Am cea mai groaznica poveste de dragoste existenta si nu stiu daca cineva ma poate ajuta, dar pot sa incerc..stiu ca o sa par ciudata, si is ciudata. dar asta is eu, cu bune cu rele, nu am cum sa schimb lucrurile, nu am cum sa-mi schimb destinul, asa e mersul lucrurilor.Deci de unde sa incep.Am vb pe net cu un baiat de ceva timp, doar ca prieteni, vorbeam non-stop, vorbeam orice dar nici macar o secunda nu ne-am gandit la alta legatura ditre noi in afara de cea de amicitie.Cand insfarsit ne-am cunoscut fata in fata am ramas la fel. Fara sa vreau m-am indragostit de prietenul lui cel mai bun.Si el de mine..si totu a decurs asa repede incat in 2 zile eram impreuna si aveam o relatie si tot tacamul. Dupa ceva timp. 1 sapt-2...incepeam sa-mi pun ceva semne de intrebare... Ce e in neregula cu mine? De ce ma tot gandesc la acel"amic"pe care pana acum asa il consideram.Am ajuns in stadiul ala in care toata ziua ma gandeam la el si pana la urma i-am martusisit.Am ajuns la cel mai greu moment, sa aleg pe unul dintre cei 2 pentru k le-am spus adevaru la amandoi si nu mai puteam tine tot asa.In acea zi de ales, dimineata l-am ales pe acel "amic"..mai dupa masa cand m-am intalnit cu iubitu adica prietenul lui mi-am dat seama k nu pot fara el. A urmat o intalnire in 3 ca eu sa-mi dau seama ce simt cand is langa amandoi.Sentimentele pe care le-am avut atunci pe moment toate se indreptau spre "amic"..pt k nu stiu de unde si cand au inceput sa rasara sentimentele acelea puternice care au trecut peste sentimentele ce le simteam pentru prietenul lui.Ramanad cu amicul si vazandu-l plecand pe iubit mi-am dat din nou seama k eu nu pot fara el, k de fapt il iubesc si pe el.Decizia asta a fost intr-un final. dar nici acum nu sunt bine.Toata ziua ma gandesc la amic, facand orice, ascultand muzica, uitandu-ma la filme..chiar stand si cu iubitul meu.Gandul meu e tot la amic si stiu ca il iubesc f mult. E o legatura acolo foarte stransa intre noi.As fugi oricand la el, da dc nu pot fara prietenul lui? actualul meu iubit? De ce? Nu gasesc nici un raspuns. Ajutati-ma.

Eu în locul tău, aş renunţa la amandoi. Ştiu, e ciudată logica mea, dar, în timp ce eşti cu unul, te gandeşti la celălalt. şi invers, mai bine rămaneţi doar prieteni ( şi cu amicul / şi cu actualul iubit. )

Esti foarte confuza dupa cum se vede si esti implicata intr-o situatie complicata dar trebuie sa fi constienta ca nu poti ramane cu amandoi(din pacate). Incearca sa iei o pauza ma refer la amandoi, stai putin fara niciunul si vezi de care iti este mai dor, cel mai probabil ai sentimente pentru amandoi asa ca trebui sa iti dai seama pentru care dintre ei ai sentimente mai puternice. Dar am si eu o intrebare "amicul" tau vrea o relatie cu tine? sau macar simte ceva pentru tine?

Nu este deloc cea mai groaznica poveste de dragoste existenta, este una foarte frecventa ina dolescenta. Se datoreaza imaturitatii si lipsei de sentimente reale. Tu doar te joci cu sentimentele celor doi, iti place sa te rasfeti si sa te simti in centrul atentiei. In acelasi timp, ai o vocatie de victima si iti place sa crezi ca este nefericita si faci orice ca sa-ti hrtanesti impresia asta. In plus, nu dai doi bani pe nici unul dintre ei, ti se par doar instrumente pentru satisfacerea nevoii tale de atentie. Multe adolescente rasfatate si cu putine ocupatii serioase patesc asta si de obicei se trezsc cand ambii baieti isi gasesc cate o iubita care sa-i merite. Asta vei pati si tu daca nu iti impui sa ii tratezi pe cei doi cu respectsi sa nu mai balansezi intrei ei de parca ar fi niste obiecte lipsite de sentimente. Pune-te in locul unuia dintre ei, ce ai simti daca un baiat ti-sr zice: nu te mai vreau, pleaca si dupa cateva zile: ba parca esti mai util decat celalalt si te vreau inapoi, iar dupa alte zile: m-am plictisit de tine, il mai vreau pe celalalt.

Nu e nimeni adolescent.Si nu e nici o joaca.Tot ce am zis e adevarat.Chiar am sentimente pentru amandoi, si amandoi ma vor si amandoi au tot ce am eu nevoie.Amandoi sunt la fel, doi baieti foarte buni

Esti cumva de meserie psiholog? ai ghicit fata din vorbele zise eu i-as fi dat un raspuns mai scurt :p dar al tau e bun si parerea mea e ca ii foloseste doar.

E foarte clar ca ei sunt baieti foarte buni, altfel nu te-ar lasa sa te joci asa cu ei si sa-i chinui voluntar. Sentimentele lor sunt, pentru tine, mai putin importante decat un gunoi, fiindca nici unde in intrebarea ta nu ai tinut cont de ele. Daca ai sentimente pentru un om, intotdeauna te intrebi: ce il face pe el fericit, ce pot face ca el sa fie cat mai fericit, chiar cu pretul unei suferinte de-ale mele? Tu te intrebi doar: cum sa fac sa-mi fie mie cat mai bine, calcand peste sentimentele lor. daca nu esti adolescenta este foarte foarte grav. Singura ta scuza ar fi ca ai 16-17 ani si nu ai ajuns la discernamantul si respectul pentru oameni pe care ti-l da maturitatea si educatia.

Nu, nu sunt psiholog, sunt medic.