Ajutor! Nu mai rezist.Am atacuri de panica, tremur, mi-e frica sa adorm ca nu stiu ce se va intampla dimineata din cauza lui tata.Sunt traumatizata de mica cu certuri intre ai mei, bataie.
Tata are probleme cu nervii, e un om mare si solid cat un urs, iar mama are 160, e mica tare.
Am 19 ani si nu mai pot, cand aud ca se cearta incep sa tremur si sa am atacuri de panica si caut un motiv sa ies din casa sa nu ii aud. Tata mereu e agresiv si mi-e frica sa nu o loveasca.E groaznic, nu mai rezist deja de cateva zile e o atmoafera groaznica.Nu ma simt in siguranta acasa.
De obicei vin la iubitul meu si ma ajuta si avem unde sta pana ii trec crizele.Mai nou el ma tine la telefon seara pana adorm,stiu ca e ciudat,dar am stari de paranoie, ma simt singura si plang evident iar el e ca un scut sa zic asa.
Nu stiu ce sa mai fac.Momentan am prea multe lucruri de pierdut ca sa il dau in judecata (facultatea, scoala de soferi, bani ca e capu familiei ca mama nu lucreaza).
Insa..probabil ma gandesc.Nu mai pot trai asa. Ce pot face? Tata e batran are 70 si e bolnav cu nervii. Oricat ar evita mama sa se certe nu se poate ca o tot ațâță.

Ia legatura cu psiholog, acesta te va ajuta cu sfaturi utile pentru starea ta. Poate reusiti sa-l duceti pe tata la doctor sau vb cu medicul de familie sa-i de-a ceva de calmare.

Nu vrea sa ia calmante ca si mama i-a zis si sora lui etc. A mai avut in tinerete o casatorie si tot asa facea insa era si mai agresiv, dadea cu picioarele in fosta sotie.

Atunci chiar ca trebuie sa-l vada un doctor.Cand face crize de genul asta violent cheama salvarea ca vine si cu politia, il interneaza si poate asa se potoleste!

Ai mei se cearta in general din cauza mea. Am 15 ani si de fiecare data cand mama accepta ceva ce vreau sa fac eu si iese o prostie incepe o mare cearta in familie fiindca tata... este mai capos din fire. In ultimele zile stau in lacrimi doar stiind ca tata are glicemie foarte mare (peste 230, ieri seara era 300) si stiu ca s-ar putea sa aiba diabet mai ales ca a avut pancreatita si era pe muchie de cutit sa moara si nu suport sa ii vad ca se mai si cearta. Spune ca mama nu are autoritate si chestii de genul

Eu una tip la ei daca se cearta degeaba mai ales si daca e din cauza mea fac orice doar sa taca, le spun ca nu merita sa se destrame familia asa si ca nu au muncit 20 de ani sa strice tot din cauza mea.

Cazul meu este unul minor fata de al tau din moment ce tie ti-e frica sa te culci... Esti parte din familie. Ia atitudine. Nu are rost sa crizezi si sa faci paranoia fiindca asta nu o sa repare nimic. Tipa la ei. Explica-le ca nu au crescut 19 ani un copil ca sa il traumatizeze acum. Intreaba-i daca este nevoie sa angajeze un psiholog sa va repare. Frica strica mai rau lucrurile. Fa orice sa iti convingi tatal ca nu merita sa se certe, pur si simplu.

Buna, te inteleg perfect, asa am patit si eu, am 18 ani si cand eram mai mic tatal meu facea exact la fel, intre timp lucrurile s-au calmat, ma voi ruga pentru tine, nu stiu ce sfat sa iti dau, nu prea poti face multe trebuie sa rabzi si sa speri ca se vor calma lucrurile, asa ai putea apela la politie etc, dar cred ca iti iubesti parinti orice ar fi si crei sa eviti asta.

Tu ai 19 ani, el are 70, nu înțeleg faza cu "bani ca e capul familiei". In momentul de față tu vrei sa faci școala de șoferi și sa te întrețină la facultate din pensia lui?
Având in vedere ca ești majoră, tu poți alege sa lași in urma trecutul tău și sa mergi mai departe. Iar pe mama ta, prin ce trece, mai bine l-ar părăsi decât sa-și distrugă neuronii și vârsta cu un om senil.

Mama nu are unde merge. Nu lucreaza si nu are pe nimeni.
Eu am 19 insa depind de ei. Facultatea nu mi permite sa am un loc de munca. Poate doar part time dar cu 5-6 milioane pot doar sa mi platesc prima rata la facultate, nimic mai mult.

Singura ce trebuia sa faca ceva e mama ta.
O femeie normala ce isi iubeste copii nu sta cu un debil mintal ce ii terorizeaza copii ca banuisc ca nu e de azi ieri treaba asta daca tu ai deja atacuri de panica.Si eu aveam probleme cu tata cand consuma alcool, dar diferenta face ca el nu e violent fizic.Si mie mi-a traumatizat copilaria pentru ca pe atunci era si mai rau decat acum si mai am stari de panica si acum cand aud ca se deschide usa incet cand vine acasa ca stiu ca e baut iar.
Singura solutie este sa pleci cat mai curand de acasa.Sa fi pe picioarele tale iar mama ta sa isi asume ca il tine pe nebunul ala langa ea.Si eu am plecat o data de acasa timp de 8 ani si am fost mult mai linistita iar acum urmeaza sa plec iar pentru ca nu am cu cine sa ma inteleg.Sa isi asuma si mama si toate femeile relatiile toxice si abuzive in care stau daca mai mult nu le duce capul.

Nu vreau sa crezi ca am fost vreun nesimțit prin postarea mea. Inteleg prin ce treci tu și îți este greu acum sa iei o decizie.
Reclamându-l la poliție, mai mult rău îți faci și mamei tale pentru ca nu stii in ce fel v-a reacționa.
Numai tu stii cel mai bine daca tatăl tău mai poate sa se schimbe sau nu la vârsta aceasta.
Dar dacă nu, oricât de greu îți va fi, pentru tine cel mai indicat este sa te muți la prietenul tău daca se poate. Tu nu ești dependentă de el și de nimeni. Tu singura îți decizi viața. Primul pas este cel mai greu. Într-adevăr ca nu poți lucra pe un salariu decent la început, dar dacă ești dispusă sa faci sacrificii ca sa ai o viața mai bună, atunci cu timpul tu o sa te vindeci și o sa treci peste aceasta perioada mai neagră a vieții tale și cu siguranța o sa-ti îndeplinești tot ce ti-ai propus.
Trăind sub același acoperiș cu el, mereu vei avea temeri și nesiguranță. Din cauza tatălui tău tu ai ajuns sa nu ai încredere in tine ca poți mult mai mult.
Mama ta după tot acest timp petrecut cu tatăl tău, cred ca s-a învățat și știe ca orice ar face este in zadar. Dar tu mai ai o șansa, sa te îndepărtezi de ei și sa lași totul in spate.
Și mie mi-a fost greu la început de unul singur, dar încet cu încet, după multe nopți pierdute și multă munca, acum sunt ceea ce mi-am propus de la început. Așa cum pentru mine, singurul suport a venit necondiționat in fiecare zi din partea jumătății mele, așa și in cazul tău prietenul tău te va susține in orice cu orice.

Îmi pare rău prin ce treci, dar tu ești singura care poate face ceva.

Iti multumeac enorm pentru suport.

Tu ai 19 ani, poti pleca de acolo la iubitul tau daca el sta singur si are bani suficienti.
Mama ta ar putea sa se mute la.parintii ei asta daca mai sunt in viata si ar putea sa isi gaseasca de lucru acolo pe la tara intr-un magazin. mixt sau la o brutarie.

1.Iubitul meu NU sta singur.Sta cu bunica lui iar maica-sa e in strainatate.Acum intra si el in primul an de facultate, eu in al doilea.
2.Parintii mamei mele sunt morti, nu are la cine merge.
3.Eu nu pot pleca nicaieri deoarece momentan depind financiar de ai mei.
4. Tatal meu e cu capu' si nu o lasa pe mama sa mearga sa munceasca undeva ca spune ca ii ajunge pensia lui si ce mai invarte el, si ca ea sa stea sa faca mancare etc, cu alte cuvinte ea sa fie sluga. ca asa mentaltiate au comunistii.
5.Mama nu mai e tanara, sa poata sa isi inceapa viata cu altcineva, are 51 iar tata 72.

Buna. Poti discuta cu mama ta, de ce s-au certat, si imi poti scrie mie in privat daca vrei, am multe idei pe care nu le pot scrie aici. Aici Instagram, ceva?

In cazul asta nu stiu ce alta solutie ar fi decat aceea de a il denunta la politie, stiu ca e greu pentru tine sa faci asta dar nu poti sta in aceeasi casa cu un nebun. Daca nu vrea sa urmeze nici un tratament sau sa ia niste pastile alta solutie nu exista.O sa se ajunga.la un moment dat sa te bata si pe tine fara motiv si ar putea sa te bage si pe tine si pe maicata in spital.Stiu ca nu aveti o alta sursa de venit decat pensia lui dar nu cred ca se va schimba el vreodata.

Asa se intâmpla daca traiesti cu un Tata narcisist, esti paranoicã, nu se intâmpla nimic, nu este un criminal, nu o v-a omorâ pe Mama Ta si nu o sa-ti faca rãu fizic.
Ce iti libseste tie este iubirea de pãrinte, in toti acesti ani nu a stiut sa fie un tatã iubitor, a bãgat in tine doar frici si atacuri de panicã. Prin certurile lui cu Mama ta, fara sa-si de a seama cã te distruge pe tine mai rãu decât pe ea, tu luând exemple negative ale lui.
Parerea mea este sa mergeti amândoi de mâna la un psiholog si Sa va rezolvati problemele sentimentale, sa nu pui de tot urã pe el. Deoarece te poate afecta mai târziu farã sa-ti dai seama chiar daca nu o sa mai stai cu el.

Depinzi finAnciar, incã nu poti pleaca de acasa, dar pâna atunci aveti amândoi probleme care trebuie rezolvate, intre voi doi, macar tu sa te impaci cumva sa iti dispara fricile, asta e cel mai important! Nervii lui nu conteaza.

Salutare! Sfatul meu psihologic:
-invinge orice forma de emotie negativa, de teama!
-refuzul de a ierta implica in mod necesar povara timpului psihologic.
-prezentul este tot ce vei avea vreodata.
-viata ta, este in aceste moment.
-viitorul este o replica a trecutului.
-cand mintea ta este impovarata de trecut, traiesti aceleasi lucruri.
-calitatea constiintei din prezent da forma viitorului, care nu poate fi trait decat in clipa de acum.
-identifica-te cu mintea, observa gandul, nu-l analiza!
-asculta linistea din spatele oricarui sunet!
-observa cromatica, nu interpreta!
-modifica-ti gandul, sau accepta-l!
-modifica-ti starea, sau accepta starea!
-simte corpul tau interior, scufunda-te in iluminare!
-traieste clipa de acum, prezentul etern, profund!
-nu exista salvare in timp, nu te poti elibera in viitor de problema ta.
-prezenta in clipa de acum este cheia libertatii.
-nu poti fii liber decat acum.
-anumite lucruri din trecut n-au mers asa cum ai dorit.
-iti manifesti o putere sa mergi mai departe, de ce s-a intamplat in trecut.
-te impotrivesti lucruriilor care exista deja.
-speranta te concentreaza pe viitor, neaga prezentul, neaga fericirea ta.
-situatia ta de viata exista in timp.
-viata ta exista acum.
-situatia ta de viata este o constructie a mintii.
-viata ta este reala.
Ideologii personale.Aleg sa renunt la depresie/ingrijorare/teama/dezamagire pentru ca:
-apare in urma constientizarii a unui lucru gresit.
-este rezultatul prejudecatiilor.
-sunt trist pentru ca sunt intr-o stare de regret.
-am o mare neplacere si suferinta.
-am o minte impovarata cu impotrivire.
-sufletul meu este incatusat, in suferinta, in judecata pacatului.
-am de ce sa ma ingrijorez.
-am o stare de depresie.
-sunt captat in necuratie si suprare.
-sunt singur impotriva cerului.
-sunt nefericit si neimpacat.
-sufletul nu s-a detajat de trecut si de viitor.
Ideologii personale.Aleg fericirea, consta in urmatoarele idei:
-fac ceea ce imi consoleaza binele.
-fac ceea ce ma bucura pe o perioada lunga de timp.
-fac totul profund, din inima, nu din minte.
-renunt la orice modalitate de pacat.
-pot cu adevarat sa ma identific cu mintea.
-vreau sa il pot contempla pe Isus Hristos, regele sfintiilor si al ingeriilor, in purificare, slava si in gloria pentru eternitate.
-sunt impacat cu trecutul, m-am iertat.
-traiesc curat prezentul.
-prezentul etern imi da bucurie.
-ma pot bucura de clipa de acum.
-nu mai am de ce sa imi fac griji.
-simt sanatatea si viata din mine.
-am o minte iluminata, purificata.
-de astazi(data), mi-am schimbat viata radical.
-ma detasez de pacat, de ce nu-mi aduce fericirea si pacea.
-confer o viata noua.
-nu ma mai intereseaza ce mi-a placut candva.
-imi consolidez sanatatea si bucuria.
Iti doresc toate aceste acumulari psihologice facute de mine, sa le contemplezi!

