Am 25 de ani, si de jumatate de an simt o rautate in mine, o ura. Nu mai pot manca la masa cu mama mea.
Simt ca si-a batut joc de mine. Ne-a lasat sa traim de mici cu un tata violent. Il lasa sa ne bata, sa o bata de fata cu noi, sa nu putem bea un pahar de suc, să invatam noapte sub plapuma ca sa nu consumam curentul. Sa petrecem
orice Craciun, Paste sau sarbatoare in batai. Orice zi de nastere, sarbatoare sua eveniment in care aveam prilejul sa stam mai multe ore impreuna, se lasa cu scandal si bataie. Si mama nu a zis nimic niciodata. Acum am mai crescut, o bate mai rar, pe mine doar ma injura, nu are curaj sa dea in mine, nu stiu de ce. Oricum; ideea este ca de ceva timp am scarba de mama. nu o mai
pot privi in ochi. o vad ca o lașă care ne-a sacrificat pe noi(eu si sora), ca sa fie asa cum zice tata. nu ne-a luat niciodata apararea, nu ne-a intrebat de sanatate, nu am avut niciodata pana acum vreo discutie mama-fata, despre iubiti, menstruatie, nimic. Nu e o femeie rea, insa o vad ca pe o lașă. Ma doare sufletul ca am ajuns sa o urasc atat de tare si ca nu o mai pot vedea in ochi, incat imi vine sa mor. O urasc mai mult decat pe tata, pentru ca simt ca ea ne-a lasat sa ne distrugem. Si toate sentimentele astea de cateva luni. Evenimentele sunt de o viata, insa abia acum am ajuns sa nu pot sa o mai vad in ochi, insa in acelasi timp imi e mila de ea, pentru ca ii este frica de tata si nu ii mai poate iesi din cuvant acum daca nu a facut-o la inceput.
Cum sa fac sa ma eliberez de ura asta si de durere, care nu ma lasa sa dorm de luni de zile si nu ma lasa sa ma simt om fericit oriunde si cu oricine as fi?

Hm, eventual te muți de acolo nu știu

Ai 25 de ani, muta-te de acolo, rupe-te de trecut. Ea e lasa ca n-a divortat, ok, dar tu ca stai inca acolo sa te frece la cap, cum esti?

Salut! Poate nu am eu experienta dar eu cred ca mama ta inca il iubeste pe tatal tau, ea il stie de mai mult timp si poate ea inca crede ca se poate schimba, daca ai ajuns tu sa iti urasti propria ta mama, esti deja pierdut...

Da. mersi. bun sfat. ca sunt pierduta. deci pot sa ma sinucid, asa cum ma gandesc de ceva vreme incoace, nu? mersi pentru sfat. mi-as fi dorit sa scap de durerea aceasta enorma vie. dar nu stiu cum

Trebuie sa intelegi ca mama ta e o femeie care a suferit mult si nu a avut taria de a incheia suferintele ei si ale fiicelor ei. Poate de frica tatalui tau. Poate de frica repercusiunilor materiale. Poate de frica de a nu reusi singura. Poate de frica prejudecatilor altora. Pot fi 1000 de motive, dar mi se pare ca toate sunt legate de frica. Poti oare urî o persoana fiindca ii e frica? Poate a avut o viata grea si inaintea tatalui tau, sau cu el, inainte sa existati voi, iar lucrurile astea au facut-o sa devina ce e azi, o persoana tematoare, care nu poate actiona din cauza fricii. Ca sa ma fac inteleasa... imagineaza-ti un caine vagabond. El e liber sa faca ce vrea/ poate inainte sa il prinda hingherii. Dar daca e prins si pus intr-o cusca primul instinct e sa fuga. Imagineaza-ti acum ca de cate ori incearca sa fuga, el primeste cate o lovitura din partea omului. De nenumarate ori. Rezultatul inevitabil va fi frica cainelui de a fugi. El nici nu se va mai apropia de marginea custii, in incercarea de a scapa... Suntem produsul atat al genelor, cat si al mediului din care provenim. De multe ori, ultimul are un cuvant greu de spus.

Te muti si iti vezi de viata ta. Ai trecut de toate astea, deci ce rost mai are sa te gandesti?

Sunt de acord cu mutatul de acasa. E mai bine sa stai singura sau cu cineva in liniste decat in scandal acasa la tine. Probabi asta ar trebui sa faci tinand cont ca ai 25 de ani. Iti va fi greu la inceput, dar cu timpul ai sa uiti si ai sa realizezi ca va fi cea mai buna decizie care ai luat-o

Ce sfat de rahat ii dai... cum sa-l iubeasca ma dupa mai bine de 25 de ani de batai?
Auzi la el cica e deja pierdut... Bai pampalaule tu habar n-ai cat de greu e pentru copiii care au astfel de familii, sa cresti si sa stai numai in scandal, lasa urme adanci... nu te mai arunca sa vorbesti si sa dai sfaturi d-astea tampite ca esti pe langa.

Nu e corect sa o acuzi pe mama ta pentru ceea ce ti-a facut tatal tau. Poate are motivele ei pentru care nu a zis nimic. Poate s-a gandit ca daca ea se opune il va enerva pe tatal tau si mai tare si astfel ar fi facut lucruri si mai rele. Poate stie mai bine decat tine de ce e on stare tatal tau.
Crezi ca daca ea ar fi zis ceva s-ar fi schimbat ceva? Crezi ca tatal tau s-ar fi potolit la opoziția mamei tale sau ar fi ajuns s-o omoare?
Te intrebi vreodata ce simte mama ta avand un astfel de sot si o fiica care nu o intelege si o uraste pentru o vina inventata de ea?

Marea majoritate din oameni se confrunta cu diverse situatii, fie ele mici sau mari.Ideea este ca, indiferent de trecut, tine si de tine sa iti construiesti un viitor mai bun.Ai 25 de ani.Tu trebuie sa iei viata in maini.Nu o mai considera pe mama ta o lase, cunosc o situatie asemanatoare, si probabil, ea din anumite motive, nu a avut posibilitatea de a divorta de el si de a va creste pe voi intr-un alt mediu.Este foarte complicat sa lupti pentru custodia propriilor copii, sa ai banii proprii sau casa proprie, si daca esti sarac si nu le ai? Ce faci? Divortezi ca sa stai in strada? Nu ii este usor mamei tale.Nu dau vina nici pe tine in niciun caz, nu ai nicio vina ca te-ai nascut in aceasta familie cu asemenea tata, dar tu esti viitorul pentru mama ta.Si tu de la 18 ani ar fi trebuit sa iei atitudine, pentru ca tu esti barbatul responabil in casa aceea, pentru ca tatal tau nu este, si doar tu ai puterea de a schimba situatia.Stau si ma gandesc, mama ta a reusit pana la urma sa duca sarcinile pana la capat, printre atatea batai, si sa va nasca.Greu si de ea.Ea nu are aparare probabil nici de la parintii ei sau rude, si de aceea este "prizoniera in casatoria aceasta monstru". Lasa ura si durerea, trebuie sa iti faci viata frumoasa.Cateodata,unele lucruri depind si de tine. Daca esti genul ala care zice"dar nu pot gasi o solutie, am o viata naspa", viata naspa o sa ai.Trebuie sa zici"Eu sunt schimbarea, eu am o putere pe care tatal meu nu o are, si o sa ii dovedesc ca nu este el seful, ci eu". Trebuie sa inveti sa devi independent si sa ti la acele persoane care te iubesc(mama ta, sora ta). Mama ta te iubeste, ca doar din povestirea ta zici ca nu e o femeie rea.

Am trait ceva asemanator. Trebuie sa intelegi ca mama ta e o victima, la fel cum sunteti si voi. Ea nu gandeste limpede, o data ce a ajuns sa se complaca in situatia asta e clar ca a fost manipulata psihologic/emotional de tatal tau. Sigur ai auzit de sindormul Stockholm. Incearca sa nu o judeci pentru ca nu stii niciodata langa ce om ajungi si din ce motive alegi sa ramai cu el. Sfatul meu e sa o ierti - iertarea te elibereaza. Am avut o ura asemanatoare fata de tatal meu, dar acum sunt ok pentru ca am incercat sa inteleg de ce a ajuns asa (educatie precara, familie etc).
Fii sigura ca mama ta nu a fost mandra de viata pe care ati dus-o, motiv pentru care nu a comunicat cu voi, de rusine.
Trecutul e trecut, trebuie sa te impaci cu el si sa-l lasi acolo.
Iti recomand sa mergi, totusi, si la un psiholog. O sa te ajute mult.

