Am ajuns intr-un moment in care nu ma mai simt bine, nu mai gasesc vreun motiv sa fiu incantata de viata si ma gandesc la sinucidere ca la un lucru normal. Totul sta cam asa...mama mea are pe cineva in conditiile in care inca nu e despartita oficial de tata gen prin acte. Nu as avea nimic impotriva dacă acel om pe care la gasit era un om bun care sa o merite. Ii vorbeste foarte urat, nu are un loc de munca si pe langa asta mai si bea. Eu de cand am aflat lucrurile astea si am vazut cum o manipuleaza pur si simplu nu il mai suport, imi e scarba de el si de tot ce se intampla desi sunt constienta ca poate nu e treaba mea dar pur si simplu nu pot ramane indiferenta si nu o pot lasa pe maicamea sa se distruga langa asemenea om. A avut si o terapeuta a fost si la psiholog si i-au încurajat aceasta relatie. Acum nu stiu chiar asa nebuna sunt eu incat toata lumea din afara e de acord si eu nu? Jur ca daca ar fi fost un barbat care sa merite nu as fi avut nimic impotriva. Parca i-a luat Dumnezeu mintile. Saptamana trecuta a fost in depresie vreo 3 zile nu a mancat nimic..plangea incontinuu..ca ala pe langa ca e un mitocan betiv si parazit mai are si pe alta de nu stiu cate luni si maicamea i-a vazut si nu a mai vorbit cu el. Credeam ca in sfarsit se terminase dar in a 3a zi deja o suna ca cica el pe ea o iubeste da cat sa o astepte ca nu divorteaza si vrajeli. oameni la 50 de ani cu comportament de puștani de 15 ani. Evident ca iar a început sa se vadă cu eĺ si iar a inmuiat-o. Chiar nu stiu ce sa mai fac nu e corect nici fata de taicamio. eu sunt prinsa la mijloc. Am ajuns la un punct in care zic cu mana pe inima ca nimic nu ma mai misca, nu mai am absolut nici un sentiment. Ma gandesc la moarte ca la o liniste pe care mi-o doresc din tot sufletul. Nu mai am sperante, nu mai vreau absolut nimic doar sa se termine tot o data. poate sa plec si sa nu mai audă nimic de mine. Ce pot sa mai fac? Sa o las sa dea cu capul?

Deci tu nu raspunzi de mama cum nu mai poate ea raspunde de tine odata ce esti adult. destinul oamenilor se desparte la un moment dat. construieste-ti propria viata / familie si ofera-i ei ce ti-a lipsit tie. te rog scrie-ne cum vezi in continuare rezolvarea problemei!

Doamne,nu imi vine sa cred asa ceva,cel mai bine e sa vorbesti cu tatal tau adevarat,doar el o poate scoate din asta,nu stiu,te-ai gandit poate mama ta sta cu el de frica,poate o ameninta cu ceva, ea nu poate spune. Vorbeste cu tatal tau, vezi ce zice, vorbiti cu ea deschis.Tu esti doar un copil, lasa adultii sa rezolve.Mult succes :*

Aici nu e vorba de oferit! E vorba ca am ajuns la un punct in care parca eu as fi mama si ea o adolescenta. Asa cum ea nu a fost de acord cu iubiti de-ai mei care ma faceau sa sufar asa nu pot fi nici eu de acord sa o vad ca suferă. Dar mai vreau niste pareri..cum am mai zis poate am eu o problema

Plus ca pana la construirea unei familii prima data trebuie sa ai cu cine si mai apoi sa ai cu ce. Sa imi intemeiez o familie nu inseamna rezolvare. Omg chiar nimeni nu înțelege!

Poate e cazul sa -ti faci o familie si o regula proprie de viata... o sa fie bine. orice hop ne zdruncina, dar ne face mai buni. bafta!

Inseamna o noua ecuatzie, o constructie stabila in care iti gasesti un rol. aici rolul tau e discutabil. criticul mamei tale? carma_carmei.
intelegi?

Nu poti face nimic la nivel fizic, acolo unde e efectul problemei. Dar poti actiona asupra cauzei problemei, la nivel spiritual. Poti incepe sa postesti, impartasesti, maslu, multa rugaciune sincera pentru mama ta si o sa se rezolve. Tot ce se intampla la nivel spiritual, se reflecta si in nivelul fizic. Daca parintii tai nu s-au ancorat in Hristos, e normal sa aiba ispite si sa intre in lumile inferioare, unde intalnesc oameni asemenea lor. Realitatea e stratificata pe niveluri spirituale unde oamenii asemenea sufletului lor, se atrag. Ce poti face tu, e sa urci tu, sa te schimbi tu in interior, minte si suflet si o sa vezi ca o sa se modifice si exteriorul. Deoarece interiorul influenteaza exteriorul.

