-a zis".
Intr-o zi mergand tot asa la scoala, in timp ce imi puneam geaca in cuier, se uita un coleg la mine, si a venit si mi-a zis, dar asa foarte matur pentru postura unui copil, ca "stii, daca nu era faza cu bunica-ta asta, cred ca ti-ar fi fost mai bine, in fine...", l-am intrebat ce vrea sa zica, si s-a dat inapoi dar tot asa, serios si matur, ca si cum chiar insemna pentru el ce zicea, chiar credea ce zice, nu a venit la misto sau ceva, ca "nu...na, nu ma bag"
Acum ca si adult, stau si ma gandesc, daca era vorba de asta de faptul ca as fi adoptata, si bunica-mea s-a pus sa-i zica invatatoarei, clar o greseala, desi bunicamea probabil ca ar fi facut-o din prostie si in acelasi timp crezand ca-mi face un bine, ca poate primesc eu vreun tratament mai special asa, stau si ma intreb cum a putut sa procedeze asa tampita aia de invatatoare, de ce i-ai informa pe ceilalti colegi, ca toti sa stie ceva despre mine, ce nici macar eu nu stiu, si sa ma pui in postura aia umilitoare, de iesi pana afara sa vorbesc eu doar cu restul ceva.
Da...am primit tratamentul special, nu in sensul pozivit insa
O alta la care adultii au dat cu batu-n balta, matusa-mea, cand mi s-a facut o poza de 1 martir sau 8 martie, s-a uitat la ea, a inceput sa rada, si a zis ca "ti-a aparut alunita ca si tatalui-tu", la care eu direct confuzie in momentul ala, eram gen "da stai ca niciunul din ei n-au" )
Cu chestia aia nici nu m-am mai dus la matusa-mea, m-am dus la mama-mea si i-am zis, la care ea a dat un raspuns general gen "dah, lasa ca multe persoane au asa"
Bun, deci nu seman cu mama-mea, nu seman cu taicamiu, nu exista poze cu mine de la nastere, nu exista poze cu maicamea gravida, nu exista poze de la botez, nimic, o singura poza cu mine cand aveam 1 an - 2, si in rest cele de la gradinita.
La asta mai adaug si comportamentul denaturat al acestei familii, pe care l-am discutat in alte subiecte deschise si expuse pe TPU.
Cand eram mai mica, mai tin minte un incident, in care am mers cu mama-mea si cu bunica-mea undeva, clar nu stiu in care naiba de zona, sau de strada, si atunci maicamea a plecat, s-a dus la o casa, am intrebat-o pe bunica-mea unde merge mami, la care bunica-mea mi-a zis (apropo, desi era o bunica iubitoare si posesiva, avea si comportamente de genul clar rurale si stupide) ca "mergi acolo, si spune-le la oamenii aia ca daca nu-i dau bani lu mami, mergi inapoi la ei", ca ii amenint eu ca si copil pe oamenii aia
Din nou, confuzie totala la ce se petrecea si auzeam, n-am vrut sa merg niciunde, nu stiam ce mai gandesc, ce nu gandesc, dar am refuzat total sa fac asa ceva, la care vine mama-mea inapoi la un moment dat si ii zice lu bunica-mea ca "nu da nici un ban, mi-a zis sa plec si ca daca am luat-o e treaba de acum".
Deci, ca si adult, intorcandu-ma inapoi la momentele alea, Doamne ce adulti idioti ), pe cuvantul meu.
Mai tin minte doar o faza care poate avea legatura cu subiectul asta, cand ii facea taicamiu scandal lu maica-mea, eram deja mai mare, aveam vreo 17 ani cred, nu am auzit ce i-a zis mama-mea, dar din reactia lui si ce zicea el, reiesea ca a dat numarul meu de telefon cuiva, el zicea asa "nu-i dai tu nr de telefon lu fiica-mea la nimeni, asta-i fiica-mea, ai inteles? ai bagat la cap? dau cu tine de toti peretii daca aud ca a contactat-o cineva".
Ce pot sa zic eu in continuare decat ce adulti idioti...
Bunica-mea mai avea faze din alea cand eram mica, imi zicea sa merg la mama-mea si sa-i zic ca eu eram un inger cand era ea gravida, si ca am vazut-o cand era gravida cu mine
Maica-mea are ea povestea ei, cum a mers o vecina de-a noastra cu ea sa ma nasca, si cum bunica-mea din partea lu taicamiu ii facea probleme, si o facea sa aiba scandaluri, spunandu-i lu taicamiu ca eu nu pot fii a lui, ca, cum sa fiu a lui daca eu sunt blonda, si am ochii albastrii, ca el nu se uita, si etc. etc.
Ce zice mama-mea, posibil minciuni, nu se leaga cu toate celelalte evenimente ciudate.
Ultima chestie ce pot sa o zic pe subiectul asta, e ca am vazut o poza de la nunta lu ai mei, in care era la masa o femeie si un barbat, cred ca erau cuplu, ca era doar cu ei 2 poza, tin sa zic, fara exagerare, ca seman izbitor cu femeia aia, iar barbatul de langa ea are alunita exact in locul in care am si eu.
Nu exagerez cand spun ca asemanarea e absolut izbitoare, ma regasesc complet in trasaturile femei, si cu ei doi unul langa altul, parca sunt exact combinatia celor 2.
Cred ca daca erau aia parintii mei, n-as fi banuit niciodata ca as fi adoptata, si nimeni n-ar fi putut banui.
I-am aratat poza mamei-mea, fara sa-i zic nimic, acum ca si adult, i-am pus-o doar in fata.
A avut o reactie in care i-au fugit ochii din loc, s-a fofilit, si dupa m-a intrebat pe mine ca "cine is...astia", la care i-am zis "pai uite-te in spatele lor, esti tu cu taicamiu, erau invitatii vostrii la nunta, cum sa nu stii tu cine is? nu stii pe cine ai invitat?
A zis ca nu stie cine is.
Cam asta-i treaba.
Multe din chestiile pe care le povestesc, par a fii "povesti de viata" cum le catalogheaza unii, eu nu le vad asa, le vad ca pe niste dezechilibre ale adultilor, toate aceste actiuni spun ceva despre ei.
Normal ca exista povesti de viata, cand exista adulti idioti care numai la astfel de povesti ar da nastere, oriunde in lume i-ai pune.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook