Am discutat cu prietenul meu despre viitorul nostru impreuna si exista o problema,el este singur la parinti iar eu am un frate care este casatorit si sta separat in casa lui, deoarece tata a vrut sa avem amandoi casa noastra iar eu daca o sa ma casatoresc sa nu fiu nevoita sa plec. Pentru ca parintii mei au muncit pentru noi sa nu ne lipseasca nimic, aici am tot ce imi doresc si foarte mult pamant pe care-l pretuiesc si nu as putea sa il vand vreodata.Prietenul meu locuieste separat de parintii lui si nu si-ar lasa casa sa vina aici la mine,e normal, parintii lui doar pe el il au cum sa plece de langa ei, distanta dintre noi e de 50 km.Nu ajungem la o intelegere in legatura cu locul unde am sta dupa casatorie si chiar ne-am certat din cauza asta,stiu ca ne iubim dar pe langa iubire exista si alte lucruri care nu pot fi ignorate,stiu o situatie similara in care s-au despartit din cauza asta si era si un copil la mijloc,nu pot sa discut cu ai mei pentru ca nici n-ar vrea sa auda ca as pleca de aici si sa locuiesc la el, mi-ar fi greu sa ma acomodez acolo, nu mi-as gasi de lucru si mi-ar placea sa lucrez si eu nu numai el.Cum credeti ca ar fi bine sa procedam astfel incat sa-i multumesca pe toti decizia noastra.

Normal e sa te duci tu la el..Nu el la tine.
Daca vine la tine inseamna ca nu e barbat din toate punctele de vedere.

Eu zic ca cine sta capra trebuie sa cedeze

De unde si pana unde aceasta conceptie,daca el mai avea frati, surori era garantat ca o sa locuim la mine, nu pot sa las totul si sa plec, avem o mica ferma de care ma ocupam alaturi de familia mea, acolo nu am nimic de facut.

Nu locuiti niciunde si in amandoua casele. La el va veti muta, pentru ca asa e obiceiul din starbuni. Iar cum distanta nu este asa mare, puteti veni in week-end si la casa ta. Nu trebuie sa vinzi nimic din cauza asta. Pamantul il poti da in arenda pentru ca sigur nu il poti munci tu singura iar produsele luate din arenda, ori vindeti ori aduceti in casa unde locuiti, adica la el si cresteti acolo pasari si animale. Deci nu se pune problema ca ai parasi defintiv casa parinteasca ci numai locuiesti la sot, dupa cum este obiceiul. Cunosc persoaen inn situatia ta. Ea s-a dus la el dar vine in viecare week-end aici. Si au destule puse in gradina si aici, la casa fetei. Asta e, uneori trebuie sa luam decizii astfel incat sa nu dauneze relatiei.

Ce prostii poți sa spui, de când trebuie sa se supună femeia bărbatului?

Mai insista pe subiect, trebuie sa cedați amândoi cate un pic, cel mai bine ar fi sa va mutați la mijloc, adică distanta intre părinții fiecăruia sa fie egala. Cumpărați ceva unde sa fiți doar voi. Dacă ții cont de părerea părinților de fiecare data, unde ajungi? Și el la fel, dacă sta la fusta mamei ala nu e bărbat de însurat. Mama te-a făcut, te-a crescut, dar normal ar fi sa va luați de mâna și sa va găsiți locul vostru.

Nu inteleg ceva: Ce ai vrea tu sa lucrezi? Altceva decat pamintul pe care il ai acasa? Ai lui nu au pamint? Sau vrei altfel de loc de munca.
Mi se pare ca la voi e doar orgoliu si calculul averilor, nicidecum dragoste si respect.

Trebuie sa se supuna..Cine face muncile grele? Cine lupta in razboaie? Cine sunt cei mai mari savanti? Barbatii!
Barbatii au o demnitate sau eu cel putin am o anumita demnitate care imi spune sa sustin nevasta/iubita din banii mei si sa locuiasca la mine.