Ceea ce trebuie sa intelegi tu este ca alegerile si deciziile unui om, nu le poti contesta, cu atat mai mult daca este matur si pe picioarele sale. Nu ai dreptul asta. De la 18 ani, nici mama ta nu va mai avea dreptul sau obligatia sa se ocupe de tine. Gandeste-te mai mult la ce vei face, cum te vei intretine in lipsa lor, lasa grijile oamenilor maturi care nu te privesc in mod direct. Altii, de la 18 ani sunt dati afara din casa si trimisi la munca si daca sunt destepti,evita munca prin a merge la o facultate de stat cu buget si cazare la camin inclusa. Cauta sa te axezi si tu pe cariera,intru-cat nu vei mai depinde de acesti adulti,fiind si tu unul. La fel ca si ei,trebuie sa te intreti in viata,sa-ti castigi painea(existenta). Cand vei putea sa te intreti tu pe tine si sa ai o stabilitate proprie,atunci sa te implici in treburi de genul acesta,bineinteles,cu voia celui ce le traieste. Depresia nu este o boala,este o afectiune tipica omului atunci cand se simte in pas. Ea apare datorita unei minti tulbure. Ce semnifica asta? Mintea tulburata este o minte incarcata cu ganduri din exterior pe care sufletul nu le accepta. Mintea este raportul dintre suflet si trup,iar trupul este controlat de suflet. Ce inseamna? pai asta inseamna ca mintea(totalitatea gandurilor tale) este produsa,controlata si intretinuta de sufletul tau. Tu decizi ce gandesti si de aceea,se spune ca esti ceea ce gandesti pentru ca,de multe ori, gandurile atrag anumite 'fenomene' in viata lor si cam de la gand incepem si noi sa actionam,asa ca ne reprezinta. Daca vrei sa te sinucizi,nu ai decat! E alegerea ta,asumati-o in totalitate,cu tot cu neplaceri si pierderi. De murit oricum murim si daca tu ai ales sa traiesti asta inca de pe acum,te priveste strict pe tine pentru ca tu vei da ochi cu moartea,cu necunoscutul,nu noi(cel putin nu acum)
Cat despre ceea ce trebuie sa faci,nu iti poate spune nimeni. De ce? Pentru ca toti te influenteaza. Conteaza ceea ce decizi tu din propria initiativa. De aceea avem liberul arbitru(acela de a alege)
Iti spun o vorba: ''Ce nu poti accepta,clar nu poti schimba''
Concentreaza-te pe asta si tine cont de ea. Solutiile vin dupa ce REUSESTI sa accepti situatia,asa cum e ea. Nu ne-ai spus daca te-ai consultat cu un psiholog. El ce iti spune? Ai zis de mama ta,dar de tine nu ai mentionat. Cred ca important este ca tu sa discuti cu unul si sa-i lasi pe cei din jur. Nu e bine sa fi egoist,dar nici prea extrovertit si implicat. Ia viata asa cum e! Nu tu ai creat-o,nu ai ce sa faci. Repet,ce nu poti accepta ca fiind real, existent, nici nu poti schimba. Iti recomand sa faci terapie cu incredere si la cine trebuie, dar sa nu uiti ca ei doar te influenteaza, nu si decid pentru tine. Sanatate!

Imi pare rau dar nu mai cred asa ceva! Mama se ruga foarte mult. a fost si in israel si dupa ce a inceput sa mearga des la biserica si sa tina post sa se roage etc. a aparut specimenul asta.