Dacă te ajută ce am extras eu dintr-o carte psihologică ce mi-a schimbat viața, aș exulta pentru tine!

Cand mintea este linistita si suntem prezenti total si profund in momentul actual, atingem...iluminarea, constiina in starea ei cea mai pura. Daca nu putem sa nu gandim deloc, inseamna ca nu ne putem elibera din minte? Este ca si cum am fi posedati, si luam entitatea care ne poseda, drept persoana noastra, ganditorul din sinea noastra, nu noi in realitate Lucrurile care conteaza vin de dincolo de minte In iluminare, orice gand, orice emotie, corpul fizic, toata lumea externa devin neimportante comparativ cu trairea de bucurie imaculata Devenind intens constienti de momentul prezent, ne surprindem zambind vocii din minte. Gandul exista doar in mintea noastra, niciodata in realitate Iubirea, bucuria, pacea, nu pot inflori decat cand ne eliberam de sub domnia mintii. Starea de constienta, poate fi acunsa, dar niciodata distrusa de minte. Constiinta este calea eliberarii de durere.Nu mai creati durere in prezent! Durerea creata acum, este o forma de neacceptare, de rezistenta incostienta la ceea ce exista Sa respectam si sa acceptam clipa de acum! Obiectivele viitoare exista doar in mintea noastra, niciodata in realitate. Momentul prezent este tot ce vom avea vreodata. Corpul durere este creat de inconstienta, constiinta il face sa devina el insusi ,lumina constiintei. Orice frica reprezinta frica de moarte a sinelui fals Moartea ia tot ce nu suntem noi. Secretul vietii este sa mori inainte de a muri, si sa descoperi ca nu exista moarte Sa patrundem si mai adanc in clipa de acum! Eliminati timpul, si mintea se opreste! Sa punem capat iluziei timpului! Sa ne identificam cu mintea, inseamna sa fim prinsi in timp. Sa ne dam seama: Clipa de acum este singurul lucru care exista, ️este tot ceea ce exista. Eternul prezent este spatiul in care se desfasoara viata, singurul factor care ramane pururea constant si in vecii veciilor Viata este acum Prezentul este tot ce vom avea vreodata Sa ne intrebam:"Ce ne lipseste in clipa de acum? Daca nu acum,atunci cand?" Nu va exista niciodata un moment in care viata noastra sa nu fie acest moment. Traiti in locul in care va aflati! Sa constientizam prezenta tacuta a fiecarui lucru! Sa permitem tuturor lucrurilor sa exista cu, sau fara noi. Lasati in urma lumea mortificata a abstractiei mentale a timpului! Ne trezim dintr-un vis al timpului, in prezent. Traim sfarsitul timpului. Nu lasati frica, sa va inunde mintea! De cele mai multe ori, oamenii isi petrec intreaga viata asteptand sa inceapa sa traiasca. Nu isi doresc ceea ce au, si isi doresc ceea ce nu au. Viata este deja desavarsita, completa, perfecta. Va puteti imbunatatii situatia de viata, dar niciodata nu va veti putea imbunatati viata. Situatia noastra de viata are loc in timp. Viata este in acest moment. Situatia noastra de viata este o constructie a mintii. Viata noastra este reala. Reveniti la momentul prezent,si bucurati-va de ceea ce traiti! Daca sunteti prezent,nu mai este nevoie sa acceptati nimic. Calatoria in noi insine. Trecutul nu poate supravietui daca suntem prezenti. Sa ne locuim corpul pe deplin! Sa avem radacini in noi insine,altfel mintea,care are o forta incredibila,ne va trage cu ea ca un rau salbatic. Frumusetea se iveste in linistea prezentei. Atingerea constiintei pure. Oridecateori ne privim mintea,ne retragem constiinta din formele mentale. Conectarea cu corpul interior. Sa incercam acest lucru chiar acum! Inchideti ochii, mai tarziu, prezenta in corp va deveni naturala. Putem simti campul energetic care trece prin tot corpul si da o viata vibranta fiecarui organ si fiecarei celule in parte? Il putem simti simultan in toate partile corpului, ca pe un camp energetic unic? S-ar putea sa ne vedem corpul devenind luminos. Suntem corpul nostru, nu avem corp. Nimeni nu a ajuns la iluminare negandu-si corpul, sau prin decorporalizare. Sa nu luptam impotriva corpului, pentru ca altfel luptam impotriva propriei realitati! Asa cum soarele este infinit mai stralucitor decat flacara lumanarii, tot