Pai si ce mai cauti acolo? la 25 de ani trebuia sa-ti iei de mult zboru. Amuzant cum toata viata zici ca e asa da pe tine doar de jumtate de an te afecteaza

Ce pot sa spun? la sfaturi ne pricepem toti sa-i sfatuim pe altii, dar nu suntem instare sa ne facem ordine in viata ..eu iti inteleg ura,frustrarea,supararea,in mare parte sunt de acord cu tine, dar ma gandesc ca si mama ta este in egala masura o victima, tot victima se numeste daca a aprobat deliberat, ca voi sa fiti maltratati, si ea in egala masura, ma gandesc oare cati monstii ca tatal tau exista in lume? cati prefacuti care in public fac pe lupii moralisti si in viata privata sunt niste draci niste demoni ..cred ca singura solutie este sa pleci daca ai resurse, daca ai din ce trai.
Succes!

Pleacă de acolo și uită de ei.

Exista un sindrom se numeste Stockholm, citeste despre el si poate incet o sa mai accepti cumva situatia.
Oricum este timpul sa te muti de la ai tai, oricum ce a fost a trecut iar timpul nu il mai poti da inapoi, oricum acum nu prea mai ai ce sa ii faci.Cu ce te mai ajuta sa ii porti ura? Stiu si te inteleg ca este vinovata si asa este, pentru ca a fost prea lasa sa creada in ea si ca va poate creste si singura sau cu sprijinul altcuiva.Este vinovata ca si-a irosit si ei tineretea si voua copilaria dar acum asta nu te mai ajuta la nimic.Incearca sa iti eliberezi sufletul spunand-ui ce te doare si deranjaza, ce ai tinut si strans in tine atata vreme si ascult-o.Nu o sa aiba niciodata o scuza suficient de buna pentru a o ierta dar in fond ce ai de pierdut?
Gasesteti drumul in viata, munceste si cauta un baiat bun care sa te sustina, inteleaga si iubeasca si pleaca de acasa. Oricum mama e mama si asta nu o sa se schimbe, dar poate dupa ce pleci vei privi altfel lucrurile.

Nu inteleg de ce toti presupuneti ca inca sta cu maica-sa. nu trebuie sa locuiesti cu ea ca sa luati masa impreuna din cand in cand

Nu a avut puterea de a incheia suferintele? Pai ori e mama ori numai este? Trebuia sa aiba puterea sa isi apere copii nu sa stea cu nenorocitu ala care numai tata nu se numeste. O doare fix in cot pe ea. Sa maritat, a ramas gravida si a facut copii asa ca na.
E usor sa vorbim aici sa iti spunem muta-te poate nu si banii necesari poate nu ai posibilitatea dar ar fi cel mao bine. Nu stiu poate o sa reusesti. Eu zic ca trebuie sa o intreebi pe mama ta de ce? Poate te lamureste, sau poate nu ai cu cine vorbi.
Dar pleaca de acolo ai 25 de ani numai sta sa suferi pleca tu si cu sora ta. Astia nu sunt parinti.

Bună! E o poveste tristă, dar nu rară. Te întreb și întreabă-te: dar fetele ce au făcut pentru mama? I-au luat apărarea? S-au pus între ea și tata? Au discutat cu tata despre felul în care se poartă în familie? Și te mai întreb: de ce o urăști pe mama și nu pe tata? Și ar mai fi multe întrebări. De exemplu: i-ați spus mamei: "Mamă, divorțează de tata. Suntem mari, putem să muncim și noi, ne vom muta împreună în altă parte." În fine, îți doresc ca Dumnezeu să-ți dea gândul cel bun.

Cauta sa ai un servici cu carte de munca pentru ca primaria sa te poata ajuta cu o locuinta sociala si sa poti avea casa ta.
Noi nu trebuie sa ducem poverile vietii de unii singuri. Vom cadea zdrobiti de greutatea lor. Tatal ceresc stie toata povestea ta; El stie ca daca Ii vei spune tot ce ai pe suflet viata ta ar fi mai usoara. Cauta sa-L cunosti, si vei vedea lucrurile cu totul diferit.
http://sdarm.md/books/steps-to-christ