Am ajuns sa cred ca tatal meu este efectiv nesimtit.
1. Nu pot avea o discutie normala cu el sau cu altcineva, fara sa se bage peste argumentele mele sau peste ceea ce am de spus.
2. De fiecare data cand vorbesc cu cineva si este si el de fata de fiecare data vine cu comentarii de genul "lasa nu ma fa tu..." sau "bine ca esti tu mai..." etc.
3. Doamne fereste sa ii raspunzi la "comentariile" ca te face de c***t in fata tuturor.
4. Parerea mea niciodata nu conteaza, doar cum stie el este ok.

Si asta nu e tot. Fiecare lucru care se intampla in casa, fiecare lucru pe care il fac eu, fiecare nota pe care o iau la scoala, pe toate trebuie sa le stie bunica mea (mama lui).
Recunosc ca m-am cam lasat de invatat de cand am reusit sa ma transfer la liceul la care voiam sa intru de prima data, dar pentru niste note sa-ti bati joc de o persoana si sa o faci de rusine in fata familiei, altcumva mai frumos nu am cum sa ii spun, decat ca este NESIMTIT.

Nu stiu ce sa mai spun, mersi oricum ca mi-ati citit problemele si as fi bucuros sa aud ce credeti/ pareri in comentarii.

Cu unii oameni e greu să comunici, într-adevăr. Cea mai mare problemă după mine în societate, problemă care este cauza majorității conflictelor este incapacitatea unei părți de a transmite o idee exact așa cum o gândește sau incapacitatea celeilalte părți de a o interpreta sau ambele combinate într-o anumită măsură. De cele mai multe ori, este mai ușor să privești lucrurile doar din perspectiva ta, fără a depune puțin efort să înțelegi lucrurile din perspectiva altora. Toți oamenii, din prisma lor, fac binele. Naziștii convinși voiau să purifice specia umană; pentru ei; răul comis era un sacrificiu necesar pentru o lume utopică ce avea să vină după terminarea "procesului de purificare". Într-un război, tabăra X consideră că inamicii din tabăra Y sunt cei răi și invers.
Cam aceeași regulă se aplică și în relațiile dintre 2 sau mai multe persoane. De exemplu, Gigel este gay, fumător de canabis și ateu, iar Ion este un creștin ortodox fanatic. Ion, pentru că este limitat de îndoctrinarea lui (nu fac discriminări religioase; e pur și simplu un exemplu), nu poate să îi înțeleagă pornirile sexuale, aparent "aberante" a lui Gigel, care din generală a simțit o atracție sexuală pentru băieți și de asemenea consideră că faptul că acesta fumează iarbă este o consecință directă a ateismului acestuia, motiv pentru care deși Gigel nu îi are treaba lui Ion, acesta îl tot bate pe el la cap că diavolul este viclean și se manifestă în multe forme. Ion consideră că este îndatorirea lui de creștin ortodox devotat să încerce să îndrepte oamenii de pe "calea lor greșită", iar orice gând care i-ar putea deschide mintea spre o altă posibilitate este contracarat de puternica lui credință cu scuza că diavolul este viclean, așa ca acesta pur și simplu este închis într-o capcană ideologică din care foarte greu mai poate ieși. De cealaltă parte, Gigel, neînțelegând pe deplin de ce Ion tot încearcă să îl convingă anumite chestii și simțindu-se atacat, începe să facă mișto de acesta și de credința lui și așa, încet, încet, apare un mic conflict între cei doi, fiecare parte văzându-și opusul într-un mod negativ.

În acest caz, o metodă bună ar fi ca cel mai deschis să încerce să îl înțeleagă pe cel mai puțin deschis, să încerce să înțeleagă de ce celălalt gândește cum gândește și puțin câte puțin, pornind de la principiile părții opuse să încerce să îi arate acesteia că doar pentru că unele chestii sunt diferite între cei doi, nu există niciun motiv să se urască unul pe altul, putând relaționa pe baza punctelor comune între cei doi.
Mai ușor ar fi dacă ar mai exista o a treia persoană, imparțială celor 2 doi, care să observe fiecare parte, să o înțeleagă și apoi să încerce să le unească (de exemplu un psiholog).
Există totuși și cazuri în care unele conflicte nu se pot rezolva, așa ca fiecare parte trebuie să cadă la un compromis și astfel să limiteze pierderile.
Aici fiind vorba de tatăl tău, practic, tu nu poți să îl eviți cum ar putea face, să zicem cele două personaje, Ion și Gigel. E un caz mai special. Poate că ar trebui să încerci să încerci să comunici cu el, într-o manieră calmă, dar totuși fermă și să încerci să înțelegi exact motivul pentru care vrea el ce vrea, cerându-i să-și motiveze părerile. Încet, încet, ai putea să îi explici și perspectiva ta.
Cel mai probabil el îți vrea binele, dar este adevărat că a vrea binele cuiva nu înseamnă neapărat a și face binele pentru acea persoană. Tatăl tău încearcă să facă cum crede el că e mai bine, dar poate greșește. O abordare calma a situației din partea ta, ar putea să rezolve situația, dar nu este garantat. Depinde și de el, ce-i drept.

M-am lungit o grămadă și sper că am fost destul de rațional în ceea ce-am zis, nu de alta, dar sunt super obosit și am și scris totul în viteză. Baftă în soluționarea conflictului dintre tine și taică-tu!