asa exista infinit mai multa inteligenta in noi decat in mintea noastra. Inundati-va corpul cu constiinta! Sa ne imaginam scufundati intr-o substanta luminoasa, o mare de constiinta. Inspirati aceasta lumina! Simtiti cum aceasta substanta luminoasa, va umple corpul, facandu-l si pe el luminos! Acum suntem in corp. Fiti prezent intens, scapati de identificarea cu mintea, abandonati-va in fata a ceea ce exista! Toata lumea acorda atentie lucrurilor din spatiu, dar cine este atent la spatiul insusi? Spatiul nu are existenta, el permite tuturor lucrurilor sa existe. Odata ce spatiul este nimic, putem spune ca ceea ce nu este acolo, este mai important decat ceea ce este acolo. Asa ca fiti atenti asupra spatiului din jurul vostru! Nu va ganditi la el, simtiti-l asa cum este! Fiti atenti la nimic. Constiinta le permite tuturor obiectelor mentale sa existe. Constietizand spatiul gol din jurul nostru, devenim constienti simultan de spatiul non-metal al constiintei pure. Sa contemplam spatiul! Spatiul si linistea sunt doua aspecte ale aceluiasi lucru, ale aceluiasi nimic. Nimic real nu poate fi amenitat. Nimic ireal nu exista. Ajungem unde vrem...acolo,realizand ca suntem deja acolo,si ca am atins acel ideal. Lumina este mult prea periculoasa pentru o persoana care decide sa traiasca in intuneric. Dincolo de fericire si de nefericire se afla pacea. Vindecati durerile,spulberati inconstieta,fara sa faceti nimic,pur si simplu existand si pastrand frecventa prezentei intense! Fericirea si nefericirea sunt de fapt una,numai iluzia timpului le separa. Nu alergati dupa o iluzie pentru tot restul vietii! Lucrurile si starile ne pot oferi placere,dar ne pot da si durere. Lucrurile si starile ne pot oferi placere,dar ne pot da si durere,ne pot oferi placere,dar nu ne vor da bucurie. Trezeste-te,paraseste-ti mintea,fi prezent! Fiind iluminati,veti fi in contact cu orice placere infinit mai mare,mai mare decat orice lucru nemanifest. Intr-un fel,nu veti mai avea nevoie de lume,nu veti mai avea nevoie ca ea sa fie altfel de cum este. Numai in acest moment veti fi capabili sa simtiti adevarata compasiune si sa-i ajutati pe ceilalti la nivelul cauzei. Numai cei care au cunoscut transcenderea lumii pot creea o lume mai buna. La acest nivel profund,compasiunea devine vindecare,in sensul cel mai amplu. In aceasta stare influenta noastra se bazeaza in primul rand,nu pe realizarea a unui anumit lucru,ci pe simpla existenta. Toti cei cu care veti veni in contact vor fi atinsi de prezenta voastra. Deveniti lumina lumii! Emanam cunostiinta pura,si astfel eliminam suferinta la nivelul cauzei,eliminam inconstienta din lume. Daca va simtiti chemat sa alinati suferinta lumii,acesta este un lucru foarte nnobil,dar amintiti-va sa nu va concentrati numai asupra exteriorului! Acceptarea prezentului. Acceptati calitatea acestui moment! Nu puteti fi si constient si nefericit. Si constient si negativist. Nici corpul durere nu poate supravietui mult in prezenta dnv. Va mentineti vie fericirea,acordandu-i timp,acesta este sangele ei. Inlocuiti timpul, cu o constiinta intensa a momentului prezent si ea va muri. Dar oare chiar doriti ca ea sa moara? V-ai saturat intr-adevar de ea? Cine ati fi, fara ea? Nu va opuneti durerii, lasati-o sa existe! Cand negati durerea emotionala, tot ceea ce faceti sau ganditi, inclusiv relatiile dnv. devin contaminate de ea. Veti atrage si manifesta tot ceea ce corespunde starii dnv! Nu intoarceti spatele durerii, infruntati-o, simtiti-o complet, exprimati-o! Continuati sa va concentrati atentia asupra durerii, continuati sa simtiti durerea, frica, groaza! Prezenta elimina timpul, fara timp, suferinta si negativismul nu pot supravietui. Acceptarea suferintei este o calatorie in moarte. Confruntarea cu durerea profunda, acceptarea ei, mutarea atentiei asupra ei, inseamna a muri constient. Cand ati murit de aceasta moarte, realizati ca nu exista moarte, si ca nu aveti de ce sa va temeti. Numai sinele fals moare. Ati prefera sa muriti fara durere? Atunci lasati trecutul sa moara in fiecare moment! Răspuns câștigător?