Și dacă o susții financiar înseamnă că trebuie să fie sub comanda ta? Nu mai e cum era, sa stea femeia acasă și bărbatul sa aducă bani și după sa le scoată ochii pentru asta și sa le pună sa le fie slugă, acum femeile majoritatea sunt independente și cum vrea și cea care a pus întrebarea, sa lucreze, sa se simta utila. Nu sunt de acord cu tine aici, femeia nu trebuie sa se supună bărbatului, indiferent de ce face el. Bărbatul și femeia au drepturi și obligații egale mai ales într-o căsătorie.

Atunci sa se duca ele la razboi sau macar sa dea o mana de ajutor civilizatiei daca vor drepturi..Si cand am zis eu ca trebuie sa fie sub comanda mea? Delirezi draga..Nu uita ca barbatii de sunt superiori atat fizic femeilor cat si intelectual.Plus ca sunt rationali. Obligatiile nu sunt egale in nici un caz.

Doamne, ma amuza răspunsul tău! Nu pot sa cred ca în 2016 mai sunt bărbați care gândesc asa! Cu tine nu se ajunge nici unde, dar mi-e mila de iubita/soția ta sau viitoarele tale iubite asta în cazul în care se găsește vreo una care sa-ti suporte concepțiile.

Am sotie
Conceptiile astea nu le aplic in viata reala.

Atunci de ce le expui aici dacă nu le aplici? ))

Am momente de suparare pe partenera.

)) ok, acum înțeleg!

Discutați voi doi împreună și încercați să ajungeți la un, hmmm... consens.
Aici nu trebuie să vină influențe din afară - nu contează ce spun ai tăi sau ai lui - familia voastră (dacă va exista) va fi formată NUMAI din voi doi. Nu trebuie să mulțumiți pe nimeni în afara voastră! Restul, dacă vor, și dacă țin la voi, vor înțelege și vor accepta decizia voastră. Dacă nu, ghinionul lor!

Sa stati cu socrii e cea mai mare prostie din viata, nu ai intimitate, te ia la pulá soacra toata ziua sa o ajuti la mancare (in cazul lui socru il trage la ajutor de fiecare data) ar trebui sa aveti locuinta voastra separat

Nu poti sa dai cu piciorul in ceea ce parintii nostri au lucrat o viata, asta inseamna respect pentru munca lor nu are de-a face cu dragostea si respectul nostru.Eu am un loc de munca in momentul de fata la fel si el, amandoi facem naveta in orase diferite.

Si eu ce spun?!
Mutarea nu inseamna numaidecit renuntarea la avere. Dar voi calculati altceva...

Părerea mea e că e bine să fiți undeva unde să lucrați amândoi deoarece firmele pot falimenta și nimic nu e sigur, astfel vă puteți sprijini unul pe celălalt, nu va merge o relație dacă doar el câștigă că poate deveni cam mândru și intolerant (gen eu aduc bani faci cum spun eu) și alte lucruri care dacă duc la despărțirea voastră se va sold urât pentru tine.

Sa va mutati singuri! Este cea mai desteapta solutie sa impacati pe toata lumea si sa fiti fericii.
Din experinta pot spune ca nu-i bine sa stai cu parintii, indiferent care din ei, vor apare manipulari si certuri si riscati sa va distrugeti casnicia.
Parintii nu au nici un drept sa va oblige sa faceti ceva, este decizia voastra, iar daca sunteti oameni destepti, le multumiti amandourura si voi doi va mutati cu chirie, pana va cumparati casa voastra proprie si personala.
Daca pentru tine conteaza viitorul tau si barbatul cu care vrei sa-ti faci un viitor, atunci fii desteapta si convinge-ti barbatul sa plecati cu chirie!
Pparintii daca vor sa va ajute, va vor ajuta, asa cum au facut-o cu fratele tau! Trebuie sa intelegi ca, intentiile lor or fii bune pentru ei, dar manipularea, cearta si discutiile care vor apare dupa ce va mutati acolo, va vor distruge fericirea si casnicia.

De ce nu il schimbi daca locul in care stai e atat de important?

Normal ar fi sa stati separat de parintii vostri. Nici la ai tai, nici la ai lui. In ultima instanta, daca nu e posibil, normal, mai ales in conditiile de fata in care are toate conditiile necesare, tu ar trebui sa te muti la el. Fara suparare, dar ar fi un mare fatalau daa ti-ar accepta conditia asta stupida.