Am 22 de ani, m-am casatorit cand aveam 20 de ani, sotul meu avea 24 de ani atunci cand ne-am casatorit in urma cu 3 luni a decedat intr-un accident rutier fix în ziua în care împlineam 2 ani de căsnicie. Avea 26 de ani a plecat la munca mi-a zis ca se întoarce cand a plecat de acasa si m-a pupat dar nu s-a mai întors, eu de 3 luni plâng încontinuu, nu mai dorm noaptea si ma gandesc că viata mea nu mai are sens fara el, mi-e foarte dor de el, eu dorm cu pozele cu el langa mine si cu verigheta lui. Eu înca imi port verigheta si chiar daca am 22 de ani nu mai vreau să mă recasatoresc cu nimeni, el e si va fi mereu soţul meu chiar dacă a decedat eu la cateva zile dupa ce el a decedat am vrut să îmi iau viata, îmi e foarte dor de sotul meu ce pot face în acceasta perioada?

Sincere condoleante!
Imi pare sincer rau de pierderea omului iubit, dar viata merge inainte si dupa ce-i pierdem pe cei dragi, trebuind sa te tii ocupata toata ziua, ca seara sa pici franta de oboseala si sa adormi, fara sa te mai gandesti la nimic, fiindca durerea te copleseste si daca te lasi prada ei, te pierzi si tu.
Apeleaza la un psiholog, fiindca medicatia lor te ajuta!
Iti doresc multa, foarte multa putere, sa poti trece peste necazul asta.

Sincere condoleanțe!
Ai pierdut un om iubit, este normal să suferi. Din păcate, nu poți smulge durerea din suflet, dar se va atenua cu timpul, înveți să trăiești cu ea. E foarte important pentru tine, acum, să nu te lași doborâtă. E foarte greu, așa este. Plângi, dacă simți nevoia, plânsul curăță sufletul și mai spală din durere. Dar privește înainte, ești tânără, te așteaptă o viață în care, poate nu crezi acum, dar te vei îndrăgosti din nou, vei avea familie, copii, un cămin... Momentele de-acum vor rămâne doar amintiri.
Să auzim de bine!

Ești troll sau cauți atenție?
Vrei să vezi câți fraieri pun botul?

Terapie

Bună! Îți înțeleg durerea și empatizez cu tine. Dacă nu simți nevoia de a te recăsători, nimeni nu te poate constrânge s-o faci. Nici măcar altă relație nu poți fi constrânsă să îți faci.

Ce poți face?

- Încearcă să-i insușești hobbyurile soțului tău iubit. Adu-ți aminte ce îi plăcea să facă sau ce i-ar fi plăcut să facă și încearcă s-o faci tu, în memoria lui;

- Voluntariat cu animale sau copiii din mediu defavorizat (centre de plasament sau persoane cu dizabilități

- Să te retragi la mănăstire

- Să te retragi în vârf de munte, să îmbrățișezi celibatul si să te conectezi cu natura

Orice ai alege, adu-ți aminte că nu ești singura și că esti suficient de puternică. Multe femei se află în situația ta. Uite, Regina Elisabeta I a Angliei nu a simțit nevoia de a avea partener. Și a clădit un regat puternic și prosper; Este cunoscută în istorie ca fiind Regina Virgină.

Condoleanțe!

Nu ai gandit deloc daca ai spus ca cauta atentie. Pur si simplu a zis ca i-a murit sotul, cum sa fie troll?

Condoleanțe! In primul rând, vreau sa iti spun ca imi pare rău că trebuie sa treci prin aşa ceva. Şi continui sa spun că noi femeile, suntem puternice, pentru ca aşa am fost create de Dumnezeu. Ai nevoie de multă terapie.
Şi eu fac terapie acum, (din alte motive nu mi-a murit nimeni) si spun ce mi-a spus dna terapeut la ultima şedința, a spus aşa:,, Puterea e la tine acum, depinde doar de tine daca vrei sa iesi din situația asta sau nu".
O să treacă, ai sa vezi, doar ca incă e devreme. Sanatate!

Psihoterapie, terapie cognitiva, habar n-am, cere sfatul medicului de familie.