Buna, primul lucru care te-as ruga e sa nu te mai gandesti la sinucidere. Crede-ma, si e am suferit, mult, tot din cauza familiei, ma taiam fumam, nu mancam, nu dormeam, cand am vrut sa o termin cu viata, mi-am amintit de fratele mai mai mic, pe care nu il puteam lasa in iadul asta, asa ca brusc, mi-am schimbat scopul in viata. Fratele meu m-a salvat. Trebuie sa gasesti si tu un motiv care sa o face. Si chiar daca nu gasesti, gandeste-te la mine, eu nu vreau sa o faci. Te rog, ia-ti gandul de la moarte.
In legatura cu mama ta. Stiu. E greu pentru tine. Incearca sa ai o discutie cu ea intre 4 ochi. Ok, probabil nu o sa te ia in seama, dar tu ttusi vino cu argumente si motive. Repet, daca cu adevarat il iubeste nu o sa te asculte. Daca ii spui unei presoane indragostite ca cel pe care il iubeste nu e potrivit pentru ea, e ca si cum ai urla la urechea unui surd. Ok, treci la pasul doi, cand il vezi ca i jigneste, si ea pleaca sa planga singura, sau mna, cand e singura, mergi la ea, te uiti cu ura sau indiferenta si bagi ceva de genu "nu ma asculta" sau "tot crezi ca e bunt pentru tine?". Dupa aia, trebuie sa te distantezi de ea usor usor. Ea va ajunge sa concluzioneze ca relatia ei e toxica pentru ea dar si pentru tine, si din cauza incapatanarii ei a reusit sa te indeparteze
sper ca ti-am fost de folos

Cu siguranta ai tu o problema care trebuie rezolvata. nu spun ca mama ta nu are si ea o problema, dar a ta e mai importanta. din moment ce te gandesti la sinucidere inseamna ca nu judeci. daca toate gandurile astea vin din dragoste fata de mama ta, pentru ca nu vrei sa sufere, atunci cum crezi ca va vedea ea gestul tau? crezi ca o va incalzi cu ceva daca te omori? gandeste-te ca poate va trai in cu sentimentul de vinovatie, sau poate isi va pune si ea capat zilelor pentru ca si-a pierdut copilul. nu te supara ca ti-o spun, dar esti prostuta.

e bine ca iti faci griji pentru mama ta, dar nu asa.
daca parintii tai nu se mai inteleg sau unul din ei nu mai vrea sa stea cu celalalt, nu-i obliga tu sa ramana impreuna de dragul tau. poate mama ta a stat cu tatal tau pentru tine cat ai fost tu mica, iar acum ca ai crescut vrea sa mearga mai departe. te-ai gandit la asta? nu lua partea niciunuia din ei, accepta ca daca nu vor ei nu poate fi nimic intre ei doar pentru ca asa vrei tu.
esti prinsa la mijloc? deloc. te-ai bagat tu la mijloc si nu era cazul.
nu e drept fata de tatal tau, poate ca asa e. dar sunt 100% sigur ca mama ta nu s-a aruncat in bratele altuia pentru ca tatal tau a iubit-o prea mult. i-a facut ceva si de aia a cautat fericirea in alta parte. daca cel cu care se vede acum e un dobitoc las-o sa se convinga singura. poate e ceva trecator.

as avea multe sa-ti spun, dar nu vreau sa par un nesimtit. las-o pe mama ta sa-si traiasca viata asa cum vrea. daca are 50 de ani banuiesc ca tu nu mai esti mica. datoria fata de tine si-a facut-o, te-a crescut, ti-a oferit o educatie. nu esti in masura sa o judeci sau sa-i impui tu ceva ei, cu atat mai putin relatiile care si le alege.
nu pot sa te sfatuiesc decat sa incerci sa vorbesti cu mama ta si sa nu o judeci. a da, si nu te mai victimiza atat ca nu ti-a picat cerul in cap. nu ai niciun motiv sa te sinucizi... nu e sfarsitul lumii ca mama ta are un iubit care nu e pe placul tau. l-a ales pentru ea, nu pentru tine.

Asa cum ti-am spus,acum esti prea nervoasa si e evident ca nu intelegi intentiile oamenilor care iti scriu. Ei vor sa te ajute cum pot si stiu mai bine,chiar daca nu te inteleg. Oamenii,daca nu sunt psihologi si nu au trait situatii similare,nu au cum sa inteleaga,oricat si-ar imagina si a-i explica tu. Oamenii se inteleg pe ei insisi. Asa si tu. Aici e ca in cazul unei boli organice,daca ai simptome,nu le simte vecinul ci tu. De aceea,daca ai o problema,o dezvalui singura si incerci sa o rezolvi din propria initiativa,nu sa cauti rezolvare in alta parte pentru ca nu ai cum sa gasesti afara raspunsul. Asta unu la mana. Un al doilea lucru de care trebuie sa ti cont este ca oamenii nu sunt novoiti,obligati sa ne asculte si sa ne ajute daca nu au interes financiar. A da,poate exista unul emotional,acela ca ai produs mila si fiind sensibili,vor sa te sustina pentru a fi ei impacati sufleteste ca au ajutat,insa,in realitate,tu ar trebui sa le multumesti indiferent de motivul si scopul pe care l-au avut,pentru simplu fapt ca si-au pierdut un timp pentru a-ti acorda tie atentie,desi nu au nicio obligatie sa o faca. Daca vrei pe cineva care sa aiba intr-adevar obligatia de a te asculta,petrece timp cu tine si a incerca sa te ajute, atunci apeleaza la un terapeut platit! Nimeni nu face acte gratuite. Cat despre faptul ca ai ajuns sa ai grija mamei tale, e cea mai mare prostie! Cum sa ai tu grija de ea? Esti tu in masura sa o spitalizezi daca are nevoie? Esti tu in masura sa intreti casa in caz in care ea cedeaza? cand vei raspunde afirmativ intrebarilor acestora, atunci poti spune ca ai grija de ceva/cineva, in conditiile in care esti pe salariu si iti permiti financiar sa sprijini pe cineva.