Stiu cum e... asa am patit si eu, si inca patesc uneori. Ma simt de parca in momentul ala cand se tipa la mine sau la mama mea, sa fac ceva sa se termine, sa tip si sa ies din casa, sa ii explic tot, dar ma gandesc si la mama mea, pentru ca nu o pot lasa singura cu el, tin mult la ea, si chiar din vina lui am fost intr-un stres maxim cand veneam de la scoala, speram sa fie mai bine, cateodata era, cateodata nu. Eu zic sa incerci sa iesi toata ziua pe afara daca ai timp, sau sa iti chemi prietenii, poate nu il apuca cand face crize. Ai 19 ani, poti rezolva, eu am 13, deci sunt intr-un cerc cam ciudat. Gaseste o metoda. Sper sa scapi de stresul asta maxim.

Ce naiba e gresit cu tine de pui atatea fete zambitoare?

Imi pare foarte rau pentru tine, te inteleg prin ce chin treci si NU meriti asa ceva.Nimeni nu merita sa simta asta insa trebuie sa fim tari.Iti multumesc ca mi-ai acordat 5 minute din timpul tau :*.Asa am sa fac, ies cat de mult afara, stau cu prietenii, skype sau oriunde.

Ce dacă ar 51. E încă tânără și poate să-și găsească pe altcineva.

Eh.da i-am spus dar nu cauta..si ar fi ciudat acuma..nu stiu..ar fi ciudat.

Probabil are nevoie și ea de cineva. Nu poate sta singură. Sau poate așa îi place ei.

Trezeste-te la viata. Tatal tau abia mai sta pe picioarele lui, tu ai 19 ani si te plangi pe aici. Pune-ti mintea la incercare si afla singura de la tine ca poti tu sa rezolvi toate astea.

Bună întrebarea. Nici măcar eu nu știu.

Iti pierzi timpul cu raspunsurile astea atat de lungi, pun pariu ca nu le citeste nimeni, si emoticoanele alea sunt foarte enervante
De ce nu dai raspunsuri scurte si la obiect?

Dacă le-ai citi, ai ști despre ce e vorba. Emoticoanele sunt tocmai,pentru a ieși în evidență ce am scris, și pentru a atrage atenția. Cât de fraieră să fii să nu îți dai seama? Și legat de ultima întrebare: Pentru că așa vrau!

Nu iese nimic in evidenta. Cred ca toata lumea iti ocoleste raspunsurile.

Te angajezi impreuna cu mama ta, strangeti niste banuti si ii faceti vant. E greu sa faci o facultate in paralel, insa poti macar sa incerci.