Sincere condoleante!
Viata merge inainte si tu sa fi tare sa treci peste. Viata iti va alina durerile in timp si daca e vorba de casatorie nu este momentul sa te gandesti acum, cand toate amintirile sunt vi cu sotul tau. Lasa viata sa curga si fi impreuna cu parintii tai, socrii, vei trece si peste asta in timp. Aduti aminte de momentele frumoase petrecute. Fruntea sus si nu este bine sa ai ganduri rele, vei trece si peste asta, asa cum si altii au trecut. Nu esti singura care a pierdut pe cineva drag in viata!

Îmi pare rău pentru pierdere cred că trebuie să încerci să te bucuri și să nu te mai gândești la asta să dormi bine noaptea și să te ți ocupată ziua o să treacă mult timp până îți va trece durerea fi tare

Ai nevoie de ajutor specializat din partea unui psiholog.

Eu te inteleg dar viata merge inainte, gandeste-te ca la un moment dat si parintii se vor duce.dar ideea e ca trebuie sa trecem mai departe, nu cred ca el si-ar fi dorit sa iti continui viata plangand toata ziua.Iar aia cu casatoritu o inteleg nu te obliga nimeni, dar nu vrei copii? Bine poti face copii si fara sa fii cu alt barbat dar totusi pentru binele copilului ala ar avea nevoie de un tata.Intrebarea mea pentru tine e, daca era invers tu mureai iar el traia, voiai sa traiasca toata viata isngur? Nu, iti doreai sa isi refaca viata mai departe, asa si tu, stiu e greu dar treci mai departe si traieste.Stiu ca e comparatie tampita, dar si eu am simtit asta cand mi-am dat seama ca nu am cariera pe care mi-am dorit-o am stat si m-am plans gandindu-ma cate sacrificii am facut si tot n-am avut sansa sa fac ec-mi place, dar acum ce o sa fac? Imi irosesc viata plangand ca nu mi-a iesit aia? Nu, trec mai departe.Asa si tu treci mai departe, acum te inteleg vrei sa fii singura nu mai vrei sa vezi pe nimeni ca esti suparata, dar nu e bine cu cat stai mai mult singura cu atat o sa te manance pe interior, iti sugerez sa te duci la un psiholog si sa versi tot ce simti acolo.

Sa te rogi, sa ii pivestesti Tatalui nostru ceresc tot ce simti, sa ii multumesti pentru anii frumosi petrecuti impreuna cu sotul, sa citesti Psalmii si Noul Tesrament cu rugamintea de a percepe mangaierea Lui. El e aproape de toti cei care sufera si dragistea lui poate vindeca cele mai dureroase rani. Cauta si cimpania oanenilor care te iubesc, daca stii si de alte persoane in situatii grele, le poti vizita. Dumnezeul oricarei mangaieri sa trimita ingerii Lui sa te inxurajeze!

E normal sa iti lipseasca si sa te doara, dar gindeste-te ce si-ar dori el pentru tine acum. Exact, nu si-ar dori sa mori, si nici sa nu iti mai traiesti restul vietii. Lasa timpeniile mistice, ai o singura viata. El a fost, acum nu mai e. Singurul mod in care poti pretui cu adevarat ce ai avut e sa iti traiesti viata. Nu zic acum sa sari in bratele altuia peste 3 zile, ci sa ai grija de tine si sa fii constienta ca vor veni si zile senine.
Nu, nu zic nici sa il uiti. Doar sa nu lasi amintirea lui sa iti ocupe totul. Da, un psiholog ar fi ok. Psiholog, nu popa! Iti pot recomanda pe cineva, daca vrei, dar trebuie sa o intreb mai intii daca mai ia pacienti in perioada asta pentru ca are niste probleme de sanatate destul de nasoale.

Ai nevoie de familie care sa fie alaturi de tine cat si de o prietena buna, da-ti voie sa plangi, nu tine in tine ca este mai rau, te vei impaca cu pierderea lui cu timpul, poate pe viitor 5-10 ani vei dori sa cauti pe altcineva, momentan nu te forteaza nimeni, asigura-te ca ai oameni care sa-ti fie alaturi.