In ''impas'' am vrut sa scriu. Nu pot corecta, asta e.

In primul rand nu zici nimic despre taica-tu; cum reactioneaza el. Nu zice nimic, nu face nimic? Nu se gandeste sa divorteze? sau sa aiba o discutie cu ala? Bun, trecand peste asta, ce justificare ar avea pentru tine sinuciderea? sau lipsa de incredere in viata? Fiecare individ are propria lui viata. Parintii tai au viata lor, tu o ai pe a ta. Tu urmezi o scoala, te vei casatori si vei avea propria-ti viata. Trebuie sa te cramponezi atata de viata altora? chiar parintii tai fiind. Nu contest ca te afecteaza si te nelinisteste, dar toate pana la un punct.

Tocmai asta e si problema! judeca prea mult si nu e bine! Nu judeca indeajuns incat sa poate lua o decizie, asta e altceva. Cand incerci sa ajuti un om, e de preferat sa fi obiectiv si sa te raportezi la persoana sa, fara a pune in discutie existenta altora. Eu zic sa o lasi pe mana psihologului care o va consilia. Gestul tau de a ajuta este nobil, indiferent de cum o faci. Asta inseamna ca ai o inima mare!

Important e cum gandesti,nu cat, asta ca sa ne intelegem! Modul ei in care gandeste, judeca si vede problema e O ADEVARATA problema, nu faptul ca gandesti prea mult, prea putin sau deloc.

Exact. A-si construi propria viata este cheia! Problema ei e ca traieste cu gandul la viata altora, pentru ca nu si-a cautat o directie a sa si nu stie, cel mai probabil, cum e sa-si vada de propriul drum.

Povestea e mult mai lunga..aici am scris esentialul. Tatal meu e plecat din tara si mama mi-a zis sa nu ii zic nimic pentru ca e departe si nu e usor... tata i'a spus ca daca vor sa divorteze o sa o faca. Ideea e ca amandoi s-au sacrificat foarte mult. eu am crescut practic singura de la varsta de 7 ani pentru ca ei s-au concentrat pe munca, avem o situatie financiara cat de cat ok si pentru asta si lui maicamea ii e greu sa lase tot ce a realizat pana acum. Eu mereu de mic copil am fost bagata la mijloc intre ei pentru ca tata are pretentia sa am grija de mama. ea fiind mai demult si intr-o depresie foarte urata si mi-a spus de multe ori ca doar pe mine ma are mama si sa o ajut cat pot de mult. De asta imi e asa de greu...imi e greu pentru ca ma simt vinovata si stiu ca eu voi fi învinovățita cand va afla tata pentru ca il cunosc.

Nu înțeleg care e faza cu painea si existenta. Lucrez de la varsta de 18 ani. Aici era vorba de o altfel de problema nu neaparat ce fac eu cu viata mea. Am intrebat simplu daca sa ma mai zbat sau sa o las in pace. Simplu

Ai dreptate. judeca prea mult. isi face probleme acolo unde n-ar trebui sa fie. nu am cum sa o ajut. ea trebuie sa vorbeasca cu cineva care ii poate intelege tulburarile emotionale prin care trece, iar eu nu pot intelege.
psihologul ar fi singurul sfat pe care ar trebui sa i-l dau.

Asta e atitudinea pe care trebuie sa o iei. In cazuri de genul acesta, varianta asta este cea mai buna! sanatate!

Tu aici vorbeai despre ce decizie iei tu in viata in legatura cu tine(ai si specificat),nu de ce vei face in legatura cu mama ta, dar daca doar despre asta e vorba, toti oamenii cu picioarele pe pamant iti vor spune ca nu vei intretine tu casa, nu vei putea avea grija mamei tale in veci. Raspunsul meu e clar, limpede. Sanatate!

Nu te mai gandi asa la moarte! Singura solutie trebuie sa vina de la Dumnezeu! Citeste in fiecare zi,, Rugaciunea copiilor pentru parinti" si sa mergi la biserica in fiecare duminica si sa aprinzi o lumanare de la biserica si sa scrii un acatistul pentru ajutorul in casnicia parintilor tai! Mai intai sa zici de 3 ori,, Tatal Nostru" si apoi http://www.ganduridinierusalim.com/rugaciunea-copiilor-pentru-parinti

Auzi,tie nu ti-e cumva rusine de propria persoana? Pe langa neincredere, exista, cel mai probabil si o stare de negare fata de actele si gandurile tale. Eu sunt sigur ca vei gasi o rezolvare la problemele tale, nu la necazurile altora. Seara frumoasa iti doresc!

Nu poti fi de acord cu ea pentru ca te-a facut sa suferi sau pentru ca relatiile ei te deranjeaza? trebuie sa delimitezi problema. sa te detashezi de problema ei ca sa o poti vedea pe a ta. eu cred ca ai o relatie. dificila cu mama ta de aceeea iti sugeram sa-ti faci tu familia ta cu regulile tale si sa zbori din cuib daca e "inghesuiala" poate asta ai nevoie : curaj sa -ti faci propriile planuri si prioritati. nu stiu ce varsta ai dar cred ca esti suficient de matura sa intelegi ca nu e bine sa stai toata viata cu mama si sa va omoratzi reciproc incet si. sigur una pe cealalta.

Pana nu veti sta amandoua de vorba intre patru ochi nu poti sa te astepti sa se rezolve problema.
Tu ar trebui sa o intrebi: "Copii sufera de pe urma neintelegerii parintilor? Daca da, atunci ar trebui sa ai in vedere si parerea mea."
Spune-i ca familia aceasta nu va putea fi binecuvantata in veci de Dumnezeu atata vreme cat se traieste ca niste oameni straini de El.
In ce ma priveste, sunt sigur ca in toate cazurile de concubinaj nu poate sa existe pace si bucurie in relatia aceea. Macar daca cei doi ar trai singuri in padure; dar problema este ca sunt afectati si cei din jur - si restul familiei si rudelor, si poate chiar si vecinii.
Roaga-L si pe Dumnezeu pentru sprijin; caci Cel ce a intemeiat casatoria si familia poate sa intervina mai bine decat ar putea-o face un om.

Mama ta se comporta ca o c**va si nu prea ii pasa de tine, de fapt nu ii pasa deloc

Te sfatuiesc ca moartea si sinuciderea nu e cea mai buna optiune.Ofi ea o varianta de a scpa de toate dar este cel mai mare pacat din lume.
Incearca si aduna dovezi, vorbeste cu maicata si spune-i ce crezi, daca nu ii aduce cadouri sau ceva de genul intreab-o pe maicata de ce atata timp nu a invitato undeva nu i-a propus casatoria nu ia adus cadouri.Incearca cu orice pret sa ii deschizi ochii mamei tale.
Si te rog nu fa nebunia asta de a te sinucide dumnezeu le va rezolva pe toate si nu iti pierde speranta. Roagate domnului sa te intareasca.
Imi pare rau de tine si de mama ta sincer!

Multumesc tuturor pentru sfaturi si am decis sa o las sa facă ce vrea cu cine vrea. Am avut multe discutii intre 4 ochi si i-am adus si dovezi si argumente solide dar poate aveti dreptate si trebuie sa ma retrag. Nu stiu ce v-ati închipuit unii dintre voi, nu aveam de gand sa stau la fundul ei pana la moarte, o vreau doar sa fie bine si sa o stiu in siguranta atunci cand eu nu voi mai fi langa ea. Unii ati dat niste raspunsuri prin care m-ati pus la zid. Nu ma victimizez si tot ce am scris aici a fost un strigat de disperare. Nu am cautat sa am beneficii...in fine suntem popor român si asta spune tot. Multumesc frumos

Da, din pacate, unii parinti chiar se comporta ca la 15 ani si in astfel de conditii, copiii au 2 optiuni: sa devina ei cei intelepti (sa preia rolul de parinte - e absurd, stiu), sau sa cedeze psihic si sa devina si mai tulburati decat parintii, pentru a atrage atentia asupra propriilor suferinte. Te asteptam si pe forumul nostru profesional de consiliere psihologica, unde poti vorbi gratuit cu un psiholog autorizat.

http://psihoterapie.freeforums.org/index.php